Depresia cauzata de infertilitate
Raspunsuri - Pagina 12
korina spune:
Buna fetelor ! si eu fac parte din acelasi grup ,dar cu speranta ca voi avea si eu sansa sa am macar un bebe .Eu am 30 de ani iar sotul 34,si de 2ani jumate incercam sa avem un ingeras.Am ramas doar cu regrete ,pt ca la 19 ani am ramas prima oara insarcinata,inca nu eram casatoriti si necopti la minte ,am facut avort.Apoi am avut problme mai grave de rezolvat,cancer de tiroida,dupa care au urmat inca 2 ani de terapie cu iod radioactiv,si culmea...inca 2 sarcini,nici nu stiu cand am ramas,pt ca aveam grija stiind ca n-am voie sa am copii.
Ironic,acum vrem si nu putem,asta ne este plata pe care trebuie s-o dam.Am avut trompele infundate,am facut o histerosalpinograma,ovarul stang este infunat iar dreptul este bun acum,nu stiu ce-a fost inainte,dar in septembrie 2007 mi s-a spus ca pot ramane insarcinata doar cu ovarul drept,si nimic ,suntem in martie si nimic.Este si mai frumos ,cand toate prietenele raman insarcinate,si te mai si intreba ce mai asteptati.........Asta a fost tot ce am avut de spus,scuzati-ma daca v-am plictisit.
Bianca B spune:
Primavara frumoasa tuturor
Fetelor eu m-am mai linistit, am vorbit cu sotul, ne-am sfatuit si Dumnezeu sa ne ajute.
Uneori simti ca ti se afunda toate corabiile. Din proprie experienta va spun ca trebuie sa facem ceva care sa ne distraga atentia, si energia. Eu m-am hotarat acum 2 ani sa-mi reincep facultatea pe care o abandonasem la plecarea din tara, la sfatul unei doamne trecute de mult de prima tinerete! Si a avut mare dreptate, atunci cand invat uit de toate, uneori chiar de sot 
, nici nu mai am timp sa ma gandesc la infertilitate si am si note foarte bune caci toata energia mi-o consum invatand. Acum crizele mele coincid cu vacantele dintre semestre, ceea ce s-a intamplat si acum.
Dar gata, am hotarat, de luni incep invatatul, in vara am licenta. Dar deja ma gandesc ce voi face dupa licenta, cand nu voi mai avea de invatat! Sotul zice, mai in gluma mai in serios, ca poate incep alta.
Dar eu SPER, SPER SI MA ROG sa avem macar un copilas. Speranta moare ultima.
Bianca
http://www.costinkara.go.ro/Ai_sa_fugi/
Bianca B spune:
quote:
Originally posted by rocsy2007
nu trebuie sa ne lasam invinse. te inteleg ce simti. am simtit si eu de f multe ori dar m-am ridicat si am mers mai departe. asa ca fi optimsita va veni si ziua cand iti vei tine in brate copilul.
pentru a obtine ceva trebuie sa vrei cu adevarat
http://tt.lilypie.com/XILYm5.png
Stiu ca nu trebuie sa ne lasam invinse. Mai zice sotul sa o las mai moale, dar anii trec atat de repede, ma apropii cu pasi repezi de 32 de ani si asta ma sperie. Mi-am dorit toata viata macar un copilas, ne-am casatorit la 25 si toata lumea intreba cand vin copiii dar noi ziceam ca mai asteptam, sa avem casa noastra. Cand am ramas insarcinata, la 29, eram in culmea fericirii, deja alesesem numele copilului iar daca mai treceau 2-3 zile alegeam si locul cumatriei. Totul s-a risipit intr-o dimineata de vara. Acum suntem impliniti material dar eu nu ma pot bucura de nimic fara copii.
M-am schimbat mult, m-am inchis in mine insami. Inainte stateam la "barfa" cu fetele, ne plangeam ca ne-au ros pantosii cei noi, ca ni s-a decolorat camasa sau ca ne-am certat cu colegul, acum toate acestea mi se par nimicuri, efectiv nu mai am ce povesti.
Stiu ca sunt cazuri mult mai disperate si mi-e rusine uneori sa povestec cazul meu, aici pe forum, dar atunci cand ti se intampla tie parca al tau caz e cel mai disperat.
Weekend frumos si multumesc pentru sprijin.
Bianca
http://www.costinkara.go.ro/Ai_sa_fugi/
Happiness_4_us spune:
quote:
Originally posted by flori76
Eu am ajuns la concluzia,ca in ceea ce ma priveste...e o boala tare grea aceasta depresie...
