Nasterea la Medlife (cap.7)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 8

MikyM spune:

Sake, mai e o zi, iti doresc sa ai o nastere usoara si bebe grasutz si sanatos!! si nu te ingrijora, nu ai socat pe nimeni, e normal sa iti fie putin teama de durere, dar din cate zic fetele care sunt deja mamici, uiti de toate cand te vezi cu puiul in brate!
asteptam sa ne povestesti cum a fost!

MikyM, 23+ cu Raluca, DPN 20.06.08

anka.san spune:

Dragele mele,

Referitor la cezariana cu dr Popa nu va faceti griji face doamna doctor niste broderii de o sa fiti mandre la sfarsit de cat de bine arata . Stiu ca pare incredibil, dar aveti incredere, eu am fost surprinsa. Si asistentele din spital cand se uitau la operatia mea ziceau ca parca am operatie estetica ....
Iar ca numar de nasteri nu va stresati - fac fata ... eu am nascut in decembrie pe 17 pe la 14 si dna doctor Popa a avut in aceeasi zi inainte de mine inca 3 cezariene. Si a doua zi a fost de garda ....

So, don't worry be happy

Anka, Sorin si Andrei (17.12.2007)

poze Andrei

Jackie spune:

Mamicilor care ati trecut prin cezariana va rog din suflet spuneti-mi si mie chiar n-ati putut sa vedeti bebele cit ati fost la terapie intensiva? Am fost azi la Mendez si parerea lui este ca e recomandabila cezariana in cazul meu, ceea ce ma asteptam oarecum. Apoi am vizitat si maternitatea si acolo mi-a spus o doamna ca nu e posibil sa vad bebele decit a doua zi cind ma muta la salon. Mi se pare greu de acceptat, sufleteste, pt ca prima nastere a fost naturala la mine si am stat cu bb tot timpul...
Pe de alta parte, spre deosebire de un spital de stat parca am mai multa incredere ca bb va fi ok. Dimineata era acvariul plin de bebelusi si toti cuminti si linistiti...era o fetita care zimbea in somn..mi s-a topit inima..
Si inca o dilema...mi s-a spus ca fetita mea nu va putea intra...Am inteles motivul, sa nu aduca microbi, dar mi se rupe sufletul de fetita mea pentru ca stiu ca va suferi...

Jackie 29+

CameliaBianca spune:

o sa-l vezi pe bebe cand il scoate, dupa aia nu prea mai ai cum. e mai bine pentru bebe sa nu-l plimbe prin spital de la etaj la parter unde o sa fii tu. sunt foarte bine ingrijiti bebelusii stai linistita. ii spui sotului sa-i faca poze :).
fetita unde nu va putea sa intre? sa te vada pe tine?
sa nu uiti sa bei multa apa si sa incerci sa misti picioarele cat mai repede, chiar daca la inceput nu prea le simti.

nu stiti sa-mi raspundeti si mie, pentru controlul de 6 sapt(sau cat e) trebuie sa-mi fac eu programare sau ma suna ei?

Jackie spune:

Multumesc pentru raspuns si pentru sfaturi, Camelia. Nu stiam ca terapia intensiva e la parter...offf, abia astept sa ma vad cu bebe in brate!

Jackie 29+

anka.san spune:

Jacky,

Ti-l arata pe bebe cand iese din burtica. Apoi trebuie sa ai rabdare pana a doua zi. Stiu ca e greu dar dupa 9 luni de asteptare o zi in plus trece repede. Oricum nu ai putea sa ai grija de bebe, d-abia poti sa te misti tu...
Trebuie sa te concentrezi sa faci miscare cat mai repede ca sa poti sa mergi in salon. Si intr-adevar sunt bine ingrijiti
A, cat iesi le terapie intensiva, vine o doctorita sa-ti povesteasca ce face bb, cum mananca, daca e ok

CameliaBianca, Eu am nascut cu dr Popa care mi-a zis ca vin la control cand pot, fara programare (stia ca e greu cu bb). Si controlul nu costa nimic, e inclus in costul operatiei (ca si cel la 3 sapt). Nu te suna nimeni.

