In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 11-a)
Raspunsuri - Pagina 7
Arhistefy spune:
Oare cati dintre noi avem atata dragoste sa iertam din inima pe cei ce ne urasc si ne fac rau? Cati dintre credinciosii nostri se mai jertfesc astazi pentru mantuirea, pentru salvarea vietii si ajutorul oamenilor din spitale, a celor de aproape ai lor? Dimpotriva, astazi se intalnesc peste tot certuri in familie, neintelegeri intre parinti si copii, ura si judecata intre rude si vecini, dusmanie, invidie si neimpacare intre crestini. De ce oare nu ne impacam frate cu frate, vecin cu vecin? Cum mai pot zice "Tatal nostru" cei ce nu iarta pe fratii si vrajmasii lor? Cum putem implini porunca lui Hristos, Care zice: "Iubiti pe vrajmasii vostri", daca noi nu ne cerem iertare nici de la parintii si binefacatorii nostri si nu iertam pe cei ce ne fac rau? Cand spunem cuvintele din Tatal nostru: "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri", singuri ne cerem osanda daca nu iertam pe cei care ne-au suparat. Sa ne impacam deci unii cu altii si sa iertam din inima pe vrajmasii nostri daca vrem sa ne mantuim. Sa ne rugam pentru cei ce ne defaima si ne urasc si sa nu ne razbunam, pe cei ce ne fac rau. Sa ne bucuram cand suntem defaimati si osanditi pe nedrept, ca numai asa ne putem smeri mai mult si vom reusi sa fim urmatori ai lui Hristos. Altfel, Mantuitorul nu primeste nici rugaciunea noastra, nici darurile aduse la Sfantul Altar, nici postul si milostenia noastra, nu primeste in rai pe cei ce mor in ura si dusmanie.
Fericiti sunt cei ce traiesc in pace cu toti oamenii si care nu au nici un dusman, afara de diavolul! Fericiti sunt crestinii ce traiesc in desavarsita dragoste unii cu altii!
Sa rugam pe Dumnezeul dragostei si al milei sa ne impace in Hristos pe toti si sa ne invredniceasca Imparatiei Ceresti, care este imparatia iubirii vesnice. Amin.
(Parintele Cleopa)
Arhistefy spune:
Sarutul minunat
Era odata un batran care nu fusese niciodata tanar. De fapt, in toata viata sa nu invatase sa traiasca. Si neinvatand sa traiasca, nu reusea nici sa moara.
Nu avea sperante, nici nelinisti; nu stia nici sa planga, nici sa rada.
Nimic din ce se intampla in lume nu-l indurera, nici nu-l mira. Isi petrecea zilele lenevind pe pragul cabanei sale, fara sa arunce o privire macar catre cer, imensul cristal albastru pe care, si pentru el, Domnul il stergea in fiecare zi cu vata moale a norilor.
Unii trecatori ii mai puneau intrebari. Era atat de nins de ani ca lumea il credea foarte intelept si incerca sa se imbogateasca din experienta sa de sute de ani.
”Ce trebuie sa facem pentru a fi fericiti?”
”Fericirea e o nascocire a prostilor”, raspundea batranul.
Treceau pe acolo si oameni cu suflet nobil, doritori sa fie de folos aproapelui.
”In ce fel ne putem sacrifica pentru a-i ajuta pe fratii nostri?”, il intrebau ei.
”Cel care se sacrifica pentru omenire e un nebun”, raspundea batranul cu un ranjet sinistru.
”Cum ne putem indruma copiii pe calea cea buna?”, il intrebau parintii.
”Copiii sunt niste serpi”, raspundea batranul. ”Nu te poti astepta de la ei decat la muscaturi veninoase.”
La batranul pe care toti il credeau intelept, veneau si artistii si poetii. ”Invata-ne sa ne exprimam sentimentele pe care le avem in suflet”, ii spuneau ei.
”Ati face mai bine sa taceti”, mormaia batranul.
