In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 11-a)
Raspunsuri - Pagina 6
Arhistefy spune:
"Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe
altul, cum va iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos." Efeseni, 4:32
Cuvantul a ierta inseamna literalmente a "oferi ceva gratis".
Iertarea are prea putin de a face cu celalalt; reprezinta o decizie
pe care o iei, precum expiratia. Daca retii in organism dioxidul de
carbon, vei avea de suferit. Asa ca elibereaza-l. Expira. Lasa toata
amaraciunea sa iasa si inspira dragostea lui Dumnezeu. Testul iubirii
reprezinta iertarea vinovatilor. Acest lucru l-a facut Dumnezeu si in
cazul nostru - si ne porunceste sa facem la fel pentru altii. Nu este o sugestie, ci o porunca! Poti trece testul, sau refuzi sa ierti
lucruri care nu sunt mai grave decat cele pe care le-ai facut chiar
tu? Iarta-i, sau nu vei fi niciodata libera sa te bucuri de relatia pe care Dumnezeu doreste sa o ai cu ei si cu El.
Lucrurile pe care nu le ierti, le retraiesti. Acest lucru te
determina sa-i lovesti constant pe ceilalti, fiind jefuita de bucuria
iubirii si de aceea de a fi iubita la randul tau. Neindurarea reprezinta un "cordon ombilical" care te mentine legata de
trecut. Cand ierti, il tai. Daca refuzi, ramai datoare amintirilor care te vor afecta la nesfarsit. Si mai rau, ele traverseaza generatiile.
Asa ca schimba azi totul, spunand: "Se va sfarsi acum si aici,
incepand cu mine!" Invata sa primesti iertare din partea lui Dumnezeu
si din partea celor pe care i-ai ranit, apoi ofer-o celor care te-au
ranit. Facand acest lucru, inima-ti va deveni blanda, spiritul usor,
mintea libera, viziunea clara, iar vorbirea plina de bunatate.
Arhistefy spune:
De aceea spun ca omul, in orice situatie s-ar afla, nu trebuie sa
deznadajduiasca. Sa nu-ti pierzi cumpatul, stiind ca Dumnezeu te
incearca pentru un motiv sau altul, pe care numai El il stie. Ca si
cum Dumnezeu te-ar intreba: "Poti sa rabzi aceasta mahnire? Daca
poti, iti voi darui o harisma. Iar daca nu poti, si pe aceasta pe
care ti-am dat-o ti-o voi lua. Eu nu vreau oameni fricosi". Nu ca
iscoadele trimise de Moise, care spuneau: "Acolo am vazut si noi
uriasi, pe fii lui Enac, din neamul uriasilor si ni se parea ca
suntem fata de ei ca niste lacuste" (Num. 13, 34).
Despre indreptatire nu este scris nimic in Sfanta Scriptura. Sfintii
nu numai ca nu se indreptatesc, ba chiar sufera de bunavoie pentru
altii. Tu sa te indrepti pe tine insuti, nu sa astepti ca ceilalti sa
sa indrepte. Tu sa te smeresti, sa te calce toti in picioare. Abia
atunci esti in regula. Tu sa te intrarmezi cu rabdare. Acesta este
drumul Crucii.
Oricat de intelept ar fi omul, tot trebuie sa se sfatuiasca putin.
Noi nu suntem invatati direct de Dumnezeu. Poti sa primesti
instiintare direct de la Dumnezeu? Nu am ajuns la aceasta masura. Sa
mai intrebam si pe altii. Sa intrebam, sa ne sfatuim. Oare nu este
nici un om mai bun decat tine?
Sa rabzi si patimile tale, sa le rabzi si pe ale mele. Si astfel vei
deveni sfant.
(Staretul Efrem Katunakiotul)
Arhistefy spune:
"Gandim si ne framantam mereu la noi insine, de parca noi am fi centrul propriei noastre vieti, ba chiar si a celorlalti. Va amintiti pilda samariteanului milostiv? Un invatator de Lege il intreaba pe Hristos: cine este aproapele meu?... Acesta simte ca centrul este el insusi si cauta in jur: oare cine o fi aproapele meu? Hristos ii raspunde: esti aproapele celui ce are nevoie de tine; el este centrul. Esti chemat sa intri in nevoia lui... Iata, acest lucru nu-l putem face, nu putem simti ca nu eu sunt in centru, ca oricine din preajma mea - si apropiat, si departat -, orice trecator intalnit de-a dreptul sau curmezisul drumului isi are propria lui plinatate a destinului, ca pentru Dumnezeu el este tot atat de scump si inseamna pentru El la fel de mult ca si mine; si daca eu chiar nu as fi existat, oricum, pentru Dumnezeu acest om ar fi avut aceeasi insemnatate."
