Durerea unei pierderi de sarcina (59)

Teo2rina spune:

Michelle,stiu ca nu e un mesaj scris la suparare, asa te simti mereu,stiu, draga mea, cati ani nu am incercat si eu,cata disperare si dezamagire...credeam ca totul e in zadar...si cand m-am asteptat mai putin a rasarit iar soarele...doar pentru putin timp...am crezut atunci ca nu mai am de ce sa traiesc daca mereu si mereu va fi asa. si m-ati incurajat voi si sotul si am zis ca trebuie sa merg mai departe. sufletul tau e pustiu acum si iti este greu sa te gandesti mai departe.sunt alatui de tine si ma rog mereu pentru tine.
Irene,am nr de telefon al lui mcrissa,insa din superstitie va voi anunta dupa ce ma asigur ca e bine bebe, nu inainte sa nasc, sa nu va suparati.

Marina, o in cu Mihnea-Adrian 36+
Bebe,mami si alti copii (adik POZE)
CUNUNIA CIVILA

ckristina spune:

michelle,candva am scris si eu aici;sufeream cumplit;pierdusem prima mea sarcina(16 sapt)...atat de dorita;se intampla pe 31 iulie 2006;am avut norocul sa raman iar insarcinata dupa 1 luna. este adevarat ca nu am mai scris aici dar am citit si am plans cu voi pt fiecare poveste trista; fetitza mea are aproape 8 luni dar sa stii ca deseori mi aduc aminte de sarcina trecuta; e ceva peste care nu pot trece; vroiam sa ti vorbesc despre o prietena buna,mihaela care nu poate avea copii decat cu fertilizare;nu are o sit financiara stralucita dar a facut un credit; nu i a reusit; a achitat creditul, a strans niste bani si acum incearca iar;o admir!
nu te lasa batuta; ai incredere in dumnezeu!

www.dropshots.com/ckristina" target="_blank">CRISTINA si BIANCA(05.06.2007)

Michelle81 spune:

In primul rand va multumesc,Teo2rina,Irenecam,Bluueyes,Mav si celorlalte fete!

Haideti sa fim alaturi de Idaira pentru ca mi se rupe sufletul cand stiu cum se poate simti cand visul i.a fost spulberat!Idaira draga imi pare atat de rau,sunt alaturi de tine si ma rog pentru tine!!

Michelle81 spune:

Ckristina-am incredere in Dumnezeu.Dar dupa atata suferinta e greu sa nu te dai batuta este greu sa indraznesti sa mai speri!

Irda spune:

Salutare, dragele mele!

Idaira si Michelle, va pup si va strang tare -tare in brate!

Eu am o stare de kk-o rau de tot...n-am mai dat nici pe la Odisee!
Sper sa treaca odata!

Va pupicesc pe toate!

Irda Bebe Antonia Codrina

cu Daria 13 iulie 2005

Poze Daria

Ninia81 spune:

Michelle, Idaira, nu va desfiintati asteptarile! Ma doare mult sa simt dezolarea, neputinta,tristetea...As vrea asa de mult sa fie totul doar lapte si miere, lacrimile sa fie doar de fericire....dar se pare ca viata ne loveste mereu...in fiecare zi simtim suferinta uneia dintre noi...este prea nedrept! Scuze...dar am o stare foarte nasoala....

Ninia
http://dw.daisypath.com/sj4jp2.png
http://tt.lilypie.com/k8fVp2.png

slimatei spune:

idaira sunt alaturi de tine!
michele eu abia astept ziua cand ne vei da vestea cea mare..nici nu indraznesc sa gandesc altfel... defapt pt toate voi.asa cum a fost si pt. mine..ca eu nu mai speram deloc..imi luasem pur si simplu gandul..si ce soc am avut cand am aflat nici nu stiam ce sa cred...defapt nu credeam ca poate fi adevarat si pana nu am avut-o in bratze am avut tot felul de dubii si suspiciuni...ai vazut cate fete au reusit..va veni cat de curand si ziua ta....eu simt asta..poate spui ca vb aiurea dar nu cred ca DD nu te-a auzit pe tine sau pe noi..doar ca tb sa mai ai un pic de rabdare...

IreneCAM ,consi,irinabobe,mav

nustiu mai exact ce e daca e depresie..e doar ca nu mai rezist de atatea dureri..incepand cu sanii si multe altele..nu va mai mplu capul ca si asa nu reusesc sa gasesc remedii mai bine de o luna o mie de tratamente si nici un rezultat...asa cred ca mi--e dat ..nustiu ce sa mai cred ..dar astept cu nerabdare ziua cand se vor sfarsi...si cred ca din asta incep sa dau in depresii...nu pot sa ma bucur cum ar tb de alaptat si de acesta minunata perioada....


avem o lunita ...
Stefania X2 ....principessa si broscutza lu' mami si a lui tati (22.12.07)
Stefania jr.

ramona7 spune:

Fetelor, am ajuns sa va citesc povestile pornind de la un link dat de Pepsi, pe care o cu ocazia asta si ii doresc tot binele din lume.

