In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 11-a)
Raspunsuri - Pagina 8
Arhistefy spune:
Un muncitor la caile ferate a spus la un moment dat: “Duminica nu lucrez niciodata decat pentru Domnul”. “Si care este plata?” a fost intrebat. El a raspuns: “Ei bine, plata nu e chiar asa de grozava, dar pensia da.”
“Invata-ma, Bunule Domn, sa te slujesc asa cum meriti; sa dau si sa nu contabilizez costurile, sa lupt si sa nu iau aminte la rani; sa trudesc dar sa nu caut odihna; sa lucrez si sa nu cer vreo recompensa pentru ca stiu ca fac voia Ta, prin Isus Cristos, Domnul nostru. Amin.”
(Sf. Ignatiu de Loyola)
Arhistefy spune:
"Slujiti-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, caci stiti ca fiecare .. va primi rasplata de la Domnul.." (Efeseni 6:7-8)
Cand investim in ceva sau in cineva este omenesc sa simtim ca trebuie sa culegem de unde am semanat. Cand nu se intampla asa, ne este usor sa ne suparam. Totusi, Biblia ne spune: "Slujiti-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu ca oamenilor, caci stiti ca fiecare, fie rob fie slobod, va primi rasplata de la Domnul, dupa binele pe care-l va fi facut" (Efeseni 6:7-8).
Nimeni nu cunoaste mai bine decat Dumnezeu sacrificiile pe care le-ai facut. El vede faptele tale savarsite in taina si cu lepadare de sine pentru altii, iar Cuvantul Lui spune: "Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati" (Matei 6:4). Recunoasterea si rasplata vin de la Dumnezeu, nu de la oameni. El va fi cel care stabileste remuneratia corecta pentru tine.
Daca Dumnezeu alege sa te rasplateasca din belsug, nu lasa pe nimeni sa te faca sa te simti prost. Ci tu continua sa slujesti cu credinciosie si daruire, indiferent de ceea ce iti daruieste El, sau indiferent de cata lauda si recunoastere primesti sau nu primesti.
Cu cat Dumnezeu dovedeste ca iti poate face parte de binecuvantarile Lui, cu atat te va binecuvanta mai mult; este foarte simplu. In imparatia lui Dumnezeu unii primesc de treizeci de ori mai mult, altii de saizeci de ori, iar altii de o suta de ori (Matei 13:3-8). Rata rasplatii depinde de Dumnezeu. Partea ta este sa fii multumitor pentru tot ceea ce-ti daruieste si sa nu cauti la altii compensatii pentru sacrificiile pe care le-ai facut pentru ei.
Arhistefy spune:
"Pacea lui Hristos.. sa stapaneasca in inimile voastre.." (Coloseni 3:15)
Cand Dumnezeu ne vorbeste, El ne da o pace launtrica profunda pentru a confirma ca mesajul este intr-adevar de la El. Fereste-te de pacea falsa! Cand simtim dorinta puternica de a face ceva, ea poate produce un fals simt al pacii care provine de fapt din entuziasmul nostru. Cu trecerea timpului, aceasta falsa pace dispare si pacea adevarata a lui Dumnezeu se va ivi in vietile noastre. Nu trebuie sa trecem prea repede la luarea unor decizii importante.
Cand diavolul ne vorbeste, el nu ne poate da pacea. Iar cand incercam sa rezolvam lucrurile prin propria noastra judecata, nu putem obtine pace. "..umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace" (Romani 8:6). Aseaza-ti deciziile pe un cantar al pacii. Nu merge inainte daca pacea ta launtrica nu are o greutate mai mare decat ceea ce gandesti sau auzi. Nu trebuie sa le explici altora de ce nu ai pace; uneori nici nu stii de ce. Spune-le doar: "Nu este intelept sa fac acest lucru fiindca nu am pace in aceasta privinta". Daca ai pace, ai putere! Si odata ce stii ca L-ai auzit pe Dumnezeu, trebuie sa faci tot posibilul pentru a "pastra pacea" si a nu deveni nelinistit.
