Ma enervez zilnic....
Raspunsuri - Pagina 3
ladyJ spune:
quote:
Originally posted by damadepica
Draga Alra, copilul meu este cuminte in sensul ca nu e genul care se taraste pe jos daca nu ii indeplinesc o pofta si care daca ii zic o data de doua ori sa inceteze pana la urma o face fara prea mult scandal. Dar este si el galagios si curios, trage, se uita, fuge de langa mine sa vada nu stiu ce, vorbeste perfect la varsta lui. Dar atunci chiar era cuminte, tocmai se trezise, era "moale" si pe jumatate adormit, nu era in momentul lui de maxima "glorie". Ceea ce am vrut eu sa subliniez este faptul ca in momentul respectiv, nu deranja atat de tare incat sa merit sa fiu pusa la punct.
Sincer vreau sa ma schimb sa fiu mai "pe faza" si sa reusesc sa fac si eu misto de cei care merita, fara ca fata sau vocea sa tradeze faptul ca emotiile mele sunt mult mai puternice decat vreau sa se creada...
Si legat tot de vanzatoare, intru intr-un magazin si tocmai politetea aceea de care v-am povestit ma determina sa vorbesc cu "dvs" in timp ce ele imi zic pline de superioritate "buna. cu ce te servesc?". Si nu e questia ca ma prezint in haine sport de adolescenta sau office cand vin de la munca...pur si simplu oricand!AICI tot eu gresesc???Sunt prea politicoasa??? Dar cum sa-i zic direct "buna" unei tanti care e cu ceva ani mai mare ca mine...cine stie cati?? Sau daca ea e mai mare, asta ii da dreptul sa imi vb mie asa?
Mary
Mary,daca te deranjeaza ca cineva sa te tutuiasca,cand tu ii vorbesti cu dvs,intreaba simplu persoana respectiva: ´´ne cunoastem??´´
Daca spune nu,ii spui ´´mi s-a parut ca ma tutuiti,se prea poate ca nu am auzit eu bine´´.
Nu stiu de ce ar trebui sa te simti atacata cand cineva iti spune ´´tu´´.Poate arati foarte foarte tanara.E un compliment pana la urma,nu?
Off topic:
Eu era sa mor cand mi s-a spus prima oara ´´sarumana´´ de catre un pusti.Am zis ca...na,e mic saracu nu vede ce tinerica sunt..
Insa cand am auzit ´´doamna´´ m-am albit la fata.Eram nemaritata,eram DOMNISOARAAAA.Si normal ca am specificat acest lucru.
Pe mine ma deranjeaza doar uneori tutuirea asta.Depinde de imprejurari.Eu cred ca tu iti faci atatea probleme ca lumea nu te respecta,incat incep sa te deranjeze absolut toate situatiile.
ileanna spune:
damadepica si eu sunt la fel.
Explicatia consta in ce a spus Principesa. Solutia???
Cred ca lucrul cu tine insuti, terapie.
Eu am inceput sa ma schimb nitel de cand m-am maritat. Si asta pentru ca il am non stop ca exemplu pe sotul meu. Care este la polul opus. Deseori ma jeneaza enorm pentru ca mi se pare ca spune ce-i nu-i convine si in situatii in care chiar nu este cazul si nu "face banii". Dar tot vazandu-l pe el, am inceput sa simt ce confortabil este sa auzi mereu adevarul si sa-ti permiti luxul de a-l spune.
Confortul acesta este mult mai mare decat disconfortul de a nu fi placuta la un moment dat sau de catre cineva anume. Si culmea ... in timp devii mai apreciata asa .
Problema care mi-a mai ramas este lipsa autocontrolului. Pentru ca daca am de facut o observatie - gen vanzatoarea ta ... risc ca in 3 sec sa ma enervez f f tare, mai ales daca eu ma atac si aia este in continuare nesimtita si indolenta si imi spune ca n-am decat sa ma car daca nu-mi place . Si atunci tot eu cad de proasta pt ca mi se face tensiunea 500 si imi tremura vocea. Asa ca uneori prefer sa tac, desi nu imi face bine.
PS E tragica treaba cu vanzatoarele din Romania. Eu evit sa ajung cu ele la "patron" (adica in general unu' care aprovizioneaza taraba cu marfa si nu e mai cu motz decat pupaza pe care si-a angajat-o) ca sa nu am o dezamagire si mai mare. Este clar ca daca isi permit sa se comporte asa ... nici patronul nu le cere altceva.
