Cand unul inseala, celalat poate ierta?
Raspunsuri - Pagina 6
Moira spune:
Reactia lui a fost nuantata, pornind de la a nega totul, la a fi furios, chiar violent, pana la a spune ca vrea sa ramana cu mine. Timpul imi va arata care este de fapt situatia.
m
quote:
Originally posted by stefany_p
eu tot n-am inteles care a fost reactia lui...
Moira spune:
Cata dreptate ai, si eu simt la fel, am o multime de indoieli, daca ma minte, daca se intoarce la ea, etc. Oare voi putea trai in indoiala?
M
quote:
Originally posted by Madachanquote:
Initial creeata de Moira
Cred ca sunt a nu stiu cata persoana care trece printr-o astfel de experienta. E dureros pentru ca sufletul doare mai tare decat daca ai simti o suferinta fizica. Indoielile si lipsa de incredere iti fac viata de nesuportat, o constanta necunoscuta in care mergi pe bajbaite, fara a putea fi ghidat nici macar de cea mai mica speranta.
Eu abia am aflat de 48 de ore si nu mai sunt om. Niciodata nu am verificat posta electronica sau mesageria telefonului sotului, insa, avand telefoane identice, am deschis un mesaj care nu imi era destinat (evident). Era de la ea. Banuiam eu ceva, insa contactul cu realitatea a fost devastator. L-am confruntat in miezul noptii si a recunoscut. Insa minciunile au continuat si o data cu ele, s-au tot strans alte probe ale infidelitatii.
Acum el zice ca vrea sa ramana cu mine, ca a rupt-o cu ea, insa este cu ea toata ziua la servici iar lucrul asta este si mai greu pentru ca se vad zilnic. Ea nu vrea sa renunte la el, mi-a spus-o telefonic, plus alte rautati pe care nu are rost sa le evoc.
De atunci, traiesc parca inafara trupului meu. Parca ma uit la un film insa, din pacate, eu sunt protagonista. Il iubesc enorm si nu vreau sa ne despartim. In acelasi timp, durerea pe care mi-a provocat-o ma face reticenta. Minciunile pe care mi le-a indrugat timp de un an, ma fac neincrezatoare si tematoare. Si totusi il iubesc iar el zice ca ma iubeste. Pot sa il mai cred?
Ne-am casatorit din dragoste, doi tineri fara mare experienta in d-ale vietii si ale iubirii. Sentimentele au fost cele care ne-au unit.
Pana aici povestea ta ca si a mea seamana ca doua picaturi...nu am citit inca mai departe .Simt doar nevoia sa-ti supun ca la mine desi au trecut 6 luni,desi ma asigura de fiecare data ca totul s-a terminat intre ei.....eu nu mai pot crede,orice-mi spune il banui ca ma minte,si traiesc cu teama si cu indoiala in suflet..unde o fii acum?! cu cine?! cateodata ma gandesc ca poate era mai bine daca terminam de cand am aflat. Increderea odata pierduta cu greu o mai recapeti.Eu ,inca mai sper ca totul o sa redevina la normal.....inca mai astept sa-l pot crede din noi...
Acum ma apuc sa citesc tot....
EDWARD 29.11.2004
poze->
MissParker spune:
Moira, multa putere si clarviziune iti doresc!
Dupa cum spuneam, si eu am iertat prima oara, ca si multe alte fete care si-au postat povestile pe forum...
In fine, poate mai ridici tu media celor pentru care iertarea a fost varianta buna.
Felicia 
11+
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
Oliv75 spune:
Moira, acum ca te-ai hotarat sa-l ierti ai grija ce faci in continuare. Ca daca te duci la el si-i spui cu lacrimi in ochi ca l-ai iertat (desi fie vorba intre noi ar trebui sa fie invers, el spasit si lacrimind, iar tu mai calculata in reactii, mai ferma - chiar daca-ti vine sa musti din masa de durere) nu ai facut nimic. Sunt sanse mari sa recidiveze, pentru ca vede ca tu suferi mai mult decat el, deci esti veriga slaba.
nusica2005 spune:
Buna, Moira! Am citit de la inceput despre problema ta, insa am vrut sa parcurg toate comentariile inainte de a-l posta pe al meu. Ma bucur ca ai iertat si ca ai dat o sansa casniciei tale, trebuia sa lupti macar pentru a stii ca nu te-ai dat batuta fara sa faci niciun efort. Prima reactie la subiectul tau a fost aceea de a-ti spune sa faci ceea ce crezi tu ca e bine pentru tine. Se pare ca bine pentru tine este sa stai langa sotul tau si sa treceti impreuna peste asta. Cum spunea cineva mai sus si mi-a placut f. tare, trebuie sa acceptam si sa toleram oamenii de langa noi cu bune si rele, iar granita o stabileste fiecare dintre noi. Iti doresc din suflet ca alegerea pe care ai facut-o sa te ajute sa ai o viata minunata.
pupici
chanell spune:
intre 2 iubiri una e o iluzie.bine il ierti si daca se mai intampla si cu alta.esti sigura ca o sa se opreasca aici?ti-a demonstrat ca s-a schimbat si ca o sa o uite?prin fapte nu prin vb ca probabil asa o minte si pe ea ca de aia a luat si aia foc.nu cred ca doar ea e de vina ,ptr ca ispita e peste tot si la orice pas.el e de vina .orice ai lipi se vede.
