Durerea unei pierderi de sarcina (59)
Raspunsuri - Pagina 19
Irda spune:
Alinushule.....nimic grav....probleme de-ale vietii prin care uneori se mai intampla sa trecem!
patea buna e ca suntem sanatosi si bebe e bine....chiar daca la ultima eco ne-a cam bagat in ceatza.....
Adica din ce eram ferm convinsa ca-i fetitza....acuma e cu semnul intrebarii pana pe 19 februarie cand o sa mergem la eco morfo de trim 2.
A facut dr. stop cadru exact pe ce avea intre craci....si dupa ce se uita el oleaca...ma intreaba pe mine cu o mutritza nedumerita...."tu ce crezi ca-i bebe...mic?!?"
M-am uitat la dr. ...m-am uitat la monitor...doar doar oi recunoaste semnele clasice [3 liniute fetitza.....penis si scrot baietel], dar nu m-am lamurit....asa ca am dat si eu din umeri si i-am zis ca la ultima eco ...aia de la 14 saptamani mi-a zis ca-i fetitza......si dr.."pai......fetitza o fi!
....da' ce ...conteaza asa de tare....bine ca e sanatos!
Asta asa...o povestioara amuzanta sa mai iesim din butoi.....Lianaaaaaaa.......unde esti mama cu bata...ca suntem atatea care o cerem rau
Astept sa vina primavara....de parca asta ar aduce cu ea si solutii, dar mai stii.......astept macar ceva! Cand ma gandesc ca-i abia sfarsit de ianuarie si pana la primavara mai e , iar ma apuca
Offf.....sa dea naiba...ca uneori imi vine sa pun capul jos si sa ma mai trezesc la vara, dar asta nu-i atitudine de luptator....ceea ce ma consider...de cele mai multe ori.....asa ca sus inima si le luam pe toate asa cum vin si le facem asa cum am vrea sa fie!
Macar la teorie sunt buna, nu?!
Pup fetele!
Stefania....ai o minune de fetitza.....dorurile si durerile trec...in timp o sa-ti aduci aminte numai lucrurile bune!
Irda 
Bebe 
Antonia Codrina
cu 
Daria 13 iulie 2005
Poze Daria 
brigita spune:
Revin cu restul povestii mele! A doua zii a inceput cu vesti bune, Robert a avut scaun si neonatoloaga a zis ca e un semn bun dar e prea devreme sa se pronunte. Eu am religia reformata dar stiind ca Dumnezeu este unul si acelasi, am rugat un preot ortodox care se afla in spital sa-mi boteze pruncul, cea ce a si facut. A treia zii iar vesti bune cica a inceput sa manince cite un pic... Mai mereu eram langa el si credeti-ma de fiecare data a simtit ca sunt acolo!!!A patra zii a inceput sa manince laptic de la mine binenteles cu seringa, dar eu visam ca va veni vremea cand o sa-l tin in brate, o sa-l alint, sarut , alaptez.... dar ziua aceea n-a venit! Spre seara a venit o asitenta la mine in salon si mi-a zis ca Robert a murit,n-au rezistat plamanii lui si regreta. Atunci am cazut la pamant si la propriu si la figurat. Fizic mi-am revenit dupa cateva perfuzii dar de psihicul meu cine a avut grija? Sotul meu era daramat si el deci el nu a putut sa ma ajute . Nu puteam sa gandesc , sa judec , nimic nu avea sens ,rost.... Vroiam sa plec de acolo cat mai repede, ptr mine erea un chin sa vad alti bebei atunci! Pe Robert nu la-m mai vazut! Am fost o LASA!!!! Nimeni nu mi-a dat explcatii, nu m-a intrebat ce vreu sa fac cu el. E drept ca nici eu nu am mai intrebat nimic dar