Incet, incet ideile lui rele si triste, incepura sa influenteze lumea. Din coltul sau posomorat, unde nu cresteau flori si pasarile nu cantau, Pesimism, (caci acesta era numele batranului cel inrait) sufla un vant inghetat peste bunatate, peste iubire, peste generozitate care, atinse de acea suflare de moarte, se ofileau si dispareau.
Toate acestea nu-i placeau deloc Domnului care hotari sa faca ceva. Chema un copil si-i spuse:
”Du-te si da-i un sarut acelui biet batran.”
Copilul asculta. Cuprinse cu bratele lui gingase si grasute gatul batranului si-i dadu un sarut umed si zgomotos pe fata lui zbarcita.
Pentru prima oara, batranul se mira. Ochii lui tulburi se inseninara dintr-o data. Caci nimeni nu-l mai sarutase pana atunci.
Astfel deschise ochii spre viata, iar apoi muri, zambind.
Uneori, intr-adevar, ajunge un sarut. Un ”Te iubesc”, chiar si doar soptit. Un ”Multumesc”. O apreciere sincera. Este atat de usor sa faci fericit pe cineva. Atunci, de ce nu o facem?
Arhistefy spune:
...La putina vreme dupa nasterea fratiorului sau, micuta Sachi incepu sa le ceara parintilor ei sa o lase singura cu noul-nascut. Acestia erau preocupati ca - asemeni tuturor copiilor de patru ani - ea putea sa fie geloasa si sa doreasca sa-l loveasca sau bruscheze in vreun fel si de aceea spusera nu. Dar Sachi nu dadea semne de gelozie. Se purta cu pruncul cu foarte multa delicatete si-si exprima tot mai insistent dorinta de a ramane singura cu el. Astfel, parintii hotarara sa ii faca acest hatar.
In culmea bucuriei, Sachi merse in camera bebelusului si apropie usa, dar nu pana intr-atat incat prin crapatura parintii sai sa nu poata sa traga cu urechea, spionand. Vazura astfel ca micuta Sachi se indrepta linistita spre fratiorul ei si, apropiindu-si fata de a lui, ii spuse linistit:
- Copilas, spune-mi cum este Dumnezeu. Eu am inceput sa-L uit...
Arhistefy spune:
“Iata ca vine fauritorul de visuri! Veniti acum, sa-l omoram..” (Geneza 37:19-20)
Toti avem visuri. Dar care este visul tau? Daca ai putea face orice, care ar fi acel lucru? Majoritatea dintre noi nu au mari realizari pentru ca renuntam, dam gres, ne abatem de pe cale, ne poticnim sau avem visuri prea marunte. Doar doua lucruri iti stau in cale: capacitatea de a visa si infaptuirea visului. Ai îndraznit sa visezi cu adevarat? Ceea ce ai la indemana nu este vis. Daca nu te provoaca, daca nu te costa ceva sau daca nu implica risc, acela nu este vis. Visele te schimba asa cum schimba si lumea din jurul tau.
Poate iti pleci urechea la parerile critice ale oamenilor. Mai tii minte viata lui Iosif? El a avut visuri marete; visuri daruite de Dumnezeu. Si care a fost raspunsul fratilor sai? Ei au spus: "Iata ca vine fauritorul de visuri! Veniti acum, sa-l omoram..". Cei care nu isi urmeaza propriul lor vis sunt de regula primii care ii critica pe cei care au vise. Asadar de cine vei asculta?
Poate iti este teama de visuri prea mari. Nu vrei sa dai gres. Nimeni nu vrea. Dar "viata ferita de pericole" te duce la regret. Theodore Roosevelt a spus: "Este cu mult mai bine sa-ti doresti lucruri marete, sa ai parte de victorii triumfale, chiar daca sunt asistate de esec, decat sa fii in rand cu acele biete suflete care nici nu se bucura nici nu sufera prea mult fiindca traiesc intr-o lumina gri care nu cunoaste nici victoria nici infrangerea". Care este cel mai rau lucru care ti se poate intampla daca iti urmezi visul si nu ti-l implinesti? Ajungi de unde ai pornit. Si care este cel mai bun lucru care ti se poate intampla? Poti ajunge in noi taramuri, te poti bucura de noi binecuvantari si poti trai viata pe care o doreste Dumnezeu pentru tine...
