parinti iresponsabili sau doar naivi?
Raspunsuri - Pagina 3
Andrada spune:
Silvana, in fiecare zi sint la forumul ptr parinti mesaje cu mamici care gresesc, dau medicamente aiurea, mai trag o palma, incurca alimentele de alergie, dau ciocolata dimineata la copil, prind degete de copil in usa, etc.
Nici unul dintre ele nu este abuz, cum nici mama celor 4 nu-si neglija sau abuza copiii.
In toata experienta mea pe site n-am intilnit nici o mama care sa nu "dea zahar la copil" intr-un fel sau altul. Ridici tu piatra?
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
silvana_salajan spune:
Doamne fereste. Mi-am expus doar parerea. Fiecare in casa lui face in definitiv ce vrea.
Siminaf spune:
Probabil ca si eu am nevoie de consiliere, cu servici full-time (chiar daca este de acasa, nu pot lipsi nici macar o ora din cele 8 platite), cu doi copii pe cap, cu scoala full-time si fara nici un ajutor altul decit sotul meu dupa ce-si termina si el serviciul. De fapt greseala e sa gindim ca ar/as avea nevoie de consiliere. De fapt are/am nevoie de ajutor! De cineva sa stea cu copiii, sa pot dormi si eu macar o ora fara sa-i aud zbierind si alergind, sa pot iesi din casa, daca am citeva ore libere, undeva singura, sa-mi "clatesc creierii" ca sa zic asa. Si credeti-ma ca-mi iubesc copiii mai mult decit pe mine! Dar simt ca nu mai pot nici eu uneori. Si atunci ce sa fac? Sa angajez baby-sitter? Pe linga faptul ca nu as avea bani de asa ceva, nu am nici incredere (sint cam paranoica cind vine vorba de copiii mei) si apoi, in loc de ajutor, ma pot trezi cu protectia copilului la usha pentru ca bonei i se poate parea nustiuce... Desi copiii mei numai abuzati nu sint, ci foarte iubiti si ingrijiti, educati, etc. Deci pina la urma totul este o chestiune de unghi din care privim problema.
Ancuta-Maria spune:
ati ramas cuplate pe apa aia cu zahar. Cand eu am expus mult mai multe. Dar ce sa faceti, mai sunt si oameni de nimic ca mine, care lucreaza ca bona, si care au tupeul sa ii spuna unei mame in fata atunci cand cred ca are nevoie de ajutor specializat si care fac ceva in directia asta nu intorc privirea atunci cand li se pare ceva gresit. Da, am scris bine, li se pare. Ca d'aia am accentuat pe un psiholog, si tocmai d'aia nu am specificat palmele. Ati sarit repede la case de copii si alte cele. 
. Andrada, nu ridica piatra nimeni, desi as spune ca toate ati ridicat piatra asupra mea, nu'i asa?
Si am mai spus de cateva ori ca familia nici nu a aflat de asta, pentru ca sunt din America, acum sunt acolo si nu cred ca se mai intorc. Asa ca chill out.
„timpul nu-i menajeaza pe cei care se cred in afara lui” (Francois Fayolle)
dandusa spune:
ce usor este sa stam pe margine si sa judecam...
cite dintre voi ar rezista sa lucreze 6 luni de zile intr-o casa unde sint 4 copii neglijati de parinti...,fiecare in felul lui...
cite dintre voi ar putea sa lucreze pentru aceasta perioada...,fara sa se implice sufleteste...,da' cum sa nu pui suflet cind lucrezi cu copii?...,eu asta nici ca inteleg...
iti programezi corpul si mintea sa lucreze precum un robot,fara sa te doara cind cea mica este bolnavioara...,sau cind baietelul plange de dorul mamei...?
este normal sa te atasezi de ei...,sa suferi cind o vezi pe mama ca-i plezneste...,ca nu le acorda atentie...,ca n-are grija de ei...,pentru ca ei devin parte din viata ta...,sant copii...,d-zeule...,cum sa nu te doara sufletul?!?...
ma doare pe mine ca citesc...,dar sa mai si traiesc alaturi de ei...
locul copiilor este langa parinti...,categoric...,acolo le este cel mai bine...,dar cand devii parte din acea familie...,vrei sa ajuti...,in felul tau...,sa le fie lor mai bine...,nicidecum sa destrami familia...,nu s-a pus problema asa...