atunci in afara ca vreau sa plec departe de aici , nu stiam sa zic. Pe undeva e o justificare ca nu puteam gandi atunci dar ptr. mine nu ajunge! De ce nu am cerut explicatii, de ce nu am cerut sa-l inmormantez crestineste(de fapt nici nu stiam atunci ca se poate) , de ce? DAca altele au putut eu de ce nu? Multe de ceuri fara raspuns! Ce mai pot face? Acum nimic doar sa ma gandesc la el cu drag! Asta e am fost o lasa asta e sigur dar poate si personalul de acolo au avut vina lor. Totusi privind in urma trebuia sa primesc si sprijin psihologic si unele explicatii. Cam 7 luni au trebuit sa treaca pana sa-mi revin cat de cat, dar dupa aceea am inceput sa vad luminita de la capatul tunelului si mi-am zis ca trebuie sa trec peste tot si da fie ce-o fii nu ma las pana n-o sa doi copii! Prima minune s-a intamplat pe 13 ( am ce am cu nr astea) noiembrie 2001, si a doua pe 16 oct 2004. Acum sunt o mamica implinita , cu doua fetite superbe si sanatoase! Cam asta ar fii povestea mea si va multumesc ca ma ascultati iar celor care nu aveti inca copii , nu renuntati , speranta sa moara ultima! SE poate trebuie sa vrei cu adevarat! Cele care aveti deja copii sa va traiasca si sa va bucurati de ei . Mersi si va pup pe toate
sanziana27 spune:
Intru de multe ori pe aici si citesc...cateodata nu-mi gasesc cuvintele de imbarbatare pentru suferinta voastra, altadata imi vine sa strig cum puteti fi atat de puternice sa duceti atatea, ei aici e misterul....sunteti niste femei deosebite, cu multa ambitie, putere si nu care cumva sa renuntati la visul vostru de a tine un copil in brate, indiferent prin ce metoda.
Eu incerc sa am al 2 lea bebe si deja au trecut 3 luni si sunt dezamagita ca vine cm, dar voi?!!
Michelle, Idaira as vrea ca primavara asta sa aduca soarele si in sufletul vostru nu numai pe strazi!
http://b2.lilypie.com/M6hZp3.png
http://tt.lilypie.com/NCYnp2.png
brigita spune:
Sa nu ma intelegeti gresit fetelor, mi-am spus povestea nu sa ma plang, ptr.ca stiu ca fiecare dintre voi ati trecut prin ceva ft. trist, dar pur si simplu asa am simtit ca trebuie sa scriu despre toate astea! Am o prietena care peste un an a avut o experienta la fel de trista cu diferenta ca baietelul ei s-a nascut mort, dar si ea are destule framantari! Nici ei nu i-a dat nimeni explicatii, ba dimpotriva ultimul lucru legat de baietel e amintirea cum a fost bagat intr-o galeata!!!!!! si scos din sala de nasteri. Nu stiu acum cum mai e prin spitale dar daca mult nu s-a schimbat atunci nu e de bine. Mi se pare revoltator ca mamele care trec prin asa ceva sa nu primeasca ajutor specializat. Totusi povestea mea are un final fericit, dupa 3 cezariane am doua fetite! Dar pe Robert nu pot sa-l uit si nu exista zii sa nu-mi apara in fata ochilor asa firav si micut cum era .Deja am ajuns sa ma gandesc la el cu bucurie nu cu tristete! Cu speranta ca poate am ajutat pe cineva spunandu-mi povestea va pup pe toate si inca odata aspirantelor nu va lasati ptr. ca se poate!!!!
Irinel spune:
Fetelor, eu n-apuc sa citesc tot ce scrieti si sa mai si scriu...