Anka, Sorin si Andrei (17.12.2007)

poze Andrei

clauclau spune:

Jackie, o sa vezi bebele a doua zi cand te muta in rezerva. Crede-ma ca nu vrei sa ti-l aduca pe bebe la terapie intensiva pentru ca e cea mai grea zi , dupa operatie. Ai dureri si o sa te gandesti doar cum sa faci sa te mobilizezi sa te dai jos din pat sa faci cativa pasi. Deja de-a doua zi , incepi usor, usor sa te refaci si o sa vina si bebe la rezerva.

Anka, asa e , broderia dr. Popa e perfecta, abia de se vede. Sunt tare incantata de ea.

POZE

mamica fericita de Razvanel si de Rebecca!

clauclau spune:

POVESTEA NASTERII

Este duminica 24 februarie 2008, urmeaza sa nasc a doua zi la 12. In sfarsit, am totul aranjat pentru venirea bebelushei mele. Camera ei este gata, casa este luna, hainele spalate si calcate, mama a venit si ea sa-mi dea ajutor in primele saptamani de la nastere, Razvanel este imbaiat si cu bagajelul facut pentru gradinita…Pot sa ma culc linistita !
La un moment dat, in noapte ma trezesc cu o durere puternica. Nu stiu ce e cu mine, ma intorc pe partea cealalta, durerea persista, pun mana intre picioare si ma simt umeda. Ma duc la baie si nu apuc sa ma asez pe toaleta ca incepe sa curga apa la greu, fara sa pot controla nimic. Stiam exact ce inseamna asta, dar nu putea sa mai astepte putin ??? Ma uit la ceas, este 1.30…Si brusc intru in panica si incep sa tremur ingrozitor. Am trezit-o pe mama, care saraca nu stia cum sa ma linisteasca. Ulterior mi-a zis ca mi-a dat un hanorac gros pe mine ca tremuram rau, dar eu nu mai stiu…
I-am zis si lui Paul ca mi s-a rupt apa, a sarit imediat din pat, m-a intrebat daca are timp sa se barbiereasca , sa faca dus ( voia sa fie aranjat pentru printesa ! ) , i-am spus ca nu si in 5 minute am plecat din casa. Intre timp ,ma apucasera contractii dureroase. Pe drum, liber, normal, era duminica noaptea…Cu toate astea, Paul mai trecea pe rosu la cate-un semafor cand venea ca nu e nici-o masina prin jur. La un moment dat,era politia pe langa noi, dar ne-au lasat in pace.
Bunnn, am ajuns la maternitate, apa tot curgea putin cate putin, am intrat la receptia spitalului, m-au condus imediat la camera de garda, dar inauntru era o alta graviduta cu membranele rupte care venise din Targoviste. Dupa ce au terminat cu ea, m-au chemat pe mine, de garda era un doctor foarte tanar, dar ulterior mi-a lasat o impresie extraordinara. M-a urcat pe masa, in continuare curgea lichidul, controlul m-a cam durut, plus ca aveam si contractii. Doctorul a iesit si a venit o asistenta draguta care m-a schimbat in camasa lor de noapte si papucei, iar lucrurile mele le-a dat sotului sa le duca in rezerva mea. Intre timp, il auzeam pe doctorul cel tanar cum vorbeste cu doctorita mea la telefon, i-a zis ca am membranele rupte, col sters,dilatatie si uter cicatricial si ca trebuie sa vina , sunt o urgenta…Apoi m-au condus, doctorul si asistenta in preoperator sa-mi faca o monitorizare a lui bebe. Pe drum, l-am intrebat pe dr. cand nasc si mi-a zis : acum!!! Cred ca am ramas tare mirata, caci a simtit nevoia sa-mi explice ca ei pot sa