Micuta chinezoaica
Qamar spune:
dandusa, 
cred ca multa lume inca mai avea in cap -inclusiv eu 
:( -mesajul acesta, postat la un alt subiect de aici:
Originally posted by Ancuta-Maria
Fiind baby sitter la 4 copii de o saptamana, 2 ani, 4 si 6 ani timp de 6 luni de zile... singurul lucru care a mers in caz de crize de nervi (mai ales la fetita de 4 anisori) a fost: "treci in patul tau si nu te misti de acolo pana nu iti trece".. si urla...chiar si cate 3 ore. Dar o ignoram complet. Intr'o luna a observat ca nu tine, si nu mai facea.
Ce mai citim noipe ulitza noastra magica
The moment scatters.
Motionless, I stay and go: I am a pause
Ancuta-Maria spune:
Noe, asa e. Mi'am cerut apoi scuze ca nu prea stiu sa ma exprim in scris, si trebuia sa fi dat toate datele problemei de la inceput. Suna groaznic, intr'adevar. Dar apoi am si explicat de ce procedam asa. Si niciodata, dar niciodata, nu am tipat la ea. Mi s'a spus de catre psiholog ( asta dupa ce a reusit sa sparga paharul lu mama'sa si sa se taie la manuta, ca spargea tot ce prindea si nu te puteai intelege cu ea nici daca o aduceai pe barbye in persoana, ma lovea, isi lovea fratiorii, in special pe cea nou nascuta ... ) sa o trimit undeva nu are ce sa sparga, aia era camera lor, mai exact dormitorul. Apoi, cand se linistea, discutam amandoua de ce e bine asa si rau invers, injectii, chestii, minuni. Striga singura dupa mine dupa ce se linistea, ca daca ma vedea in timpul ala, o luam de la capat cu urlatul... Ca a fost bine sau rau, nu stiu. Cert e ca dupa o luna, fata nu mai facea crizele alea...
Am zis sa mai scriu o data, poate nu toata lumea a inteles exact de ce am procedat asa.
„timpul nu-i menajeaza pe cei care se cred in afara lui” (Francois Fayolle)
Qamar spune:
quote:
Originally posted by Ancuta-Maria
Noe, asa e. Mi'am cerut apoi scuze ca nu prea stiu sa ma exprim in scris, si trebuia sa fi dat toate datele problemei de la inceput. Suna groaznic, intr'adevar. Dar apoi am si explicat de ce procedam asa. Si niciodata, dar niciodata, nu am tipat la ea. Mi s'a spus de catre psiholog ( asta dupa ce a reusit sa sparga paharul lu mama'sa si sa se taie la manuta, ca spargea tot ce prindea si nu te puteai intelege cu ea nici daca o aduceai pe barbye in persoana, ma lovea, isi lovea fratiorii, in special pe cea nou nascuta ... ) sa o trimit undeva nu are ce sa sparga, aia era camera lor, mai exact dormitorul. Apoi, cand se linistea, discutam amandoua de ce e bine asa si rau invers, injectii, chestii, minuni. Striga singura dupa mine dupa ce se linistea, ca daca ma vedea in timpul ala, o luam de la capat cu urlatul... Ca a fost bine sau rau, nu stiu. Cert e ca dupa o luna, fata nu mai facea crizele alea...
Am zis sa mai scriu o data, poate nu toata lumea a inteles exact de ce am procedat asa.
„timpul nu-i menajeaza pe cei care se cred in afara lui” (Francois Fayolle)
Ancuta, am inteles, insa tot nu pot fi de acord. Inainte sa am bebele mi se parea si mie o metoda super - asta cu time-out-ul, plus ca asa vedeam pe la TV, deci eram convinsa ca asa o sa fac si eu cu copilul meu cand nu o sa ma asculte.