Michelle, Idaira 
. Eu asa speram sa fie vesti cu ochisori de la amandoua luna asta ... Sa va spun ca va cred si va inteleg starea? Pentru mine si e grea asteptarea si am un norodoi mic si nazdravan care imi scoate peri albi, da pentru voi e un calvar. Plangeti, racoriti-va, dar in nici un caz nu abandonati lupta! Idaira, vorbeste cu medicul, mai incearca o luna IA, sau ce crede el ca e defacut. Michelle, e greu sa vezi ca vine cm cand iti doresti asa mult, dar eu tot zic ca o sa vina curand bebe. Analizele sunt bune, ai mai fost graviduta, sigur se va intampla. Eu cand ma inmoi si ma gandesc ca probabil n-o sa mai vina bebe la mine niciodata, m-aduc aminte de o mamica de la Mamici aspirante, Sim. Doi ani a semnat condica la forumul ala si nu ramanea graviduta si totusi a ramas pana la urma si are un baietel sanatos si frumos de un an acum. EU sunt absolut sigura ca vei avea copii sanatosi. Poate o fi si din cauza psihicului, asta banuiesc si la mine, stii ca am mai zis.
Brigita cutremuratoare povestea. AI citit povestea Biancai Brad? Ai sa vezi ca multe femei nu vor sa vada copilul si regreta mai tarziu, nu esti singura, e omenesc. Pacat ca cei de-acolo nu te-au indemnat sa il vezi. Cat despre baietelul pus in galeata... Oare asistentele alea n-au copii acasa???? Multi pupici, sper sa te vindeci in timp, sa nu te mai copleseasca vinovatia.
BAby felicitari pentur baietelul sanatos!
Slimatei, asa am patit si eu primele luni cu Danut. Vestea buna e ca trece. Dar poate ne dai detalii, poate te putem ajuta. SI eu am avut probleme mari cu sanii ca ma sugea DAnut non-stop si cand alaptam tropaiam din picioare de durere ca sa nu il strang cumva din greseala pe el. Cred ca vreo 2 luni m-am chinuit da prima luna a fost rea de tot. Si aveam si picioarele umflate rau-rau de tot, nu mai puteam calca in ele si DAnut a fost un bebelus mare si greu, ma speriasem tare. Da doctorul a zis sa stau linistita (de parca puteam) ca se mai intampla dupa nastere si trece de la sine Din fericire a avut noroc. De ce te dor sanii? Suge micuta prea mult? N-o lasa la san mai mult de 20 min la fiecare, pune crema pe sani intre mese, sau si mai bine, lasa sanii la aer si da cu putin lapte de san pe ei, ajuta chiar mai mult. Si ai grija sa pozitionezi bine fetita, e extrem de important sa n-o lasi sa suga cand simti ca te doare din cauza ca a apucat sanu incorect. Vezi ca sunt niste linkuri pentru alaptat. Pupici, sper sa treaca repede perioada asta pentru tine. E o frumoasa micuta, are niste mutrite... Mi-a placut poza cu tati dormind si ea in verva... mi-a adus aminte de o poza cu sotul meu dormind dus si Danut urland langa el. Am facut poza repede si am luat copilul :-))
Vedeti ca acum merge linkul la site-ul Biancai. Pupici la toate si iertati-ma ca fug.
Sa ne rugam pentru ei si sa-i ajutam sa zambeasca sanatosi:
Stefanel / Andrei/ Sonia / Darius / Teo / Ionut 
Irina,
Daniel (28 Mai 2004) si ingerasul Maria
Irinel spune:
Fetelor cititi o poveste impresionanta despre dragostea unei mame. Din pacate o poveste cu final trist in ce o priveste pe mamica. Daca nu va simtiti in stare, nu o cititi.
http://www.dailymail.co.uk/pages/live/articles/health/womenfamily.html?in_article_id=510308&in_page_id=1799
Sa ne rugam pentru ei si sa-i ajutam sa zambeasca sanatosi:
Stefanel / Andrei/ Sonia / Darius / Teo / Ionut
Irina, Daniel (28 Mai 2004) si ingerasul Maria
mav spune:
Pt cele care n-au apucat sa citeasca povestea Biancai: http://www.biancabrad.com/pierderea_sarcinii//
Mami de Sebi (04.02.2004)
www.youtube.com/watch?v=RYMC822iT4I" target="_blank">CITY OF ANGELS
"Iubirea ne face sa plonjam in necunoscut si apoi ne da curajul de a rezista!" (Pam Brown)
mav spune:
...Bianca a reusit sa descrie atat de real si de profund... prin ce a trecut si trece zi de zi... Cu mare tristete constat ca e una de-a noastra...
