Iubirea de sine - egoism sau necesitate?
Raspunsuri - Pagina 4
conchita spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Copiii vatamati prin batai, neglijenta si abuz de toate felurile invata prima lectie de viata sub urmatoarea forma: "Nu sunt iubit, dorintele si nevoile mele nu conteaza, nimanui nu ii este mila de suferinta mea, sunt neglijat si ignorat in fiinta mea, nimeni nu ma protejeaza, sunt tratat cu raceala si intoleranta, nu valorez nimic pentru cei care m-au adus pe lume, sunt singur si parasit" etc.
Concluzia pe care o trage instinctiv orice copil de aici este urmatoarea: "nu sunt iubit pentru ca nu merit iubire". Si pe tiparul asta isi continua viata, din ce in ce mai distructiv, deoarece nu l-a iubit nimeni si nu a invatat nici el sa se iubeasca, sa se respecte, sa se protejeze etc.
Clar pana aici?
Ideea este ca "iubirea de sine" nu este ceva de la sine inteles.
Autorul pledeaza pentru ca noi sa incepem in sfarsit sa ne iubim pe noi insine, sa descoperim iubirea din noi insine, fiindca numai asa ii vom putea iubi in mod autentic si pe ceilalti. Un om care inconstient se uraste pe el insusi (fiindca asta a invatat de la parinti) nu va fi niciodata capabil sa iubeasca pe alt om. Si asta indiferent cat de bun crestin se crede.
conchita draga, cunosc femei care au fost niste mame nemernice, care-si bateau copiii cu curelele, cu pantofii, cu pumnii si palmele, care-si injurau si blestemau copiii ... dar care in fiecare duminica isi puneau palaria mov si se duceau cu sotul la biserica, sa se roage, sa aprinda lumanari si sa se convinga cat de fara pata sunt ele. De aceea pe mine porunca aia nu ma misca deloc, cand stiu ca sunt pe lumea asta foarte multi crestini care propovaduiesc din gura astfel de porunci si apoi se duc si violeaza ministranti sau isi abuzeaza si maltrateaza propriii copii. Asta e dubla morala si nu imi place. Mi se apleaca de la asa ceva.
Sa revin la interpretarea articolului. Deci, indiferent cat de ciudat sau de neinteles li s-ar parea altora, oamenii vatamati nu au invatat la timp sa se iubeasca si sa se pretuiasca pe ei insisi, de aceea numai invatand sa ne iubim pe noi insine putem reusi sa-i iubim si pe altii (discernand evident pe cei care merita de cei care nu merita, caci da, exista tare multi oameni pe lume care nu merita iubire).
Dupa parerea mea, porunca porneste de la premiza (gresita in ziua de azi) ca toti oamenii s-ar iubi cu adevarat pe ei insisi, de aceea se spune "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Dar ce te faci cu oamenii care nu au invatat niciodata sa se iubeasca pe ei insisi si sa se accepte asa cum sunt, deoarece parintii lor nu au fost capabili sa-i iubeasca?
Un om vatamat sufleteste din copilarie nu se poate iubi pe el insusi, deci logic nu are nici posibilitatea sa-si iubeasca aproapele "ca pe el insusi" (fiindca pe el NU se iubeste). De aceea eu cred ca autorul doreste sa ne atraga atentia asupra premizei, asupra faptului ca acolo trebuie sa ne incepem munca de iubire, adica daca vrem sa ne putem iubi aproapele trebuie sa invatam mai intai sa ne iubim pe noi insine. E conditia sine qua non. Si mi se pare un mesaj foarte frumos si din inima. Imi pare tare rau ca discutia a degenerat.
Felicia
4+
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
Felicia, fara suparare, am impresia ca nu ai citit articolul si mai degraba iti imaginezi ce ar fi trebuit sa spuna autorul sau proiectezi asupra vorbelor sale propria ta viziune despre iubirea de sine si de semeni. s-o luam pe rand, cam pe repede inainte, dar asta e.
in primul rand, trebuie sa faci o delimitare logica si de continut atunci cand comentezi un text: aici vorbeste autorul, aici vorbesc eu despre aceeasi tema dezbatuta de autor, iar aici critic parerea autorului despre tema respectiva. din textul tau inteleg cu greu cand traduci ce n-as fi inteles eu din articol, cand adaugi la articol si cand iti expui propria parere.