ma mai lase cel putin 6 ore cu membranele rupte, dar de-acum o sa am dureri…Si-I multumesc din suflet pentru asta, ca nu m-au lasat pana dimineata cu dureri, ci au chemat-o urgent pe doctorita mea. La monitorizare, s-au vazut contractii puternice si intr-adevar ma durea rau…, noroc ca nu tineau mult. Nici n-au terminat bine cu monitorizarea si ma trezesc cu dr. Mea langa mine, adormita si nemachiata. Ma gandeam, oare sta asa de aproape de Medlife ??? Si de aici totul se precipita, m-au condus in sala de operatii unde roiau in jurul meu vreo 5 asistente, care mai de care mai dragute. Fiecare imi facea cate ceva…, una imi monta o branula, alta imi lua tensiunea, alta imi punea o boneta pe cap, alta imi spunea ce urmeaza sa se intample. Dr. Anestezist deja era in spatele meu si imi spunea sa stau linistita si relaxata. Stateam in fund pe masa aia cu capul pe umarul unei asistente care ma mangaia pe brate…Am intrat iarasi in panica, mi-era frica de anestezia din coloana…, toata sarcina mi-a fost teama de asta! Dr. Mi-a zis tot timpul ce-mi face : acum iti fac anestezie locala, am simtit doar o mica piscatura…, acum o sa simti rece pe spinare ca-ti dau cu o solutie…si la un moment dat mi-a zis ca-i gata !!!! Nu mi-a venit sa cred, scapasem de un mare stres, practic fara sa simt nimic. Apoi m-au asezat pe masa, deja nu-mi mai simteam picioarele, mi-au montat sonda…, au venit doctorii. Era vorba de dr. Mea si dr. de garda care ma controlase. Mi-au montat panoul in fata si s-au apucat de treaba. Asistentele vorbeau tot timpul cu mine si-mi spuneau ce se intampla. Imi montasera si oxigenul si ma simteam foarte bine. Aveam montata si o perfuzie si din cand in cand simteam cate-o moleseala, le spuneam si nu stiu ce-mi puneau in perfuzie ca ma apuca o energie si ma simtea super bine ! Simteam ca se lucreaza la mine in burta, dar nu ma deranja nimic…Am intors capul intr-o parte si-l vad pe Paul cum filmeaza. Ne-am facut cu mana si parca m-am simtit si mai bine ca-l stiam acolo cu mine. La un moment dat , mi-a zis asistenta ca e posibil sa simt o presiune in capul pieptului. Acest moment a coincis cu scoaterea Rebeccai din burtica….Doamne, ce emotionant a putut sa fie. A inceput sa planga imediat si nu a tacut pana nu au luat-o de acolo. Intai au curatat-o putin si apoi mi-au dat-o la pupat, era asa de finuta…Mi-au pus-o si putin pe piept, mie mi-au dat lacrimile si apoi mi-au luat-o si au plecat cu ea.
De-aici urmeaza partea plictisitoare, cusutul care a durat destul de mult, ma mai adormeau cate putin, la un moment dat ma trezeam, iar ma adormeau si tot asa…Spre sfarsit , m-au lasat treaza, cand au ajuns la cusutul pielii…, dar stiu ca tare m-am plictisit pana au terminat toata treaba. Intr-una le intrebam pe asistente daca mai dureaza mult…In cele din urma au terminat si m-au mutat la terapie intensiva. Stiu ca aveam o mare satisfactie ca terminasem, o aveam pe Rebecca live si gata…., pur si simplu nu-mi venea sa cred ca se terminase. M-am uitat la ceasul din perete, era 5.30 dimineata si eram deja la terapie intensiva.

RECUPERAREA.