31S cu bb Vlad 
http://bd.lilypie.com/STIcp2.png
agho spune:
CORECT!
Daca e o "pupaza"/"bufnitza"/"cotzofana" etc...nu-i cazul sa ne ambalam inutil.
Trebuie sa si merite persoana atata atentie din partea ..." mea, a ta si-altora..." (e dintr-o poezie...)
Mariaa spune:
quote:
Originally posted by lorelaim
Cred ca in Ro aceasta lipsa de respect (uneori chiar mojicie :-() se datoreaza si faptului ca managerii si patronii de magazine nu stiu ei insisi sa-si aleaga si sa-si "educe" personalul...
Politetzea aceasta exagerata si inhibatoare nu tzine numai de educatzie ci si de personalitate. Si eu am fost edu de "moda veche" in acelasi stil da' am mai invtzat ca nimeni nu are dreptul sa se poarte ne-politicos cu mine si eu am luat de fiecare data atitudine daca eram "bullied" verbal... ferm, calm, si f direct si neinhibat. Doar nu-tzi ia nimeni capul de pe umeri daca spui ceva de genul: "Te rog frumos sa ai o atitudine politicoasa si respectoasa fatza de cei din jur. Respecta daca vrei sa fii respectat."
Lorelai
in momentul asta nivelul selectiei de personal este atat de scazut in Romania inca te apuca groaza..practic nu ai de unde si din ce selecta...s-a ajuns de la a avea in vedere training-uri pentru abordarea clientilor, la discutii care vizeaza cei 7 ani de acasa...dureros.
damadepica iti sugerez si eu sa ai mai multa incredere in tine, sa ai o atitudine care impune respect nu supunere si sa ai mai multe pretentii de la cei din jur! odata emise emise acestea ,de azi,de maine si tot asa...nu vei mai fi calcata pe bombeu asa usor, ai sa vezi.
succes!
pentru Emmapovestea mea - Agonie si Extaz,, Lyme
blog DC,Impreuna Timisoara
"mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi" Che Guevara
dana_iulia spune:
Eu sunt tocmai opusul tau...
Adica dau replica imediat la vanzatoarele pline de ele, inclusiv la cumnate dragastoase de fratiorul lor, adica barbata'miu... chiar si la soacra... la serviciu ma mai abtin putin... ca de imi mai vad si interesul, hihihi
In rest am o atitudine de viespe zambareata... nu stiu daca e bine...
de altfel sunt o fire altruista.
In conditiile astea nimeni nu vrea sa iti fie prieten, vanzatoarele ma stiu si ma evita sau devin suspect de amabile si respectoase, dar nu ma supar... ca atac eventual verbal rau de tot...
Asa ca nu stiu ce e bine. Ca tine sau ca mine. Mie mi-ar placea sa fiu nitel ca tine, tie ca mine, probabil, dar ca si in alimentatie, tot ce e mult strica.
Asa ca eu traiesc asa cum sunt, ptr ca am incercat sa fiu mai domoala, mai respectoasa, nitel mai diplomata, dar am constatat ca nu pot. Fie acumulez, cum spui si tu, multaaaa energie negativa si sar si mai si decat o faceam pana acum, fie mi se parea mie ca joc teatru, si nu ma recunosteam.
Asa ca am inceput sa ma plac asa cum sunt. Probabil va veni ea vremea cand te vei schimba. Nu te chinui prea mult pentru asta. Se va produce de la sine.
damadepica spune:
Buna fetelor! Super raspunsuri aveti pentru mine, parca incep sa ma simt mai bine ca vad ca nu e luat in deradere subiectul meu si chiar e o problema, nu doar o iluzie prosteasca de-a mea.
Uite ca problema vanzatoarelor nu e unica, atunci eram cu capsa pusa pe ele in general, dar eu mai am si alte probleme interpersonale...chiar cu cunoscutii.
