Cand unul inseala, celalat poate ierta?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 12

Val_ spune:

Moira intru si eu, nu neaparat cu un sfat, pentru ca stiu, din experienta, ca indiferent ce vor spune unii si altii decizia va fi pana la urma a ta.

Oricum sunt 100% de acord cu Miss Parker.

Eu cred ca oamenii pot gresi. Si ca uneori au dreptul la a doua sansa. Dar nu in orice conditii. Nu pot insa accepta nici o forma de violenta: fizica, verbala sau emotionala. Asta se cheama abuz si nu ar trebui sa accepti sa fi abuzata, de catre nimeni. Primul abuz atrage dupa sine altul s.a.m.d.

Si intr-adevar, este pacat de anii pe care ii irosesti alaturi de cineva care nu merita dragostea si cu atat mai putin respectul tau.
Daca ar fi avut o alta atitudine poate ca ar fi fost loc de iertare.

Meriti cu siguranta ceva mai bun dar daca vei ramane in aceasta relatie s-ar putea sa treci pe langa cel care iti este de fapt sortit.

Acum 10 ani eu am avut puterea sa ma rup de un barbat care semana foarte bine cu al tau si am avut astfel sansa, ca la foarte putin timp, sa il intalnesc pe sotul meu actual, un om extraordinar cu care sunt foarte fericita.

Nu trece o zi in care sa nu ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a dat puterea sa iau decizia de despartire si uneori ma cutremur cand ma gandesc cum ar fi aratat viata mea acum daca nu as fi luat-o.

Mult curaj si gandeste-te bine la ceea ce vei face. Stiu atat de bine ca doare, mai rau decat daca ai fi bolnav, dar, crede-ma, suferinta nu dureaza la nesfarsit.

Moira spune:

Val, iti multumesc pentru sfaturi. Nu pot decat sa fiu de acord cu ceea ce spui, precum sunt de acord cu ceea ce spune MissParker. In ultimele zile, lucrurile s-au mai schimbat, se pare in bine (in ceea ce il priveste), insa eu sunt cea care are probleme cu acomodarea, in sensul ca nu pot sa mai fiu ca inainte, chiar daca el se comporta ca atare. Cred ca simturile imi sunt mai ascutite, simt sensurile cuvintelor ceva mai acut, percep nuantele conversatiei mai profund. Este obositor din punct de vedere psihic. Ca sa nu mai zic de nesiguranta, pe care incerc sa o stapanesc prin ratiune si prin o asa-zisa nepasare (aparenta, evident).

Fara a-i spune ceva, eu am stabilit un termen in care voi vedea cum evolueaza lucrurile. Pot zice ca l-am pus "sub lupa". Nu ne mai certam, nu mai plang, nu mai reprosez (mai "intep" cateodata, insa). Doar analizez si interpretez. Nu pot lua acum o decizie pentru ca si viata mea profesionala este data peste cap (intr-o oarecare masura si din cauza lui).

Sunt de acord cu voi ca pot inca sa imi refac viata, ca pot gasi un drum si fara el sau chiar fara un alt barbat (pentru moment). Nu mai tolerez minciuna, inselatoria, violenta fizica sau psihica si nici ideea de a sta langa un barbat care tanjeste dupa alta femeie, chiar si doar din punct de vedere fizic. Am primit o lectie de la viata care m-a zdruncinat ingrozitor si care m-a afectat si sentimental, si profesional. Insa daca trec cu bine peste toate astea, voi putea spune ca sunt o persoana puternica, pentru ca loviturile au venit din toate partile, chiar si de acolo de unde nu ma asteptam. Pana atunci, lupt, dar, daca lucrurile nu vor evolua favorabil, nu voi tine cu tot dinadinsul sa raman intr-o situatie de nefericire.

Va multumesc pentru sfaturi si ma bucur de fiecare data cand le pprimesc. Va voi tine la curent, poate ca acteste discutii vor folosi vreodata si altor persoane in situatii similare.

Moira

Ele spune:

quote:
Originally posted by Moira

Sunt de acord cu voi ca pot inca sa imi refac viata, ca pot gasi un drum si fara el sau chiar fara un alt barbat (pentru moment). Nu mai tolerez minciuna, inselatoria, violenta fizica sau psihica si nici ideea de a sta langa un barbat care tanjeste dupa alta femeie, chiar si doar din punct de vedere fizic. Am primit o lectie de la viata care m-a zdruncinat ingrozitor si care m-a afectat si sentimental, si profesional. Insa daca trec cu bine peste toate astea, voi putea spune ca sunt o persoana puternica, pentru ca loviturile au venit din toate partile, chiar si de acolo de unde nu ma asteptam. Pana atunci, lupt, dar, daca lucrurile nu vor evolua favorabil, nu voi tine cu tot dinadinsul sa raman intr-o situatie de nefericire.

Moira

Ai de la mine multe

. Curaj mai departe.