de exemplu, povestea copilului abuzat care nu va invata sa se iubeasca pe sine. din ce perspectiva vorbesti? daca din cea a autorului in discutie, atunci da-mi voie sa iti raspund ca NU, nu e clar ce spui, ba mai mult, e trunchiat si ii lipseste exact esentialul - perspectiva divina asupra copilului abuzat si lipsit de dragoste. caci sta scris in Biblie sa nu te temi cand nu te vor iubi parintii sau te vor bate, te vor abandona sau trada, caci Domnul Dumnezeu te va adopta si-ti va fi alaturi intotdeauna. deci, vezi, concluzia ta e cam paralela cu articolul in discutie, si el paralel cu Biblia: ambele sunt bazate pe premize false.
a doua, autorul nu pledeaza pentru ideile lui personale, ci reinterpreteaza Biblia - repet pentru a treia sau a patra oara; altfel nici n-as fi intervenit. sa-ti reamintesc inceputul articolului sau il recitesti singura?
Propozitia „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti“ nu este un indemn sa iubim pe toata lumea. -> este sau nu este biblic textul cu pricina? intrebare retorica.
a treia, comiti un sofism mare cat casa oferind un exemplu imaginar (femeia care isi bate copiii, dar merge duminica la slujba), ca sa tragi o concluzie super califragilistica din asta ca nu crezi in porunca lui Dumnezeu ca e bine sa ne iubim aproapele ca pe noi insine - adica exact, identic si la fel cum ne-a iubit si ne iubeste Dumnezeu! daca invatatoarea la scoala ne arata cum sa-l caligrafiem pe A de mana si elevul xulescu il caligrafiaza cu picioarele in sus, inseamna ca invatatoarea ne-a invatat de rau? inseamna ca A nu merita caligrafiat cum se cuvine? inseamna ca Dumnezeu nu iubeste copiii abuzati si abandonati si batuti?! inseamna ca noi trebuie sa ne sfasiem ca lupii, pentru ca iubirea de aproape e o utopie?! tu ai gandit cand ti-ai desfasurat "argumentul" asta pe hartie? de fapt, nu ti-e teama putin ca esti nerecunoscatoare pentru binecuvantarile din viata ta tocmai in virtutea faptului ca unii oameni cred in porunca in care nu crezi tu? ai cunoscut tu toti copiii abuzati ca sa poti afirma cu nonsalanta ca nu se iubesc pe sine, ba mai mult, ca le e imposibil sa se iubeasca? mai Felicia, ceea ce pentru om e imposibil si pare ca tine de mutat muntii din loc, pentru Dumnezeu e usor ca fulgul - iar cea mai buna dovada ca un copil abuzat se poate foarte bine iubi pe sine, pana la urma, cu ajutorul lui Dumnezeu, esti chiar tu. si eu.
porunca lui Dumnezeu nu are premize gresite, sper ca ai scris in graba si a fost doar o scapare neintentionata.
in rest, te-as ruga sa incetezi cu insultele, tu ai fost prima care a degenerat dialogul cu apelative gen indobitocire, etc. fi calma si discuta in continuare daca poftesti, iar daca nu, inceteaza cu apelativele, te rog frumos. ai pus un articol pe forum pentru comentarii, nu ai deschis condica de semnaturi exclusiv pentru cine e de acord cu tine. pentru ca, sa ma scuzi, cine alearga sa fie popular cu oamenii, sfarseste mai mult ca sigur nepopular cu Dumnezeu - vezi, deci, ca alegerea mea e super usoara, in ciuda apropourilor tale ca dezacordul meu ti-a stricat linistea si consensul.
alegeri usoare tuturor.
conchita spune:
quote:
Originally posted by simali
Ba mai mult, cand spune "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" mie mi se pare ca spune sa incepi cu tine insuti. Deci mai intai construiesti iubirea de sine si apoi extinzi iubirea catre cei din jur. Deci un copil ar trebui mai intai invatat sa se iubeasca si sa se respecte pe sine si abia apoi poate fi intrebat "o iubesti pe mama?".
de fapt, Simali, spune ce spune in prima porunca, si anume sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeul tau - abia asta e ciudat, ca oameni cu o cultura generala cel putin minimala ignora contextul cand disputa adevarul unei propozitii rupte din context.