Antonie Bloom - Despre intalnirea cu Dumnezeu
Arhistefy spune:
"Caut eu oare, in clipa aceasta, sa capat bunavointa oamenilor sau
bunavointa lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as mai
cauta sa plac oamenilor, n-as fi robul lui Hristos."
Un tanar muzician talentat a studiat sub indrumarea unui faimos
profesor de vioara. Apoi a sosit momentul primului recital. A cantat
magnific si a fost aclamat. In mod ciudat insa, parea ca nu aude
ovatiile si se uita incordat in primul rand. Doar cand un cap
acoperit de plete albe a aprobat gratios, a inceput sa zambeasca.
Maestrul sau ii apreciase recitalul! Primise singura apreciere care
conta! A cui aprobare o cautam? E important sa stii cat
de departe esti dispusa sa mergi pentru a castiga laudele celorlalti
sau pentru a-ti mula opiniile peste ale lor. Pavel a scris: "Ci,
fiindca Dumnezeu ne-a gasit vrednici sa ne incredinteze Evanghelia,
cautam sa vorbim asa ca sa placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care
ne cerceteaza inima." (1 Tesaloniceni, 2:4) De asemenea, a mai
spus: ""Caut eu oare, in clipa aceasta, sa capat bunavointa oamenilor
sau bunavointa lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as mai
cauta sa plac oamenilor, n-as fi robul lui Hristos." Tavis Smiley a
spus: "Nu te mai concentra asupra perceptiei celorlalti asupra ta.
Inceteaza cu obsesia impresionarii altora. Nu permite aprecierilor
din partea celorlalti sa-ti obtureze perceptia sinelui." In ceea ce-L
priveste pe Isus, citim: "Totusi, chiar dintre fruntasi, multi au
crezut in El; dar de frica Fariseilor nu-L marturiseau pe fata, ca sa
nu fie dati afara din sinagoga. Caci au iubit mai mult slava
oamenilor decat slava lui Dumnezeu." (Ioan, 12:42,43)
Nu uita, ori de cate ori iti stabilesti noi teluri, infiintezi limite
sau modifici vechi obiceiuri, vei avea parte de critici din partea
celor care erau obisnuiti cu un anumit comportament din partea ta.
Sustine-ti convingerile cu curaj. Nu lasa murmurele din jur sa te
impiedice in a urma calea ta.
Arhistefy spune:
LEGILE OGLINZII
1. Tot ceea ce ma deranjeaza la altul, nu-mi place, cred ca eu as face mai bine, l-as schimba, etc.-TOTUL ESTE IN MINE, deci tot ceea ce eu critic in celalalt, luptand impotriva lui-TOTUL ESTE IN MINE.
2. Tot ceea ce altii critica in mine, lupta sa ma schimbe, iar acest lucru ma enerveaza, ma deranjeaza, ma irita, etc. inseamna ca NU E REZOLVAT IN MINE. Egoul este cel jignit, deoarece am un ego foarte puternic.
3. Tot ceea ce altii critica in mine incercand sa ma schimbe, dar daca pe mine nu ma deranjeaza, atunci ESTE PROBLEMA LOR, neputinta lor pe care o reflecta asupra mea, pentru ca ei nu pot, nu au curajul sa se recunoasca in ei insisi.Nu le convine, le e frica.
4. Tot ceea ce iubesc in celalalt, IUBESC IN MINE, exista in mine, pentru ca ma recunosc in persoana celuilalt, pentru ca stiu ca toti suntem unul.
5. LUMEA CARE MA INCONJOARA E O EGLINDA.
Daca ma uit in ea, ma vad pe mine.
Daca zambesc si lumea imi zambeste.
Daca ma uit urat si ea ma priveste urat.