Dumnezeule, a fost cea mai grea zi , cea de la terapie intensiva, nu-mi venea sa cred ca poate fi asa de rau. Desi aveam cateterul in coloana si branula in vena…si-mi bagau calmante si pe-o parte si pe alta…, simteam durerile din plin. Mai ales ca se perindau intr-una doctori care veneau sa ne controleze si ma secau cand ma apasau pe burta !!! Au fost 6 cezariene in ziua aia, eu fiind prima din noapte si-apoi tot asa…Ne-au facut injectii pentru contractarea uterului si durerile erau ingrozitoare, operatia nu ma mai durea de la calmante, dar aceste contractii ale uterului ma terminau ! Am vrut sa ma ridic chiar din ziua respectiva din pat, spre seara, dar nu am fost in stare decat sa stau in fund pe marginea patului si am crezut ca mor … In noaptea aia nu am putut sa dorm, era ingrozitor de cald si iarasi, durerile alea groaznice de uter…Doamne, bine ca s-a facut dimineata….Ne spusesera de seara ca a doua zi, cine se ridica si merge putin prin terapie, gata, poate sa mearga la rezerva. Asa ca n-am mai stat pe ganduri…, am refuzat masa de dimineata si le-am zis sa ma ajute sa ma mobilizez ca eu vreau sa merg. Va d-ati seama ca prima oara am zis ca ma rup de durere, dar nu m-am lasat si cu ajutorul asistentelor, am reusit sa fac cateva ture de terapie, apoi usurel am mers singura. Ce sa mai, i-am convins, caci imediat au adus scaunul cu rotile si m-au condus in rezerva. Eram mandra de mine, am plecat prima de la terapie intensiva ! Parca mergeam in rai !!!!
Si intr-adevar, era cu totul altceva. Aici iarasi au venit diverse asistente care-mi urau bun venit, mi-au adus camasi de noapte, halat, papuci, chiloti de unica folosinta si torsoane. Si nu stiau cum sa-mi faca pe plac, aproape ma simteam prost. Imediat mi-au adus o carafa mare cu ceai cald si apoi masa de dimineata pe care am refuzat-o la terapie.
Am uitat sa va spun ca inainte sa plec din terapie mi-au scos sonda si cateterul din coloana. Nu am simtit absolut nimic, nici macar o mica jena…Deja acum eram usoara, nu mai aveam decat branula in vena, dar era buna ca-mi bagau calmante, antibiotice si ce mai stiau ei…
Patul era minunat, stateam numai cu telecomanda la indemana. Cu ajutorul patului ma ridicam imediat pentru ca mi-l puneam in pozitia aproape ca de fotoliu si era simplu sa ma dau jos apoi. De-aici incepe partea mai frumoasa si mai usoara. Plus ca mi-o aduceau pe Rebecca sa-i dau sa suga. Cand oboseam, sunam la neonato sa vina sa o ia si tot asa.
Dupa o ora a venit si prietena mea care a nascut aproape o data cu mine si am impartit rezerva. De-acum usor, usor totul incepe sa reintre in normal, desi dureri sunt in continuare, dar sunt si satisfactii. Doctorita vine in continuare si ma apasa pe burta, ni se mai face cate-o injectie in umar, ni se mai face toaleta…, dar totusi e altceva. Simt ca ce-a fost mai greu a trecut.

Si-acum minunea mea doarme linistita in patut, este o super mancacioasa si zambareata. Cel mai mult zambeste la san si din cauza asta ii mai scapa, dar il apuca imediat la loc caci e o mica haplea, multumesc lui Dumnezeu…

Asta a fost povestea noastra, sa ne scuzati daca v-am plictisit, nu asta a fost intentia noastra….

Va urez nasteri frumoase si usoare si sa ramaneti cu amintiri placute !!!!

POZE

mamica fericita de Razvanel si de Rebecca!

luny spune:

Clau, fff frumoasa experienta ai avut, felicitari inca o data,important este ca ai ramas cu o amintire placuta!! Sa-ti traiasca printzesica cea frumoasa si papacioasa!!

LUNY, in 39+ cu bebe MATEI CRISTIAN - Doamne ajuta-ne, ca mai e asa putin!..
DPN 14.03.2008

Life is to precious to worry about stupid Shit!