...Desi nu cu mult timp in urma am luat decizia ca noi nu vom mai incerca pt alt bb... nu e zi de la D-zeu sa treaca fara sa ma gandesc la sufletelele pe care le-am pierdut si sa nu-mi doresc (in secret) sa se intample o minune... Din dorinta de a nu mai plange si a merge mai departe (pt Sebi! ca daca ar fi fost doar pt mine, Irda, si mie mi-ar fi venit de mult sa pun capul jos, dar sa nu ma mai trezesc deloc..), asa bine am ferecat portile... ca uite ca nici acum NU POT sa va scriu ceea ce simt... Totul s-a schimbat...
Mami de Sebi (04.02.2004)
www.youtube.com/watch?v=RYMC822iT4I" target="_blank">CITY OF ANGELS
"Iubirea ne face sa plonjam in necunoscut si apoi ne da curajul de a rezista!" (Pam Brown)
slimatei spune:
irda
irinelpai spusesem dar nu am vrut sa insist cu prob. mele caci cu toate le avem pe ale nostre si vazand ca nu m-a bagat nimeni in seama am lasat de la mine...
avem o lunita ...
Stefania X2 ....principessa si broscutza lu' mami si a lui tati (22.12.07)
Stefania jr."mamma a tempo pieno...la pił bella cosa"
IreneCAM spune:
Brigita, pe mine m-ai ajutat, multumesc! Stim toate ca se poate, da uneori avem nevoie sa auzim asta de la cineva cunoscut, care a trecut prin ce am trecut si noi si totusi a reusit.
Nu te mai chinui, nu ai fost o lasa...Intr-adevar, cei din spital ar trebui sa fie mai mult alaturi de femei in aceste momente. Eu nici macar nu mi-am vazut baietelul, si acum imi reprosez ca nu i-am rugat sa ma duca la el sau sa-l aduca la mine...dupa ce s-a nascut eu am fost transferata la terapie intensiva, iar el la neonato, apoi au venit sa-mi zica ca trebuie dus urgent la Bucuresti, m-au pus sa semnez ca sunt de acord. Dr mi-a spus atunci ca e posibil sa nu se mai intoarca, dar nici in conditiile astea nu mi l-au adus. Nu stiu ce a fost in capul meu atunci, pur si simplu m-am gandit ca i-ar face rau sa-l aduca, era conectat la aparate, m-am gandit sa nu-l mai intarzii, sa-l las sa plece cat mai repede sa se faca bine...A doua zi s-a stins si, pana am iesit eu din spital, l-au si inmormantat. Ma ingrozesc cand ma gandesc ca le-am spus parintilor mei sa-l incinereze...ei l-au adus totusi acasa. Oricum in momentele acelea nu gandeam limpede. La fel si tu. Reprosuri si regrete vom avea mereu, dar nu mai putem schimba nimic...important e sa incercam sa mergem inainte cu speranta.
Felicitari pentru fetite, sa creasca mari si sanatoase
Irda, Mav si eu ma gandesc uneori ca as vrea sa adorm si sa ma trezesc cand se vor rezolva problemele. Dar nu se poate. Am pierdut mult, dar nu ne-am pierdut increderea si speranta. O sa iesim noi din calvarul asta, nu se poate altfel.
Azi dupa cum vedeti sunt in dispozitie razboinica:) si pusa pe fapte mari (cred ca mesajul Cristinei26, cu palaria violet e sursa acestei atitudini:)). Adevarul e ca ma doare asa de rau, incat nu mai pot sa ma gandesc la ce-a fost.
"Daca pamantul pe care il cauti nu exista, Dumnezeu il va crea pentru a-ti rasplati indrazneala" - Isabela de Castilla catre Cristofor Columb