Elena si bb Denisa (26 oct 2004)
Deny..si altii

angelinajoli spune:

Intr-o casnicie nu este loc pt a lasa garda jos,pt ca atunci se intampla lucruri neprevazute!Imi pare rau pt voi,stiu cum e pt ca am trecut si eu prin asta si prin multe altele....

zarala spune:

am cateva ore cand m-am hotarat sa scriu povestea mea .......ma simteam rusinata si umilita
credeam, desi citisem ceva povesti inainte......ca numai eu sufar, ca numai eu stiu intr-adevar durerea asta
..insa din pacate nu sunt singura
ce pacat! cata lume poate sa sufere din cauza imoralitatii si a minciunii
imi pare ata de rau pentru voi toate care suferiti.chiar inteleg sentimentele voastre
multa tarie va urez si sa treceti cu bine peste tot !
sper sa-mi dea Dumnezeu taria sa nu-i transmit bebelusului meu starea pe care o resimt
Trimis la: - 25/01/2008 : 15:58:27
--------------------------------------------------------------------------------

sincer am stat mult pe ganduri inainte de a scrie aici - mi-era cumva rusine...hm !
cu ce as putea sa incep? da stiu ! cu o relatie super intre doi tineri de 21 de ani, care pleaca dintr-un oras, se muta-n bucuresti impreuna, isi iau job-uri, se muta dintr-un loc in altul cu chirie, trec peste toate impedimentele financiare(care nu au fost foarte multe pt ca parintii nostri au fost tot timpul alaturi de noi), se distreaza, se iubesc..se discuta de planuri de viitor, de casatorie, de copii, de orice detaliu de viitor, de viitoarea baie din viitoare casa si etc
ea, ramane insarcinata - intamplare.chiar intamplare fericita, tinand cont ca primise un verdict de la 3 medici ca este infertila.reactia doctorului la vederea testului si a ecografiei "ah felicitari - asta da miracol, ce bine !"
ea.....dezorientata, speriata (nu ca in filmele americane cand ea vede doua liniute si simte ca este cea mai fericita femeie de pe pamant) cand vede acele doua liniute, se duce la el....el considera ca e prea tanar si ca ar fi bine mai intai .citez..."sa ne cumparam o casa, apoi la anul ne casatorim si apoi facem si copil"..se naruie ideea de viitor intr-o secunda, planuri discutate ani de zile se arunca la gunoi instant
nu pronunta cuvantul avort, dar face in asa fel incat ea sa inteleaga
se discuta sincer, si ea ii spune ca il iubeste si ca-si doreste un viitor de asemenea si ca este in stare sa creasca un copil, ca ii este frica sa riste sa faca avort stiind situatia in care este
"nu te va judeca nimeni daca alegi sa pleci, nu te voi arata cu degetul pe strada si vei avea toate drepturile sa vezi copilul, sau sa nu-l vezi daca nu ai chef< stii ca imi pot permite sa cresc un copil, si stii ca familia mea ma va sustine"..........desi tatal ei, un om tot timpul puternic, plangea ca un copil la telefon cand fiica lui l-a sunat , i-a spus ca va fi bunic si ca logodnicul ei nu-l doreste - viitorul bunic nu intelegea cu ce a gresit fiica lui, de ce sa i se intample asta
.......dupa saptamani in care ea plange zilnic deoarece el ajunge seara acasa de la servici si o streseaza in fiecare seara sa avorteze .....pana la epuizare , pana incepe sa planga, pana o face sa plece din casa in pijama si adidasi.......sa umble pe strazi de nebuna pana adoarme el, iar apoi sa poata reveni in casa linistita sa se culce - a doua zi trebuie sa fie la servici
.....la 10 saptamani de sarcina, ea este anuntata ca are cancer - cancer de col uterin
analize, peste analize, nu-si anunta parintii - pentru a nu-i ingrijora ( si bine a facut ), ii spune lui, reactia lui "hm!eh stai asa ca nu-i capat de lume, stai sa vedem si alte analize, hai lasa "
.....dar ea nu a lasat, a facut tot ce era de facut ( s-a gandit ca si sarcina si cancer nu se pot inteleg amandoua deodata)
dupa multe analize si colposcopii si doctori buni - verdictul "nu ai cancer, du-te linistita si fa-ti copilul, insa revin-o dupa ce nasti...papanicolau tot nu a iesit bine"
ea, fericita ii spune lui vestea, el .......nici o reactie - sincer nici o reactie
ea isi da seama intr-un tarziu, sau mai bine zis admite intr-un sfarsit ca nu este nici iubita si nici dorita de el
e sincera si ii spune asta si totodata ca vrea sa se desparta " nu are sens sa continuam am 24 de ani sunt tanara si avem tot viitorul in fata ..chiar daca va fi separat - nu vreau sa ajungem sa ne inselam si sa ne mintim - te rog lasa-ma sa plec , lasa-ma linistita sa-mi vad de sarcina si de viata mea, iar tu de a ta"
el ramane mut
ea isi face bagajele, se pregatea sa plece a doua zi cum iesea de la servici
ajunge acasa si isi vede toate bagajele desfacute, discursul lui: " stii imi pare rau, te iubesc, si chair vreau un viitor cu tine si un copil, bine nu acum recunosc, vroiam mai itnai sa ne facem o casa si apoi sa ne casatorim si apoi copilul.....dar daca asa a fost sa fie - hai sa ne intelegem , sa fim cum eram pana acum "
discurs simplu si nimic spectaculos, insa ea atat de proasta si de vulnerabila si de obosita si plansa - sare ca idioata in bratele lui !
lucrurile incep sa intre cat de cat pe fagasul lor - dar nimic ca inainte - ea il sustine si-l ajuta sa deschide o noua afacere, sa cumpere o casa, sa o mobileze
altfel spus, cei doi intr-un an de zile - chiar mai putin, ajung sa isi cumpere (si cu ajutorul parintilor din ambele parti) o noua masina, o casa, sa deschida o afacere, prospera chiar, si asteapta si un bebe mic 35 + ...o va chema Mara, ea viseaza la ea de cand i-a spus doctorul "felicitari", stia ca va fi fetita, asa a sperat
el cam dejamagit ca nu e baiat
se muta impreuna in noua casa, certurile se aplaneaza, insa el devine distant si cred ca poti numara pe degete si nu-ti trebuiesc multe, imbratisarile sau saruturile dintre ei
ea incearca sa nu planga, parintii ii spun ca "asa e la inceput ca pana isi vede copilul, ca sa aibe rabdare cu el" etc.........tampenii !!!
......stiu adevarul, nu-i nevoie sa mi-l spuneti, nu de asta am scris aici ( cam mult, ce-i drept..v-am plictisit), stiu ca din partea lui nu exista nici un sentiment pentru mine, poate nici pentru copil - astept sa vad reactia lui cand va vedea copilul ( stiti cum se zice ca speranta moare ultima...)
am scris aici...povestea..... sa trec un prag pentru mine - pragul de a recunoaste ca am gresit, ca am dat gres, ca am esuat in viata
am sperat intr-o relatie, intr-un om care mi-a vandut vise, care mi-a dat voie sa visez la "noi", si care m-a facut sa-l iubesc sincer
nu inteleg de ce mi s-a intamplat asta, am fost corecta, nu l-am mintit, mi-am vazut de locul si de banca mea.....sunt o femeie moderna si las orice modestie la o parte...sunt chiar frumoasa !
stiu principiul "gospodina in casa, doamna in societate, c.r.v.a in pat", asta cica...... pentru a merge relatia....L-AM APLICAT....sincer va zic ca l-am aplicat...nu a mers !
trebuie sa plec...din viata lui... si acum e prea tarziu .....copilul meu vine in februarie....trebuie sa fac fata unei operatii, sa-mi revin, sa-mi alaptez copilul, sa nu fac depresie, nu-mi permit sa fac depresie, nu-mi permit sa mai plang, nu-mi permit sa mai visez, nu-mi permit sa povestesc prietenilor, imi e rusine, nu-mi permit sa le zic parintilor, vor suferi
oare , acum ce-mi permit?
.......am esuat