Sunteti un exemplu de curaj si optimism! Ma pentru voi.

Toate din lume pentru voi si si familiile voastre!

Salvati o inimioara

brigita spune:

Multumesc ptr. atentie fetelor! Dupa cum am mai spus sunt incepatoare pe forum deci nu stiu cum decurg lucrurile. Va spun povestea mea, sperand din tot sufletul sa primesc raspuns la intrebarile ce ma framanta de ani de zile. Povestea mea are un inceput fericit, un test pozitiv, multa bucurie, speranta, vise...in sfarsit bebe mult visat e pe drum! Analize, vizite lunare la ginecolog.... totul era perfect si cu mine si cu bebe. Nimic nu prevestea nebunia ce urma sa inceapa. Bebe se dezvolta normal , totul era ok, ne pregateam ptr. sosirea lui,luindu-i lucrusoare , amenajandu-i camera, bucurandune ca urma sa fim parinti! Usor, usor am ajuns in sapt 29-30. Era o seara nefasta de 29 februarie(ce data imposibila cel putin ptr. mine), stateam linistita si ma uitam la un film , cand am observat o usoara hemoragie. Mi-am sunat ginecologul iar el a zis ca nu e de bine si ne intilnim la spital. Pana am ajuns acolo hemoragia nu mai era o usoara hemoragie ci una mai serioasa. Optimista fiind mi-am zis ca nu e nici o problema ajung la spital, i-mi da medicatie, poate ma interneaza, inca 2 luni repaos la pat si apoi copilasul meu asteptat....Dupa consultatie medicul mi-a zis ca s-a intamplat ce putea mai rau...dezlipire de placenta, si am nevoie de operatie. Afona fiind in domeniu m-am gandit ca i-mi coase el cumva placenta inapoi sau ceva face. E o prostie dar atunci asa am gandit. Pana cand am inteles ca operatia e de fapt cezariana. Am vazut agitatia din jurul meu si am inteles ca nu e de glumit! Cand sa intru in operatie , surpriza .....anestezistul ia-l de unde nu-i! Cica avea alta operatie culmea la un copilas injunghiat de tata! Asa a trecut cam o ora, ginecologul statea langa mine , dar vedeam cum devine din ce in ce mai agitat. Baietelul meu mai traia si trebuia sa-i dam o sansa la viata! In sfarsit a aparut si anestezistul si am fost bagata in operatie. A urmat apoi trezirea.... din ceva ce speram sa fie doar un vis urat! Ginecologul a asteptat sa ma trezesc si a incercat sa-mi explice ce s-a intimplat dar tot ce am inteles si am auzit atunci e ca am un baietel ROBERT, 1400 gr, 40 cm. , scor ap. 4 si e in incubator, dar sa nu-mi fac sperante prea mari ca este ft. mic ca varsta. Optimismul meu a reaparut, speram si credeam ca va fii bine. Am fost operata candva noaptea si dimineata pe la 7 am coborat scarile ptr. ca prematurii sunt cu un etaj mai jos, dar puteu sa fie 10 etaje ca tot coboram!! Ma incerca un sentiment de teama ca oare cum va fii? Era exact asa cum l-am visat, ca un nou nascut normal poate ceva mai mic dar ptr. mine era cel mai frumos bebe din lume! Poate nu va vine sa credeti dar cand am ajunj langa incubator, a inceput sa se agite de parca stia ca mamica lui era acolo! Stiu sigur ca asa este! Era plin de perfuzii. aparate dar a avut puterea sa-si ridice manutele si sa deschida ochii de parca ma ruga sa-l ajut si eu nu puteam......Scuze dar i-mi continui povestea imediat dar intai trimit cat am scris ptr. ca mi s-a mai intamplat sa pied tot ce am scris

alinushca spune:

quote:

---

Originally posted by Irda

Salutare, dragele mele!

Idaira si Michelle, va pup si va strang tare -tare in brate!

Eu am o stare de kk-o rau de tot...n-am mai dat nici pe la Odisee!
Sper sa treaca odata!

Va pupicesc pe toate!

Irda Bebe Antonia Codrina

cu Daria 13 iulie 2005

Poze Daria

---

Stai stai stai... Cum adica stare de KK rau de tot? Ce-i cu tine? Spune aici la noi!

http://tt.lilypie.com/xw0yp2.png - ticker, ok ?