Pacea este o "incredintare" interioara ca faptele tale sunt aprobate de Dumnezeu. "Pacea lui Hristos [armonia sufletului care apare], la care ati fost chemati [sa traiti in ea], ca sa alcatuiti un singur trup, sa stapaneasca [sa actioneze continuu ca un arbitru] in inimile voastre [prin deciziile si stabilirea unui scop pentru fiecare intrebare care se ridica in mintile noastre, prin acea stare de pace]"(Coloseni 3:15). Dumnezeu ne calauzeste prin pace.
Arhistefy spune:
ESTI
Esti puternic...
Cand, desi suferi, poti sa zambesti.
Esti curajos...
Cand iti depasesti frica si ii ajuti si pe altii sa faca la fel.
Esti fericit...
cand vezi o floare si esti recunoscator pentru aceasta binecuvantare.
Esti plin de iubire...
cand propria durere nu te orbeste in fata durerii altora.
Esti intelept...
cand cunosti limitele intelepciunii tale.
Esti sincer...
cand recunosti ca se intampla sa te minti pe tine insuti.
Esti viu...
cand speranta zilei de maine inseamna mai mult pentru tine decat
greseala zilei de ieri.
Esti in crestere...
cand stii cine esti si nu cine vei deveni.
Esti liber...
cand detii controlul asupra ta si nu doresti sa-i controlezi pe
ceilalti.
Esti onorabil...
cand consideri ca e o onoare sa-i onorezi pe ceilalti.
Esti generos...
cand poti primi intr-un mod la fel de dulce pe cat poti oferi.
Esti umil...
cand nu stii cat de umil esti.
Esti ganditor/corect. ..
cand ma vezi asa cum sunt si ma tratezi asa cum esti tu.
Esti plin de compasiune.. .
cand le ierti altora greselile si defectele pe care nu ti le ierti
tie.
Esti frumos...
cand nu ai nevoie de o oglinda sa-ti confirme acest lucru.
Esti bogat...
cand nu mai ai nevoie de nimic mai mult decat ceea ce ai.
Esti tu insuti...
cand esti impacat cu ...ceea ce nu esti.
Arhistefy spune:
"in tara unde .. nu vei duce lipsa de nimic." (Deuteronom 8:9)
Cand i-a scos pe iudei din robie, Dumnezeu a facut acest lucru in etape:
1) i-a scos din tara unde "duceau lipsa". Ca robi in Egipt, lipsiti de putere, ei au fost obligati sa depinda de Faraon pentru toate lucrurile. Iar cand trebuie sa te bazezi pe altcineva in afara de Dumnezeu, nu esti cu adevarat liber. Dumnezeu nu va ingadui sa fii "prins" de nimeni altcineva decat de El. Ilie traia fericit langa un rau in mijlocul unei foamete. Corbii ii aduceau carne in fiecare zi. Ce aranjament! Dar intr-o zi corbii nu au mai venit, iar paraul a secat. Ce s-a intamplat? Dumnezeu a secat paraul pentru a-l aduce pe Ilie inapoi la izvor! Indiferent de cei pe care ii foloseste Dumnezeu, doar El este sursa de care ai nevoie.
2) i-a purtat prin pustie unde au "avut suficient". Dumnezeu le-a dat mana; suficienta pentru fiecare zi. Nu este distractiv sa te lupti pentru supravietuire. Dar putem sa apreciem lucrul pentru care trebuie sa ne luptam si invatam sa ne incredem mai mult in Dumnezeu. In plus, vietuirea cu lucruri "suficiente" zideste in noi tenacitatea ce ne indrepta spre lucruri mai bune.
3) i-a dus intr-o tara unde aveau "mai mult decat suficient". Dumnezeu a descris viitoare tara a Israelului drept "o tara unde nu vor duce lipsa de nimic". Scopul ultim al lui Dumnezeu pentru tine este belsugul; in toate domeniile vietii! Dar face El acest lucru pentru a avea mai mult decat celalalt? Nu! Dumnezeu i-a spus lui Avraam: "Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvanta; iti voi face un nume mare si vei fi o binecuvantare" (Geneza 12:2). Sa ai statut si succes inseamna sa fii in postura de a-i binecuvanta pe altii si de a implini planul lui Dumnezeu pentru viata ta.