mai intai il iubesti pe Dumnezeu. iar asta suna super logic.
de ce? pentru ca, fiind dupa chipul si asemanarea Sa, nu putem sfarsi, prin credinta, decat iubind dumnezeieste la randul nostru - pe El, pe noi insine, pe aproapele. modelul iubirii nu il gasim la oameni, oamenii sunt pacatosi, sunt schimbatori, sunt trecatori. modelul iubirii e la Dumnezeu, El e invatatorul. si cum ne invata El sa iubim? in primul si in primul rand, prin lectia predata de sacrificul lui Iisus. ce ne spune Dumnezeu cand isi sacrifica Fiul pentru iertarea pacatelor noastre? ca MERITAM SA FIM IUBITI. crezi tu ca vei gasi dovada asta constanta de iubire la oameni, oricat de rude ne-ar fi?
in al doilea rand, iubirea divina ne invata ca nu faptele noastre stau in cumpana cand suntem iubiti, ci inima noastra. Dumnezeu stie ca ne impiedicam, ca ne e greu, ca suntem neajutorati de multe ori, ca aia ca ailalta - astea conteaza la oameni, insa, atunci cand isi fac o impresie despre noi si decid sa ne iubeasca, pentru ca din cauza faptelor si a exteriorului nu suntem noi capabili sa ne iubim aproapele, nu? dar pentru El nu conteaza, doar inima noastra conteaza.
or, si asta e a treia lectie, cum poate fi inima noastra altfel decat nepretuita atata vreme cat e locuita de Iisus si e calauzita de Duhul Sfant si e aparata de Dumnezeu?
cand auzi ca esti nevrednica, nu esti buna de nimic, nu meriti sa fii iubita, etc etc - il auzi pe satana. de ce aleg oamenii sa il creada pe satana, desi stim cu totii ca ne minte (incluziv prin gura autorului aici in discutie), ci nu alegem sa-l credem pe Dumnezeu care ne-a dovedit clar si ne dovedeste intruna ca meritam sa fim iubiti, nu stiu.
mai mult, de ce alegem mereu sa privim la detalii, nu la intreagul tablou, iarasi nu stiu. suntem focusati sa inventam teorii si parateorii despre cine trebuie sa iubeasca primul pe cine: noi pe vecina, sau vecina pe noi? copilul pe mama sau mama pe copil? Felicia pe aproape sau aproapele pe Felicia? uite asa era sa ramana Petru in barca si sa nu mearga pe ape, ca era focusat mai mult pe sine si pe imprejurarile potrivnice, in loc sa il asculte pe Iisus care i-a spus ca daca El poate, atunci si Petru poate, numa sa creada. vezi, deci, de ce ma irita afirmatiile cum ca Crestinismul=credinta in Iisus Cristos indeamna la vinovatie si lasitate, cand lectiile de capatai sunt despre iubire si curaj, despre indrazneala si credinta, despre miracol si mantuire.
MissParker spune:
quote:
Originally posted by conchita
cand auzi ca esti nevrednica, nu esti buna de nimic, nu meriti sa fii iubita, etc etc - il auzi pe satana.
M-am lamurit. Mama mea = satana.
Ma declar vinovata ca nu m-am putut consola cu iubirea lui Dumnezeu cand eu aveam nevoie de iubirea mamei mele.
Vorbim limbi diferite, asa ca putem sa cadem de acord ca nu putem fi de acord. Cel putin in privinta poruncilor.
Hai mai bine sa continuam discutia despre iubirea de sine, caci pentru mine asta era esenta articolului.
Ce inteleg eu prin iubire de sine:
- sa ai o parere buna despre tine, bazata pe dreptate si adevar (cum zicea si Milton: "Nothing profits more than self-esteem, based on just and right");
- sa fii autonom;
- sa te accepti asa cum esti;
- sa fii bun cu tine insuti si empatic cu ceilalti, fara a le permite unora sa-ti incalce granitele personale;
- sa te respecti suficient incat sa nu te lasi folosit si exploatat de altii, fie si sub masca bunelor intentii;
- sa iti cunosti adevaratele nevoi si dorinte si sa nu alergi dupa himere si iluzii;
Si ma mai gandesc si la altele.