Permanent lumea ma oglindeste.
(autor necunoscut)
Arhistefy spune:
Am avut multe vise care nu s-au implinit niciodata
Le-am vazut pierind in zori si m-a durut desteptarea,
Dar prin harul lui Dumnezeu mi-am realizat suficiente vise
Ca sa doresc sa mai visez in continuare.
Am inaltat multe rugaciuni la care nu a venit nici un raspuns
Cu toate ca am asteptat mult si cu rabdare,
Dar am primit suficiente raspunsuri la rugaciuni
Ca sa doresc sa ma mai rog in continuare.
Am avut incredere in multi prieteni care m-au dezamagit
Si m-au lasat sa plang singur in ceasul de-ncercare,
Dar am gasit suficienti prieteni fideli si minunati
Ca sa doresc sa am incredere in prieteni in continuare.
Am semanat multe seminte care au cazut si langa drum
Si s-au hranit pasarile cu ele,
Dar am tinut in mana atatea spice aurii din graul bun
Ca sa doresc sa mai continui semanatul.
Am baut pana la fund cupa dezamagirii si a durerii
Si multe zile am ramas fara cantare,
Dar Tu mi-ai dat sa sorb atat nectar din trandafirii vietii
Ca sa doresc sa mai traiesc, in ciuda spinilor, in continuare .
(Autor anonim)
Arhistefy spune:
Ce este slava desarta? Dupa invatatura sfintilor Parinti, slava desarta este inceputul mindriei si "numai atita deosebire este intre ele, cita deosebire are copilul de barbatul desavirsit si griul de piine" (Filocalia, vol IX, Sf. Ioan Scararul, Cuvintul 22, Bucuresti, 1980). Pe slava desarta cu "vaiul" o ameninta Domnul zicind: Vai voua, cind toti oamenii va vor vorbi de bine (Luca 6, 26). "Gindul slavei desarte este prea subtire si cu lesnire sta pe ascuns linga ispravile faptelor bune si nu mica nevointa trebuie spre a se izbavi cineva de slava desarta" (Ibidem). Cum poate cineva a se izbavi de fiara aceasta cu multe capete a slavei desarte? Dupa invatatura Sfintului Ioan Scararul, slava desarta o izgoneste de la sine, cel ce in tot locul si lucrul se defaima pe sine, cel ce sufera cu vitejie ocarile si defaimarile altora, cel ce trece fara de vatamare pe linga laude si cel care alearga spra slava cea de sus, iar pe cele de aici le socoteste gunoaie.
Zice acelasi sfint ca "inceputul neslavei desarte este pazirea gurii si iubirea de necinstiri, mijlocul este incetarea tuturor ispitirilor gindite ale slavei, iar sfirsitul este ca pe cele ce ajuta la necinstire sa fie primite inaintea oamenilor din inima" (Ibidem). Numai acela are intelepciune smerita, care lucreaza toata fapta buna cu scopul de a placea lui Dumnezeu, dupa cum ne invata si Sfintul Apostol Pavel, zicind: Ori de mincati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti (I Corinteni 10, 31; Coloseni 3, 18).
La fel si Sfintul Efrem Sirul ne invata urmatoarele despre slava desarta: "Sirguieste-te sa fii defaimat si te vei umple de cinstea lui Dumnezeu. Nu cauta sa fii cinstit, plin fiind inauntru de rani. Ocaraste-te pe tine, ca sa fii cinstit si sa n-o doresti ca sa nu te necinstesti" . Apoi zice: "Cel ce alearga dupa cinste, ea fuge dinaintea lui, iar cel ce fuge de dinsa, cinstea alearga dupa el si propovaduitor al smereniei lui i se face inaintea tuturor oamenilor. Fugi de slava si vei fi slavit. Teme-te de mindrie si te vei mari. Daca urasti slava, fugi de cei ce o cauta" (Filocalia X, Sf. Isaac Sirul, 1981, Cuvintul 5. Pentru lepadarea de lume).