Arhistefy spune:
"Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?" (Romani 8:31)
Credinta este asemeni unui muschi; rezistenta il poate incorda, dar in final devine mai puternic. Psalmistul David a inteles acest principiu. El a fost permanent urmarit de dusmani. Chiar si cand a fost uns pentru a fi asezat pe tron, Saul, batranul imparat ocupa inca tronul. Dar in loc sa-si piarda credinta in promisiunea lui Dumnezeu, David a inteles ca "Domnul Si-a ales un om pe care-l iubeste" (Psalmul 4:3). Asa ca a declarat: "Eu ma culc si adorm in pace, caci numai Tu, Doamne, imi dai liniste deplina in locuinta mea" (Psalmul 4:8). Cand a fost prins de filisteni, el s-a rugat: "Ori de cate ori ma tem, eu ma incred in Tine" (Psalmul 56:8). Iar cand a ajons intr-o pestera in timp ce fugea de mania gelosului Saul, el a spus: "la umbra aripilor Tale caut un loc de scapare, pana vor trece nenorocirile" (Psalmul 57:1).
In cel de-al treilea secol, cand Sf. Felix din Nola fugea de dusmanii sai, si-a gasit adapost intr-o pestera. In cele din urma, un paianjen a inceput sa-si teasa panza acoperind mica intrare, ascunzand-o si facand-o sa para ca si cum nimeni nu intrase inauntru de luni de zile. In consecinta, urmaritorii sai au trecut pe langa si nu s-au obosit sa caute inauntru. Mai tarziu, iesind afara in soare, Felix a declarat: "Unde este Dumnezeu, panza unui paianjen pare un zid. Iar unde El nu este, un zid nu e decat o panza de paianjen." Domnul Isus a spus ca vom avea probleme pe pamant; oamenii ne vor dezamagi si ne vom dezamagi pe noi insine. Uneori vei sfarsi intr-o pestera datorita unui lucru pe care l-ai facut, alteori datorita circumstantelor pe care nu le poti controla. Dar Dumnezeu este cu tine orice s-ar intampla. Si asa cum a spus Pavel: "Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?"
Arhistefy spune:
"Omul de bine capata bunavointa Domnului.." (Proverbe 12:2)
Fiindca binecuvantarile lui Dumnezeu nu sunt mereu ambalate la fel, ramanem cu ideea ca El acorda tratament preferential anumitor oameni; mai ales pentru ca Biblia spune ca El "nu este partinitor" (Faptele Apostolilor 10:34). Dar in versiunea engleza a Noului Testament, cuvintele har si bunatate sunt folosite alternativ, fiindca ambele deriva din cuvantul grecesc "charis" (dar). Gandeste-te putin: cand ii ceri cuiva o favoare, ii ceri ceva ce nu meriti. Contezi pe bunatatea si generozitatea persoanei atunci cand de fapt nu exista motiv sa o faca.
In Scriptura, harul sau bunatatea lui Dumnezeu este ceea ce face posibil ca oamenii care altfel nu s-ar ridica prea sus sa faca lucruri marete. De pilda, cand Dumnezeu a ales o adolescenta pe nume Estera ca sa-si scape poporul si cand ea a pasit prin credinta in fata regelui, "ea a capatat trecere si iubire inaintea lui mai mult decat toate celelalte fete" (Estera 2:17). Dumnezeu a pregatit o cale prin care sa poata duce la indeplinire sarcina pe care i-o daduse. Si fara harul sau bunatatea divina este sigur ca Rut, o moabita, nu ar fi fost acceptata de iudei. Dar fiindca Dumnezeu a avut planuri pentru viata ei si inima ei era curata inaintea Lui, ea s-a casatorit cu Boaz, "un om foarte bogat" (Rut 2:1). Si din linia lor ancestrala a venit imparatul David, din care s-a tras Domnul Isus. Destul de impresionant, nu?