Arhistefy spune:
Caci cine dispretuieste ziua inceputurilor slabe?.." (Zaharia 4:10)
In vreme ce lumea lauda maretia si gloria, Dumnezeu isi face simtita prezenta in lucrurile obisnuite si nesemnificative. In imparatia Lui, lucrurile mai mari nu sunt intotdeauna mai bune. Cand i-a dat lui Ghedeon victoria asupra madianitilor, Dumnezeu a folosit o armata de 300 pentru a infrange sutele de mii de puternici ai dusmanului. Si asta nu pentru ca nu erau mai multi soldati disponibili; Dumnezeu a dorit sa-Si arate puterea in "ziua lucrurilor marunte". Domnul Isus ar fi putut alege orice numar de urmasi, dar a ales 12 care sa duca Evanghelia oamenilor. Pe munte, El a hranit 5000 de oameni cu cinci paini si doi pesti din pranzul unui copil. A comparat imparatia lui Dumnezeu cu o samanta de mustar, cea mai mica de pe pamant, dar care creste totusi intr-un copac mare. A asemanat-o de asemenea cu aluatul care abia se simte, dar care dospeste toata plamadeala.
Domnul Isus a spus: "Cine este credincios in cele mai mici lucruri, este credincios si in cele mari.." (Luca 16:10). Asa ca daca te rogi lui Dumnezeu sa te faca mai mare in loc sa te faca mai buna, poti fi dezamagita. Toate rugaciunile din lume nu-L vor determina pe Dumnezeu sa-ti dea ceva pentru care nu esti pregatita.
Longfellow a spus: "Majoritatea dintre noi am reusi in lucrurile mici daca nu am fi atat de preocupati de ambitiile noastre oarbe". Pornirea de a fi mai mari ne poate face ulcer, ne tine treze noaptea si ne impiedica sa ne bucuram de binecuvantarile pe care ni le-a dat deja Dumnezeu; lucrurile mai bune pot fi mai dificil de masurat si nu la fel de stralucitoare, dar stabilitatea interioara care decurge din succesul treptat este mai valoros si mai de durata.
Arhistefy spune:
"sa nu dati prilej diavolului" (Efesenl 4:27)
Pe timp de pace puterea este mare! Daca diavolul nu te poate face sa te superi, el nu are nicio putere asupra ta! El are castig de cauza cand iti pierzi pacea. Si iti va intinde capcane pentru a te face sa ti-o pierzi; astfel el poate sa-ti fure pacea, sa te deruteze si sa te faca sa alergi in cerc.
Ti s-a intamplat vreodata sa te certi inainte de a merge la biserica si apoi sa te simti o ipocrita cand esti in biserica? Iar in tot acest timp diavolul iti rade in nas spunandu-ti "Te-am prins". Si asta fiindca el stie ca Cuvantul lui Dumnezeu "..este semanat in pace" (Iacov 3:18). Daca te poate impiedica sa primesti samanta Cuvantului Sau, el iti poate fura roada binecuvantarii care decurge din el. De aceea trebuie sa veghezi la pacea ta.
Asculta: "intelepciunea care vine de sus este intai curata, apoi pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roduri bune, fara partinire, nefatarnica. Si roada neprihanirii este semanata in pace pentru cei ce fac pace" (Iacov 3:17-18).
Data viitoare cand te superi, intreaba-te: "Ce incearca diavolul sa obtina? Daca cedez in fata acestor sentimente negative, care va fi consecinta?" Cand esti suparata iti pierzi bucuria, iar cand iti pierzi bucuria iti pierzi puterea, fiindca: "..bucuria Domnului va fi taria voastra" (Neemia 8:10). Asa ca astazi fa tot ce poti sa ai stapanire de sine si sa-ti pastrezi pacea...
zepellina spune:
Multumesc
Mi se potriveste, mai ales azi...nu stiu de ce sunt atat de suparata, inversunata si mi-e greu sa alung
Arhistefy spune:
Declaratia drepturilor barbatului si ale femeii in dragoste
de JACQUES SALOME
A te intalni
Fara a te restrange
A te dori
Fara a te lua in posesie
A-ti vorbi
Fara a te stapani
A-ti marturisi
Fara a ma trada
A te pastra
Fara a te devora
A te ajuta sa cresti
Fara a te pierde
A te insoti
Fara a te pazi
Si a fi astfel eu insumi
In miezul tainei tale...