(Arh. Ilie Cleopa)
Arhistefy spune:
Daca pofta inviforeaza trupul si sufletul tau, cerceteaza de unde
s-a pornit acest razboi - iar el s-a pornit, fireste, fie din prea
multa mancare, fie din somn fara de masura, fie din semetie, adica
din faptul ca te-ai socotit mai mare decat altii, ori ai osandit pe
cineva ca, pasamite, nu slujeste lui Dumnezeu cum se cuvine, iar
despre tine ai socotit ca slujesti cu osardie lui Dumnezeu, ca
vietuiesti bine si faptele tale sunt placute inaintea Lui; caci fara
de aceste pricini, omul nu e luptat de patima desfranarii.
Purcezand la o fapta oarecare, graieste cu luare-aminte catre
tine insuti: «ce va fi de ma va cerceta Domnul meu intr-acest ceas?"
Si vezi ce-ti va raspunde tie gandul. De te va osandi, indata sa te
lasi de acel lucru si sa te apuci de altul, ca lucratorul trebuie sa
fie gata in orisicare ceas sa plece in calea sa. Fie casezi la
rucodelie, fie ca esti pe drum, fie ca te gasesti la cineva, fie ca
mananci, totdeauna sa graiesti catre tine insuti: ''ce va fi de ma va
chema intraceasta clipa Dumnezeu?" Vezi ce iti va raspunde tie
constiinta ta, si fa asa precum iti spune ea.
Daca iti iei asupra ta vreo nevointa oarecare si pe urma te lasi,
apuca-te iarasi de ea si nu inceta sa faci astfel pana la moartea ta: ca in ce te va gasi moartea, intr-aceea vei si pleca dincolo - fie in nepasare, fie in nevointa.
In fiecare an, in fiecare luna, saptamana si zi cerceteaza-te pe
tine insuti de ai avut spor in ceva, adica de te-ai intarit in
priveghere, rugaciune, post ori ascultare, si mai cu seama in
smerenie, fiindca aceasta este semnul neindoielnic al sporirii
sufletului. Smerenie ai daca te socotesti cel de pe urma dintre
toti si fara fatarnicie iti zici in inima: ''orice om e mai bun decat
mine": caci fara un astfel de gand chiar de ar face minuni omul,
chiar morti daca ar invia, departe e de Dumnezeu.
(Sf. Teofan Zavoratul)
Arhistefy spune:
Noi avem de gand a ne apropia de masa cea prea sfanta, care umple pe fiecare de o sfiala cucernica. Sa ne apropiem dara de ea cu o constiinta curata. Sa nu fie aici vreun Iuda, care poarta in inima inselaciunea impotriva aproapelui sau, sa nu fie vreun inrautatit, care ascunde in sufletul sau otrava prihanei.
Sa nu fie partas la aceasta sfanta masa nici un fatarnic, nici un inrautatit, nici un rapitor, nici un hulitor, nici un invrajbit, nici un zgarcit, nici un betiv, nici un lacom de avere, nici un desfranat, nici un pizmaret, nici un fur, nici unul cu rautatea ascunsa in inima, ca nu cumva el insusi sa-si atraga judecata, adica hotararea osandirii. Iata, Iuda s-a impartasit cu nevrednicie din Cina cea tainica, si apoi de acolo s-a dus si a vandut pe Domnul. De aici tu trebuie sa vezi ca diavolul tocmai asupra acelora are stapanire, care cu nevrednicie se impartasesc din aceasta Sfanta Taina, si ca ei insisi se arunca intr-o osanda inca mai mare.
Eu aceasta o zic nu pentru a va inspaimanta de aceasta sfanta masa, ci pentru a va face mai cu luare aminte. Adica, precum hrana cea trupeasca, intrand intr-un stomac bolnav, mai mult sporeste boala, asa hrana cea sufleteasca, gustandu-se cu nevrednicie, mai mult mareste raspunderea si osanda. De aceea va conjur sa nu ascundem in sufletul nostru nici un gand pacatos, ci sa curatim inima noastra, caci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, daca facem aceasta! Asa, sa curatim sufletele noastre, si sa facem aceasta curand.
Cum si in ce chip? - intrebi tu. Iata cum: daca tu ai ceva impotriva vrajmasului tau, starpeste mania si curma dusmania, pentru ca la aceasta masa sa dobandesti iertarea pacatelor tale. Tu te apropii de jertfa cea prea sfanta, cea inalta. Hristos este aici Cel jertfit. Socoteste, deci, pentru ce Hristos S-a adus pe Sine jertfa? El a patimit de buna voie, pentru ca sa surpe zidul ce era intre Dumnezeu si oameni, sa impace cerul si pamantul, iar pe tine, din vrajmas lui Dumnezeu, sa te faca iarasi sot al ingerilor.