David a spus: "Tu binecuvantezi pe cel neprihanit, Doamne, si-l inconjuri cu bunavointa Ta, cum l-ai inconjura cu un scut" (Psalmul 5:12). Cand Dumnezeu te aproba, si oamenii incep sa-ti arate bunatate - deseori din motive pe care ei nu le pot explica! Solomon a spus: "Omul de bine capata bunavointa Domnului..". Asa ca sa cerem bunavointa lui Dumnezeu, sa o asteptam si sa ne bucuram de ea.
Arhistefy spune:
PRIVIREA LUI IISUS
In Evanghelia dupa Luca scrie:
Dar Petru a spus: „Omule, nu stiu despre ce vorbesti”. In acel moment, chiar in timp ce vorbea, un cocos a cotcodacit, iar Domnul S-a intors si a privit drept spre Petru… iar Petru a iesit afara si a plans.
M-am inteles intotdeauna bine cu Domnul. Conversez tot timpul cu El, ii multumesc, ii implor adevarul.
Dar am avut intotdeauna sentimentul ca doreste sa-L privesc in fata… Iar eu nu pot. Chiar si cand ii vorbesc, ma uit in alta parte atunci cand simt ca El ma priveste direct. Ma tem de fiecare data ca voi descoperi o acuzatie nerostita in ochii Sai, pentru vreun pacat nemarturisit. Sau poate vreo cerere: poate ca asteapta ceva de la mine.
Intr-o zi, mi-am adunat tot curajul si L-am privit in ochi! Nu exista nici o acuzatie, nici o cerere. Singurul mesaj pe care il puteai citi in ochii lui era: „Te iubesc”.
La fel ca si Petru, am iesit afara si am plans.
Anthony de Mello, Cantecul pasarii
Arhistefy spune:
Avva Isaac Tebanul, s-a dus odata la chinovie, a vazut un frate gresind...si l-a osandit. Cand a plecat in pustie, un inger al Domnului a venit la el, s-a pus in fata usii de la chilie si cand acesta s-a intors, i-a zis: " Nu te las sa intri!". Batranul intreaba atunci: " Ce inseamna aceasta?" Ingerul a zis: " Dumnezeu m-a trimis sa te intreb: Unde-mi poruncesti sa-l arunc pe fratele acesta pe care l-ai osandit?" Batranul a inteles, si s-a pocait pe data si a zis: " Am gresit, iarta-ma!" Ingerul i-a zis: " Ridica-te! Dumnezeu te-a iertat. Dar...pazeste-te de acum sa mai judeci pe cineva, inainte de a-l judeca Dumnezeu."
Arhistefy spune:
Un rege oferi odata un premiu artistului care va reusi sa picteze cel mai bun tablou despre pace. Multi incercara, dar regelui ii placura doar doua. Unul reprezenta un lac linistit. Era oglinda desavarsita pentru muntii cei inalti, plini de pace, care ii inconjurau. Deasupra se intindea un cer albastru brazdat de cativa nori albi si pufosi. Celalalt tablou avea si el munti. Dar acestia erau neuniformi si goi. Deasupra lor se desfasura un cer manios, din care cadea ploaia si pe care se jucau fulgerele. La poalele muntilor cadea o cascada. Acest tablou nu infatisa deloc pace. Dar cand regele se uita mai indeaproape, zari in spatele cascadei un mic tufis ce crestea din crapatura unei stanci. In tufis isi construise cuibul o pasare. Acolo, in ciuda tumultului apei involburate, pasarea statea in cuibul ei; intr-o pace deplina. Care tablou credeti ca a castigat premiul? Regele alese cel de-al doilea tablou. De ce? "Deoarece", explica regele, "pacea nu inseamna sa te afli intr-un loc unde nu exista zgomot, tulburare sau munca asidua. Pacea inseamna sa te afli in mijlocul tuturor acestor lucruri si totusi sa fii linistit in inima ta".