Ca mi se cereau exeple, uite alt exemplu: baietelul meu e mare intr-adevar de carucior, dar cand am distante mai maricele de parcurs sau cumparaturi de facut il pun in carucior si e f incantat ca si el oboseste si vrea in brate (in special cand am mainile incarcate de plase )si asa ma deplasez cu el. El dealtfel a facut primii pasi singurel la fix 10 luni si la 11 luni mergea binisor (e fiu de tata sportiv, nu cu mine seamana) asa ca pentru mine nu era asa o mare problema daca merge sau nu sau cand merge copilul. In schimb ma intalnesc cu o mama sfatoasa (pe care sincer nu o suport ca e cam prostuta si plina de idei taranesti pe care vrea sa le aplice si asupra altora, macar de si le-ar tine pentru ea) si ea plina de "intelepciune" rautacioasa "vaaai draga dar ce cauta copilul in carucior? deja e mare, ar trebui sa mearga singur..." Pai da ma gandeam eu, ca tu il cari in brate sau alergi dupa el cand esti mai incarcata de greutati!!! Dar vedeti? Am ramas cu replica in gand si am schimbat vorba dupa care am plecat! Si uite asa tot ea crede ca e mai valabila si mai atoatestiutoare ca eu, proasta de mine, nu stiu ca un copil trebe sa mearga pe jos!!
damadepica spune:
Si uite timiditatea si politetea mea la acestea se refera, la toate situatiile in care nu sunt in stare sa spun ce gandesc...ba mai rau mi se si blocheaza creierul si NU AM REPLICA.Parca ma loveste prostia si nu stiu ce sa raspund. Ma simt aiurea ca si cum din momentul in care ies pe usa, totul devine o lupta: cineva pune la punct pe altcineva sau da sfaturi nesolicitate si jicnitoare sau pur si simplu face pe desteptul in detrimentul celuilalt...Mereu trebuie sa am "armele" pregatite, replicile puse la punct...spiritul razboinic cu mine! Eu de obicei nu dau sfaturi (mai ales fara a-mi fi cerute) si mai ales nu-mi bag nasul in treaba altuia! Si mie mi se par copii mult prea imbracati pentru vremea asta sau nedezvoltati suficient (si asta din cauza parintilor, ca ei saracii ar avea potential) sau prea indopati sau poate nehraniti suficient...dar acestea toate raportate la sistemul MEU de valori, la lecturile MELE, la felul MEU de a gandi...atunci de ce sa-i incurc pe altii si sa fac eu pe desteapta? Nici nu simt nevoia si nici nu inteleg pe cei care o fac!! Am atatea probleme si treburi ca sa ma priveasca de ce o mama isi duce la 20 de grade copilul cu batista pe fata!Ceilalti n-au probleme ca sa-si vada de treaba lor??
fianna spune:
Mary stiu exact prin ce treci! E ca si cum "nu esti niciodata pe faza". Si eu patesc la fel si adun astfel o gramada de frustrari. As vrea sa ma pot stapani si sa ma cert! Dar in clipa in care ma contrez cu cineva ma apuca si pe mine: rosala, tremuratul vocii, tremuratul mainilor, lacrimile. E groaznic! Si nu mai pot sa sustin nici o discutie, sau sa-mi spun punctul de vedere ca ma bufneste plansul.
Iar in cazul meu nu-mi dau seama de unde a aparut buba pentru ca nu am fost crescuta cu frica de autoritate, sau de altii in general. Ai mei ne-au lasat o gramada de autonomie si libertate de exprimare, fara frica de represalii asa ca habar n-am de ce eu nu sunt in stare " sa dau replici".
Eu sunt politicoasa fiindca asa mi se pare normal, fiindca asa vreau si eu sa fiu tratata si fiindca in general nu cunosc cealalta persoana ca sa-mi permit sa fiu colocviala. Si cu toate asta si mie mi se raspunde cu tu la dvs. Daca sunt intr-o dispozitie buna trec si eu pe tu, daca nu inchei conversatia cat mai repede. Iar daca mai sunt cu cineva ii zic tare " ia uite, tipul/tipa ma stie din scoala, de asta ma tutuieste" Dar cred ca sunt totusi prea subtila.
Ultima oara cand m-a enervat rau aceasta faza am plecat tremurand si dracuind o vaca de la o policlinica. I-am dat buletinul sa-mi faca o programare si ea ma intreaba sictirita " tu esti asta?" Mi s-a urcat sangele la cap instantaneu. Si tot n-am fost in stare sa-i dau o replica pe masura( gen nu, l-am gasit pe strada, sau nu, n-am mai vazut-o niciodata pe aia din poza etc) ci am incercat sa-i explic ca nu ma cunoaste si o rog sa mi se adreseze civilizat. Intr-un final discutia a degenerat, si eu nu am mai fost in stare decat sa o dracui pt ca ma bufnea plansul asa ca am plecat repede. A fost groaznic, ce mai!