Hristos a dat viata Sa pentru tine, iara tu nu voiesti sa curmi vrajmasia contra aproapelui tau? Cum poti tu asa sa te apropii de masa pacii?
Domnul nu a pregetat pentru tine a rabda toate patimile, iar tu pregeti a te lepada de mania ta!
Gandeste, insa, ca dragostea este radacina, izvorul si muma a tot binele.
Dar pentru ce nu voiesti tu sa ierti?
„M-a mahnit foarte adanc, zici tu, mi-a facut o nedreptate inmiita, m-a adus chiar la primejdie de viata”.
Dar ce sunt toate acestea? El, totusi, nu te-a rastignit, ca jidovii pe Domnul! Daca tu nu ierti mahnirea pricinuita tie de aproapele tau, nici Tatal cel ceresc nu-ti va ierta tie pacatele tale; si cu ce constiinta vei putea tu sa te rogi si sa zici: „Tatal nostru, care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau”, si celelalte mai departe?
Hristos tocmai pentru mantuirea oamenilor a dat insusi sangele Sau, pe care acestia l-au varsat. Ce poti tu sa faci, care sa se asemene cu aceasta?
Cand, tu nu ierti pe vrajmasul tau, strici nu atat lui, cat tie insuti, gatindu-ti pentru ziua cea viitoare a Judecatii o osanda vesnica.
Caci Dumnezeu de nimenea nu se ingretosaza asa de tare si pe nimenea nu osandeste asa de mult ca pe cel ce ramane neimpacat, a carui inima este umflata de manie si aprinsa de izbandire.
Asculta, numai, ce zice Domnul: „Cand aduci darul tau la altar, si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva asupra ta, lasa darul tau inaintea altarului si mergi de te impaca mai intai cu fratele tau; apoi, venind, adu darul tau” (Mat. 5, 23-24).
Ce zici? Trebuie oare eu sa las darul si jertfa? Desigur, aceasta este jertfa pacii, iar daca tu nu nazuiesti la pace, partasia ta la jertfa nu-ti aduce nici un folos.
Asadar, dobandeste mai întai pacea, apoi vei putea sa tragi si folosul de la jertfa. Pentru pace este intemeiata aceasta jertfa, caci pentru aceasta a venit in lume Fiul lui Dumnezeu, pentru ca iarasi sa impace neamul omenesc cu Tatal, precum zice Pavel: „Acum El a impacat toate si a nimicit vrajba pe cruce” (Col. l, 22; Efes. 2, 16). Si El insusi nu numai ca a venit ca sa intemeieze pacea, ci ne si fericeste pe noi, daca vom face si noi la fel, cand zice: „Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Mt. 5, 9).
Deci, precum a facut Hristos, Fiul lui Dumnezeu, asa fa si tu acum, pe cat este aceasta omului cu putinta, cautand a face pace tie si aproapelui tau.
(Sf. Ioan Gura de Aur)
Arhistefy spune:
Hristos a înviat - Vasile Militaru
„Hristos a inviat”, ce vorba sfanta,
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi,
Si-n suflet parca Serafimi iti canta,
De cate ori, crestine, il auzi.
Hristos a inviat in firul ierbii,
A inviat Hristos in adevar,
In poienita-n care zburda cerbii,
In florile de piersic si de mar.
In stupii de albine fara gres,
In vantul care sufla mangaios,
In ramura-nflorita de cires.
Dar vai, in suflet ti-a-nviat Hristos?
Ai cantarit cu mintea ta crestine
Cat bine ai facut sub cer umbland?
Te simti macar acum pornit spre bine,
Macar acum te simti mai bun, mai bland?
Simti tu topita-n suflet vechea-ti ura?
Mai vrei pieirea celui plin de har?
Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?
Iubirea pentru semeni o simti jar?
O, daca aceste legi de-a pururi sfinte,
In aur macar azi te-au imbracat,
Cu Serafimi in suflet imn fierbinte,
Ai drept sa canti „Hristos a inviat”.