La mine se manifesta zilnic in forme mai usoare,insa am perioade in care nu ma mai pot controla,in care plang pana simt ca ma sufoc...E tare nasoala aceasta tare de neputinta!Ca eu asa o simt:ca pe o neputinta!Constientizez ca nu sta in puterea mea,nu pot sa fac nimic pentru a-mi implini acest vis si asta ma termina uneori.
Acum cativa ani(vreo 10,cred) stateam de vb cu o fosta colega ce avea aceeasi problema si umbla,saraca,de nauca prin medici,fara nici o speranta..Si-mi amintesc mereu ca i-am spus atunci "eu cred ca as innebuni sa stiu ca nu pot avea copii".Of,Doamne,de unde sa stiu eu atunci ca o sa trec prin asta?!?
Sunt multe de spus,trairile noastre nu le poate intelege nimeni,decat doar cele ce au trecut sau trec prin asta...
Mie-mi face tare bine sa vb despre asta,insa nu o fac decat cu sotul si sora mea(consider ca si mama m-ar intelege foarte bine,pentru ca a pierdut 3 sarcini si din pacate stie cum e,insa nu vreau sa-i amarasc sufletul cu durerea mea).
La noi mai e putin si se implinesc 6 ani de cand incercam sa avem copii..6 ani in care zi de zi am sperat ca minunea o sa se intample...
Flori
Offf mai Floricel!
Eu in fiecare seara, cand ma rog la DD sa-i dea lui Andrei sanatatea de care avem atata nevoie ptr ca el sa fie un bebelus normal ca toti ceilalti de varsta lui, ma rog si pentru tine sa iti dea un sufletel sanatos pentru ca stiu ca va fi atat de mult iubit si ca vei avea atata grija de el.
Pentru ca deja Andrei se simte mai bine, cred cu tarie ca DD face minuni si ca in curand va face o minune si cu tine.
Noi te iubim mult, sa nu uiti niciodata asta, si ne rugam in continuare!
Te pupam mult!
Nana,
Andrei Stefan ( 26.09.2007) Daca incepi sa te sacrifici pentru cei pe care-i iubesti, vei sfarsi prin a-i uri pe cei pentru care te-ai sacrificat!
Happiness_4_us spune:
quote:
Originally posted by KoraPop
ramyteo esti binevenita printre noi;incearca sa iti privesti copilasul si sa iti dai seama ca ai pentru ce trai si pt ce te zbate,nu oricare parinte ii poate oferi copilului sau tot ce si-ar dori,dar sanatate sa fie ca asta e cea mai pretioasa,iar problema banilor se va rezolva cumva pana la urma.Hai capul sus si nu mai plange,copilasul tau are nevoie de tine,sotul tau la fel,fii puternica si ai grija de sanatatea ta ca sa fii mamica si sotie muuuult timp de acum incolo!
Kora
CARPE DIEM!
Offf.
Delicat subiect.
Incerc sa imi amintesc cum era cand incercam sa raman insarcinata, cu monitorizari si teste de ovulatie. Habar nu aveam ce ma asteapta.
Habar nu aveam ca a fi parinte este o meserie atat de grea, cu atat mai mult sa fii parintele unui fluturas bolnavior. Sa te uiti la el cum se chinuie din a doua zi de viata, iar tu sa nu ai nici un fel de putere, indiferent cat de multi bani ai avea. Singurul care crezi ca te poate ajuta este DD, pe care nu ai cum sa nu il intrebi: de ce, Doamne tocmai noua, care il asteptam atat d emult, care ti-am promis dinainte ca o sa avem cea mai mare grija de el, care am urmat toti pasii necesari ptr a avea o sarcina usoara si lipsita de pericole, de ce?
Pentru ca sunt prietena cu Flori76 si banuiesc ce e in sufletul ei din cauza aceste neimpliniri si pe care o strang tare in brate ca sa-i mai dau putina putere din cat mi-a mai ramas mie, ca sa mearga mai departe, de nenumarate ori m-am intrebat: cum e oare mai rau sa nu poti avea un copil sau sa ai un copil bolnavior?
SUnt convinsa ca ambele situatii sunt foarte dureroase dar am incredere ca Dumnezeu e mare si isi va intoarce fata catre fiecare din noi.
Floricel,
capul sus ca tu esti o femeie puternica, eu asa te stiu, ai demonstrat-o de atatea ori! Atunci cand eram la pamant mi-ai intins de fiecare data mana si m-ai ridicat, au fost nenumarate dati si ptr asta iti multumesc din suflet, chiar daca nu am apucat niciodata sa iti spun. Fii tare si ai incredere. TREBUIE sa fie bine!Va imbratisez cu drag si sper ca fiecare din voi sa ajunga intr-o zi sa devina mama!