Arhistefy spune:
"Har, indurare si pace de la .. Hristos Isus" (1 Timotei 1:2)
Pavel s-a rugat pentru trei lucruri pe care sa le primeasca cei pe care ii iubea. Asa ca atunci cand nu esti sigur cum sa te rogi pentru altii, ce exemplu mai bun poate fi decat cel in care Pavel se roaga ca Dumnezeu sa-i dea lui Timotei:
1) Har. Petru spune: "Dumnezeul oricarui har .. dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere si va va face neclintiti" (1 Petru 5:10). Acest cuvant har implica "tot ce ai nevoie de la Dumnezeu pentru a te ocupa de situatia prin care treci". Este un lucru pentru care merita sa te rogi, nu-i asa?
2) Indurare. Biblia spune: "Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat, ci se innoiesc in fiecare dimineata. Si credinciosia Ta este atat de mare!" (Plangeri 3:22-23).
3) Pace. "Cel ce m-asculta va locui fara grija, va trai linistit si fara sa se teama de vreun rau" (Proverbe 1:33). Ce dar sa stii ca pacea lui Dumnezeu te poate sustine in cele mai grele situatii! Iar pacea pe care o da El este diferita de pacea pe care o ofera lumea (vezi Ioan 14.27). In cel mai bun caz, ea ne ofera alinare temporara. Dar "pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile" (Filipeni 4:7). Asa ca data viitoare cand te rogi pentru cineva, cere-I lui Dumnezeu sa-l umple cu harul Lui, cu indurarea si pacea Lui.
Arhistefy spune:
"Dumnezeu este .. un ajutor, care nu lipseste niciodata in nevoi" (Psalmul 46:1)
Odata, un om L-a vazut pe Isus in vis apropiindu-Se de trei femei care se rugau. A ingenunchiat alaturi de prima plin de blandete si de dragoste. Cand a ajuns la cea de-a doua, Si-a pus pur si simplu mana peste capul ei si a privit-o aprobator. Dar a trecut pe langa cea de-a treia fara sa se opreasca macar. Simtind uimirea omului, Isus a explicat: "Fara aprobare constanta, prima femeie s-ar impiedica si ar cadea. Credinta celei de-a doua este mai puternica; pot conta pe ea. Totusi, cea de-a treia este pregatita pentru cea mai inalta chemare. Ea ma cunoaste atat de bine incat nu are nevoie de semne ale aprobarii Mele. Nu se lasa descurajata de nicio imprejurare, fiindca ea stie ca in cele din urma se poate increde in Mine." Daca pacatuim, cadem. Daca esti predispus la boala, suferi. Fiindca suntem muritori, murim. Presiunea ne epuizeaza. Anxietatea ne provoaca ulcer. Oamenii ne intimideaza. Criticile ne jignesc. Bolile ne sperie. Moartea ne da tarcoale. Care este raspunsul? "Dumnezeu este .. un ajutor, care nu lipseste niciodata in nevoi" (Psalmul 46:1). Cand esti la intuneric nu uita niciodata ceea ce ti-a spus Dumnezeu la lumina. El este cu tine in fiecare zi a pelerinajului tau; mintea Lui tainica care lucreaza impreuna cu vointa Sa impenetrabila plaseaza lucrurile sub controlul Lui suveran. Cand dam de greu, tendinta noastra este sa ne simtim abandonati, cu toate ca tocmai opusul este adevarat, caci din acel moment suntem mai mult ca niciodata obiectul dragostei si grijii Lui. Da, chiar si cand ni se incetoseaza privirea, cand mintea nu mai gandeste limpede si cand ne ridicam ochii si nu-L putem vedea clar, El este acolo!