Acum planuiesc diverse, incerc sa-mi inchipui situatii si ce as face, ce as zice. Doar ca nu se intampla niciodata, evident si tot ajung sa fiu luata prin surprindere si sa ma pierd.
lorelaim spune:
Da - pe langa edu - un rol f import il joaca personalitatea fiecaruia... Eu zic - ca nu ar fii rau sa va uitatzi la filme de timpul "Anger Management" si sa savuratzi cate un dvd cu filmuletze vechi de tipul Stan si Bran si cu bataii de torte cu frisca, etc. Cred ca tre' sa va si destindetzi. Nu-i musai sa fii "pe faza" ca sa raspunzi inapoi - mai in gluma mai in serios - tre' sa fii destins si sa te simtzi pus pe sotii si prostioare ca la "4 ani".
Adica - sa explic:
caz 1: ne intalnim pe strada cu o fam cu o fetitza Alinda de 4 ani (colega cu fica-mea) la gradi. Alinda cum ne vede ne scoate limba :-) Parintzii ei se oripileaza si ii spun "Alinda - nu, nu e frumos!" La care eu: scot limba si ma stramb - intr-un alt fel si o intreb - "Asa-i ca pe asta n-o stia, nu?" si pufnesc in ras. Dupa care Alinda, prunca mea si cu mine facem concurs care poate sa faca cele mai multe mutre "funny" cu limba scoasa... Nu spun ca parintzii ei, cat si sotzul meu au fost f surprinsi de intorsatura situatzie - dar intreaga atmosfera s-a destin.
caz 2: in Canada ma duc sa-mi fac o poza pt pass mijl de transp in comun - tanti de-acolo imi spune sa-mi dau ochelarii jos ca arata ca un raton (ursuletz spalator), replica mea a fost: "sunt numai deghizata ca raton - de fapt eu sunt lup si-mi place sa musc" - apoi am ranjit cu toata gura si m-am lins pe buze ostentativ... tanti nu cred ca a gustat gluma - ca nu mi-a raspuns :-)
caz 3: o mamica ocosa (tucoaica) de la gradi ma intreaba de ce imi aduc prunca in carutz dimineatza ca doar e destul de mare sa vina pe propriile picioare (gaby are acum 3 ani si aproape 11 luni). I-am raspuns ca de fapt carutzul e pt mine :-) - dupa ce las prunca la gradi, ma duc pe vreo pajiste si daca e ud pe jos nu stau pe iarba ci imi pun fundul in carucior... Tipa s-a uitat la mine luuuuuuuuung - nu de alta da' eu nu incap in carutzul copilei - evident! Cred ca a realizat ca rasp meu a fost pe masura intrebarii ei :-)
Cred ca e bine sa nu va enervatzi - nu are sens. Daca simtzitzi ca va vine sangele in obraji si transpiratzi - incepetzi sa numaratzi (in gand sau nu) si sa zambitzi gandidu-va - de ex - ce fain i-as turna celui din fatza mea o galeata cu apa rece ca gheatza pe dovleac! sau i-as lipi pe mutra un pempers folosit si frumos mirositor...
Ganditzi-va la toate filmele de tip "Stan si Bran" - amuzatzi-va si relaxatzi-va.
Putetzi si voi sa va facetzi o "colectzie de perle" aplicabile ca raspunsuri in dif situatzii: "Tu vorbesti pt ca ai gura - creierul e lipsa la apel."/ "Capul mic, peretzii grosi, mintea zburda lejer in'nauntru"/"Cap ai - minte ce-tzi mai trebuie."/"Dovleacul de pe umeri itzi folo sa nu-tzi ploua direct in gat." - tot felul de prostioare din acestea puerile/imature - dar care sa va amuze si pe voi cand le spunetzi.
Fianna - la intrebarea "Tu est asta?" eu as raspuns "Nuuuuuuu - vai de mine! Acolo in poza e bunica! Chiar nu se vede? Avetzi probl cu ochii d-na 'draga'?"
Cred ca daca esti destins si nu iei in serios toate tampeniile - ai mai multe sanse sa fii "pe faza" si sa "raspunzi inapoi".
Weekend placut va doresc!
Lorelai
May 3, May 2, May 1
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
damadepica spune:
Mersi Lorelai! Cred ca atitudinea asta de amuzament as putea sa incerc sa o abordez...desi nu stiu sa fiu relaxata, mai ales dupa cate faze am trait, sunt vesnic incordata cu gandul in minte "oare ce va mai zice si asta??"...
Dar promit ca incerc si asa ceva!
Un we placut!!