Numai bine!
Nana,
Andrei Stefan ( 26.09.2007) Daca incepi sa te sacrifici pentru cei pe care-i iubesti, vei sfarsi prin a-i uri pe cei pentru care te-ai sacrificat!
yubi spune:
quote:Te inteleg perfect,draga mea,mai ales ca si eu in februarie am pierdut a treia sarcina.Am ajuns sa cred ca nu voi putea ajunge niciodata la capatul unei sarcini ,desi mi-a fost foarte frica ,de fiecare data am fost optimista, crezand ca nu voi mai pierde sarcina.Acum as vrea sa mai incerc o data ,desi frica este mare si nici optimista nu mai sunt
Originally posted by jasmine30
Dragele mele, eu nu stiu ce sa mai fac sa trec mai repede peste starile acestea de teama pe care le incerc de cand am pierdut 2 sarcini. Gandul ca as putea ramane insarcinata din nou si as putea pierde sarcina din nou ma ingrozeste pur si simplu. Nu pot sa imi controlez psihicul sa nu mai gandeasca negativ. Nu stiu de ce... Si cand mai aud in jurul meu de gravidute la care totul e ok parca am senzatia ca doar mie mi se intampla si ca doar eu sunt predispusa la probleme privind conceptia unui bebe. Imi este atat de frica...Vreau sa incerc sa aflu de la alte fete cum au reusit sa treaca peste moment. Am cautat pe net sa vad cazuri similare dar nu gasesc nici un caz fericit care sa explice si modul in care a reusit sa treaca peste depresia pierderilor si sa o ia de la capat si eventual sa mai duca si la bun sfarsit sarcina cu bb sanatos...
Daca mai pun la socoteala si faptul ca toate sarcinile au fost extrem de toxice- am stat numai in spital pe perfuzii,pt. ca nu puteam inghiti nici o gura de apa.Totusi ,parca as mai vrea o ultima incercare 
georgia_c spune:
terapia celui mai trist ca tine .. citind postarile de aici , am vazut ca sunt fete care au pierdut si 5 sarcini , cred si io ca esti in pragul disperarii , si al depresiei.... deci se poate .. si se intampla ca in jurul nostru sa fie oameni chiar mai "suferinzi" sufletste.. uite asa , ajungem sa-i multumim lui DD , pentru cat avem .. io una imi scot palarie , pentru cele care au avut taria sa mearga mai departe , dandu-ne si noua sperante ca se va putea pana la urma ....
Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein
flori76 spune:
quote:
Originally posted by NanaMotoc
Offf mai Floricel!
Eu in fiecare seara, cand ma rog la DD sa-i dea lui Andrei sanatatea de care avem atata nevoie ptr ca el sa fie un bebelus normal ca toti ceilalti de varsta lui, ma rog si pentru tine sa iti dea un sufletel sanatos pentru ca stiu ca va fi atat de mult iubit si ca vei avea atata grija de el.
Pentru ca deja Andrei se simte mai bine, cred cu tarie ca DD face minuni si ca in curand va face o minune si cu tine.
Noi te iubim mult, sa nu uiti niciodata asta, si ne rugam in continuare!
Te pupam mult!
Asa e,Nano,Dumnezeu face minuni!Uite ca Bubu e din ce in ce mai bine,Dumnezeu ne-a ascultat rugile tuturor!
Sper ca intr-o zi o sa-mi implineasca si mie acest vis.Nu vreau sa fiu nerecunoscatoare:Dumnezeu m-a ajutat si ma ajuta zilnic,insa am eu aceasta neimplinire.....tare imi doresc sa fiu mamica
Flori
Bianca B spune:
Mi-e 8 Martie mi-a descretit fruntea si parca sunt mai optimista. Sotul mi-a adus un buchet superb de trandafiri si o cutie mare de bomboane pe care le vom avea pana la Craciun, mai mult ca sigur! Si mi-am zis ca macar de dragul lui sa las gandurile si temerile de-o parte si sa ne bucuram impreuna de acest weekend.
Fetelor, sper ca voi ati avut o zi frumoasa si senina!
Bianca
http://www.costinkara.go.ro/Ai_sa_fugi/
gabitoni spune:
buna
foarte adevarat Idaira...
mi s-a confirmat ca sunt Normala...imi pare rau ca suntem atat de multe....aceleasi trairi, sentimente, simtiri...aceleasi faze...
multa putere si intelegere!!!!