Felicia 4+
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
conchita spune:
quote:
Originally posted by MissParkerquote:
Originally posted by conchita
cand auzi ca esti nevrednica, nu esti buna de nimic, nu meriti sa fii iubita, etc etc - il auzi pe satana.
M-am lamurit. Mama mea = satana.
Ma declar vinovata ca nu m-am putut consola cu iubirea lui Dumnezeu cand eu aveam nevoie de iubirea mamei mele.
Vorbim limbi diferite, asa ca putem sa cadem de acord ca nu putem fi de acord.
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
Felicia, repet, daca vrei sa discutam ce crede fiecare despre iubire asa in general, e ok cu mine. eu continui sa ma refer strict la subiect, si anume la interpretarea eronata a poruncii lui Dumnezeu in viziunea politistului citat de tine. de aceea pare ca vorbim limbi diferite, caci tu povestesti viziunea ta, eu rectific ce-a zis nenea respectiv.
nu te-ai putut consola pentru ca poate nu ai stiut ca esti iubita. ce, crezi ca eu am stiut, copil fiind? nu, nicidecum. dar acum stiu ca nu suntem singuri, oricat de parasiti de oameni am fi, la un moment dat, inclusiv de parinti. Dumnezeu e cu noi, fie ca vrem, fie ca nu, fie ca-L credem, fie ca nu. aproape ca nici nu conteaza daca spunem iubire ca nu putem spune inca Dumnezeu - e doar o chestiune de principiu, insa, sa numim lucurile pe numele lor adevarat. numele iubirii e Dumnezeu, caci El e sursa. nici Darwin n-a putut demonstra contrariul. :-)))
uite, ca sa iti dau un exemplu biblic in sustinerea a ce spuneai tu mai devreme cu copilul abuzat care nu se poate iubi pe sine. INCA. copilul din exemplul tau e ca evreii fugiti din sclavia egiptului cu promisiunea unei noi patrii si care, culmea, s-au invartit in cerc timp de 40 de ani, desi erau calauziti de Moise, alesul lui Dumnezeu. ce semnifica asta? ca nu poti deveni omul nou, cel care se iubeste pe sine si, deci, care isi iubeste aproapele, daca nu lasi in urma trecutul. si ca atata vreme cat traiesti in trecut (evreii eliberati incepusera sa creada ca mai bine era in sclavie, cel putin aveau ce sa manance), iti va fi imposibil sa te iubesti pe tine cel care ai putea sa devii daca te-ai elibera, in viitor. ca omul paseste pe urmele mintii (te gandesti la egipt, ai sa sfarsesti in egipt) si ca adevarata cale e sa subordonezi mintea credintei si sperantei (visezi la Israel, in Israel vei ajunge).
Din chaos, Doamne, am aparut/ Si m-as întoarce-n chaos...
*********
Rugati-va pentru Diana, Sonia si Darius * Alaptatul Help-Line * Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil
*********
mami de Sonia Marie (23 ianuarie 2007)
conchita spune:
well, ai editat. :-)) ok, pe maine atunci cu restul adaugirilor.
patou spune:
quote:
a autorul nu pledeaza pentru ideile lui personale, ci reinterpreteaza Biblia -
conchita, biblia nu ne spune nimic clar, e plina de simboluri din care fiecare intelege ce vrea. parerea mea este ca fiecare are dreptul sa interpreteze cum crede el de cuviinta cata vreme aceasta pista este lasata deschisa. Eu una ma intreb de ce oare biblia e atat de neclara ? de ce nu ni se spune nimic concret, de ce suntem lasti in ceata? Mie mi se pare aroganta pura faptul ca unii considera ca ei au interpretarea corecta. personal eu nu cred ca poate exista o interpretare corecta 100% a ceva ce e foarte neclar.
conchita spune:
quote:
Originally posted by patouquote:
a autorul nu pledeaza pentru ideile lui personale, ci reinterpreteaza Biblia -
conchita, biblia nu ne spune nimic clar, e plina de simboluri din care fiecare intelege ce vrea. parerea mea este ca fiecare are dreptul sa interpreteze cum crede el de cuviinta cata vreme aceasta pista este lasata deschisa. Eu una ma intreb de ce oare biblia e atat de neclara ? de ce nu ni se spune nimic concret, de ce suntem lasti in ceata? Mie mi se pare aroganta pura faptul ca unii considera ca ei au interpretarea corecta. personal eu nu cred ca poate exista o interpretare corecta 100% a ceva ce e foarte neclar.