Moira spune:
Chanell, stiu ca este vina lui si stiu ca trebuie sa vad fapte, nu sa aud vorbe. Vorbe si minciuni am avut destule. Este si vina ei si poate este si vina mea. Nu stiu. Deocamdata, imi e tare greu sa uit, cu acest demon ma lupt. E greu si cine a trecut prin asta stie. Incerc sa invat din acesta incercare. Pe de alta parte, simt ca vreau sa imi tresalte din nou sufletul de bucurie, sa ma trezesc increzatoare intr-o noua zi, sa privesc cu seninatate viitorul. Este prea devreme fac un diagnostic al situatiei, hotararea este ca vom face tot posibilul de a ramane impreuna. Simt ca daca tristetea pe care o simt nu va disparea sau nu se va atenua in cateva luni sau nu voi vedea fapte, incercari si din partea lui, voi face ceva radical si imi voi mai da o sansa.
Multumesc pt sfaturi.
M
Rufus spune:
M-as fi asteptat la alta reactie din partea lui, daca cu adevarat ar fi facut doar o simpla greseala. O greseala omeneasca, ce nu tine cont de sex sau numarul de capete, pentru ca intr-adevar, nu poti trai mereu cu ideea ca toate femeile sunt...ma rog, stiti voi, iar toti barbatii sunt porci (sau alte animale).
Mi-e teama insa ca atitudinea ofensiva (chiar violenta, cum spui) indica ca sotul tau era cam prins de aventura si nu prea i-a convenit ca i-ai cerut socoteala.
Problema aici nu este daca il ierti sau nu, ci cat anume admite el ca a gresit fata de tine, in primul rand, dar si fata de familia pe care o formati.
Personal ma bucur ca ai decis sa lasi un pic de timp sa treaca pana iei o hotarare radicala. Sper ca efortul sa nu fie numai de partea ta, pentru ca pentru a trece peste acest hop, trebuie mult efort, de ambele parti.
Din pacate, ca sa iti raspund la intrebarea initiala, as zice ca, in acest moment, nu cred ca as avea puterea sa trec peste o infidelitate a sotiei.
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
Madachan spune:
Moira draga ,iti doresc ca Mos Craciun sa-ti aduca linistea si fericirea in casa! Am asteptat cu sufletul la gura sa vad care-i decizia ta. Ca si tine si eu am zis sa lupt ,ca sa nu-mi para rau apoi. Sa stiu ca am facut tot ce-am putut pt a salva casnicia.
Poate tu o sa poti uita si o sa poti merge mai departe! Succes iti doresc!
Daca anul trecut imi doream de mos cate si mai cate,acum nu-mi doresc decat linistea sufleteasca ce-o aveam inainte de..... e parca nu-l pot ierta ca mi-a distrus increderea si dintr-o persoana lipsita de griji am devenit una tot timpul stresata ,nu mai am incredere in nimeni si nimic.
EDWARD 29.11.2004
poze->
Moira spune:
Draga Madachan,
Imi pare rau de situatia ta la fel de mult cat imi pare rau de situatia mea. Totusi, e bine sa am si punctul de vedere al unei persoane care a trecut si trece prin asa ceva, cineva care stie si intelege din proprie experienta. Pana acum, am fost o persoana increzatoare, nu i-am impus sotului nici o limita, l-am lasat sa iasa cu baietii (?!), nu i-am stabilit reguli, nu i-am ingradit libertatea personala, am fost foarte degajata, nu am fost geloasa. Totul din ideea ca omul este o persoana libera, cu constiinta, o fiinta superioara care are reprezentarea consecintelor faptelor sale. Pe de alta parte, eu am fost tipul sotiei de casa, dedicata caminului si sotului, caracterizata si definita prin relatia de vis pe care o avea, relatia bazata pe iubire si incredere reciproca. Acum, uitandu-ma inapoi, mi se pare ca am trait o himera, o iluzie si parca si eu am devenit la fel, o umbra pierduta intr-o relatie care de fapt nu exista sau poate exista doar in mintea mea.
Acum ma lupt dar nu simt sa am alaturi pe cineva iar el...parca nimic nu s-a intamplat...Nu cred ca pot sa mai fiu la fel vreodata, in nici un caz, nu cred ca, in numele dragostei, voi mai accepta sa fiu calcata in picioare. Spun ca vreau sa iert si sa lupt, dar fiecare fibra din corp opune rezistenta, deci lupt chiar si cu mine...
M