Dar mi-am dat seama ca e aiurea, ca nu e natural si ca nu ii fac niciun bine. Dar despre asta discutam la Parintii intreaba, parintii raspund la Parintii AP
Ce mai citim noipe ulitza noastra magica
The moment scatters.
Motionless, I stay and go: I am a pause
Fomalhauti spune:
Ancuta-Maria, zici ca ti-ai gasit altceva de lucru si cred ca este bine. Cred ca munca de bona nu ti se potriveste. Asta nu este nicio critica, cred ca nimeni nu e bun de orice munca. (Legat de ce ai scris intr-o postare anterioara, nu cred ca a zis cineva ca bonele sunt "oameni de nimic", nu cred ca mamele si-ar lasa copiii cu cineva pe care l-ar considera "om de nimic") Fiecaruia i se potriveste o anume munca si alta nu. Uite, chiar cred ca nici mie nu mi s-ar potrivi serviciul de bona. Despre tine cred ca nu ai inteles foarte bine in ce consta munca de bona si care sunt regulile. Daca o mama nu stie cum sa se comporte cu copilul ei, merge la psiholog (sau intreaba aici pe forum...). Daca o mama nu stie cum sa-si hraneasca puiul intreaba un medic, citeste o carte. Cand o mama are nevoie de un ajutor in ingrijirea copilului angajeaza o bona si ii explica acesteia ce are de facut. Nu fiindca mama e mai desteapta sau mai citita decat bona ci fiindca mama are responsabilitatea cresterii copilului. In plus, mama este o constanta, in timp ce bona este prezenta in viata copilului, in cel mai bun caz cativa ani (practic de multe ori cateva luni). Ce ar fi daca fiecare bona a unui copil si-ar impune propriile principii in cresterea acestuia? Deci, munca bonei consta in a face ceea ce mama copilului ii spune sa faca. (De fapt, orice servici implica sa faci ceea ce angajatorul iti spune sa faci....)
Cred ca o regula extrem de importanta pentru o bona ar trebui sa fie pastrarea CONFIDENTIALITATII. Prin natura serviciului ei bona vede intr-o casa ceea ce nici cei mai buni prieteni ai familiei nu vad. Si cred ca nu ar trebui sa sufle o vorba despre asta. Da, ma pot exprima ca tine, trebuie "sa inchizi ochii" la intimitatile familiei respective. Indiferent ce ar fi? Da. Bine, poate intr-o familie din cateva mii se intampla lucruri grave, din acelea care apar la televizor. Dar nu cred ca acele familii isi angajeaza pe cineva care ar putea vedea ce se intampla, asa ca, practic, nu despre acele cazuri vorbesc. De exemplu, daca afli ca sunt canibali, poti anunta autoritatile...
Imi pare rau daca te-am suparat, dar, daca te consoleaza, si tu m-ai speriat pe mine rau de tot.
Ancuta-Maria spune:
Fomalhauti, inteleg ce spui, insa niciodata nu am incercat sa impun nimic. Din contra, am recunoscut ca nu stiu, ca nu m'am izbit de ele. DAr nu poti sa nu remarci lucruri evidente. Nu pot sa nu vad bataia. Nu pot sa nu vad "uitarea" mamei cand era vb de tratamentul puilor, etc. Daca asta inseamna impunere, atunci da, recunosc, m'am impus. Ai dreptate, munca asta nu mi se potriveste, nu o sa mai fiu veci babysitter. Never ever.
Noe, da, am citit absolut tot. Ce sa zic? Nu am stiut ce sa fac,cu vorba buna nu a mers, ma zgariase pe fata , am fost depasita de situatie, si am ascultat sfaturi "specializate". Daca intr'adevar a fost o greseala, sper sa nu o repet cu proprii pui.
„timpul nu-i menajeaza pe cei care se cred in afara lui” (Francois Fayolle)