MissParker spune:

zarala, si nu dispera! Citeste cartea "Femei care iubesc prea mult" (Robin Norwood), te va ajuta sa intelegi mai bine ce se petrece si s-a petrecut cu tine.

In rest, acum menajeaza-te pentru bebe, incearca sa nu te zbati pentru lucruri pe care momentan nu le poti schimba.

Felicia 17+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

zarala spune:

Missparker, multumesc.chiar acum am comandat cartea
si am de gand s-o citesc - poate ma face sa ma simt mai bine, sau mai rau.........ideea e ca in final sa ma simt bine
sunt constienta ca-mi va fi greu, am zile in care plang incontinuu, ma simt cateodata trista si parca as vrea sa mor mai repede..apoi imi aduc aminte de bebe
si zile in care ma ridic si ma uit la camera goala a copilului ...am aranjat-o asa frumos, i-am pus si o funda mare rosie pe usa - ma bucur ca va veni - mai e putin, imi spun - va fi bine !!!
asta e ! plang acum !....maine poate rad !
imi e teribil de greu - nu m-am simtit niciodata atat de singura

kriss79 spune:

Moira, abia acum am dat peste subiectul tau..si imi pare foarte rau pentru ce ti s-a intamplat..Ai avut curaj sa il ierti si sa incerci sa o luati de la capat..eu nu stiu daca as avea acest curaj..
Sper sa reusesti sa treci peste acest hop si ...sa reusiti sa va redescoperiti..sa deveniti din nou o familie cu adevarat.

Avem 3 luni!!
Cristina

fericita de Alessia Stefana (16.10.2007)

Moira spune:

Buna la toata lumea,

Am intrat dupa o bucata buna de timp pentru ca sa va spun ca lupta continua si...pentru moment, rezultatele sunt bune. Mai trebuie muncit, mai am nevoie de rabdare si intelepciune, insa sper ca Dumnezeu sa ma ajute si totul sa fie bine.

Va multumesc.

Moira