Patou, sper sa nu te superi si tu daca nu sunt de acord cu ce spui. Biblia e foarte clara in multe privinte. bineinteles ca are si mistere, nu neg, ba dimpotriva marturisesc ca sunt multe, foarte multe lucruri pe care nu le inteleg - dar asta pentru ca inca mi-e credinta putina si fara credinta nu ajungi la adevar. dar legat de subiectul in discutie - iubirea de aproape - mi se pare foarte clara. sunt cele 10 porunci divine din care primele doua ofera know how despre cum sa iubim, iar restul know how despre ce sa evitam cand ne iubim aproapele (sa evitam sa-i facem rau). nu se poate sa il iubim pe Dumnezeu (adica sa respectam prima porunca) si sa ramanem in neclaritate forever.
nu e nimeni lasat in ceata. esentialul e spus cu litere de-o schioapa: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, cine crede in Mine se va mantui. mai clar de-atat, nu stiu...e posibil?
Din chaos, Doamne, am aparut/ Si m-as întoarce-n chaos...
*********
Rugati-va pentru Diana, Sonia si Darius * Alaptatul Help-Line * Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil
*********
mami de Sonia Marie (23 ianuarie 2007)
ileanna spune:
quote:
Originally posted by conchita
modelul iubirii nu il gasim la oameni, oamenii sunt pacatosi, sunt schimbatori, sunt trecatori. modelul iubirii e la Dumnezeu, El e invatatorul.
cand auzi ca esti nevrednica, nu esti buna de nimic, nu meriti sa fii iubita, etc etc - il auzi pe satana. de ce aleg oamenii sa il creada pe satana, desi stim cu totii ca ne minte (incluziv prin gura autorului aici in discutie), ci nu alegem sa-l credem pe Dumnezeu care ne-a dovedit clar si ne dovedeste intruna ca meritam sa fim iubiti, nu stiu.
Uff conchita, nu te contrazici aici??? Asta e punctu' 1.
2. De aicea pleaca toata premisa si toata ruptura noastra de noi insine: de la parerea ca oamenii sunt o specie de kko. Nu, nu sunt. Sunt chipul si asemanarea lui Dumnezeu (daca trebe' musai sa discutam pe teme religioase, desi Felicia nu asta a propus spre discutie, da' ma rog). Suntem absolut minunati, incepand cu noi insine. Fiecare dintre noi il are inlauntru pe Dumnezeu.
Din pacate nu citez din nici o Biblie. N-am citit-o ... nu stiu cine o scris cartea asta
.Never say NEVER.
buli spune:
mi se pare ca se cam exagereaza bagind religia, biblia si pe dumnezeu in orice discutie - in fine
eu cred ca o doza rezonabila de egoism ne face mai buni.
adica daca eu pretind sa fiu tratat bine, sa primesc ceea ce mi se cuvine e ok, pentru ca asta ma face mai fericit si eu, fiind mai fericit voi produce mai multa fericire altor oameni.
daca ma fac fericiti, cei de linga mine vor fi si ei mai fericiti, pentru ca eu ma voi simti asa de bine incit voi simti nevoia sa fiu si eu cit mai buna si sa le aduc fericire.
p.s. atita fericire in frazele astea ... asa ceva 
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
conchita spune:
quote:
Originally posted by ileannaquote:
Originally posted by conchita
modelul iubirii nu il gasim la oameni, oamenii sunt pacatosi, sunt schimbatori, sunt trecatori. modelul iubirii e la Dumnezeu, El e invatatorul.
cand auzi ca esti nevrednica, nu esti buna de nimic, nu meriti sa fii iubita, etc etc - il auzi pe satana. de ce aleg oamenii sa il creada pe satana, desi stim cu totii ca ne minte (incluziv prin gura autorului aici in discutie), ci nu alegem sa-l credem pe Dumnezeu care ne-a dovedit clar si ne dovedeste intruna ca meritam sa fim iubiti, nu stiu.
Uff conchita, nu te contrazici aici??? Asta e punctu' 1.
2. De aicea pleaca toata premisa si toata ruptura noastra de noi insine: de la parerea ca oamenii sunt o specie de kko. Nu, nu sunt. Sunt chipul si asemanarea lui Dumnezeu (daca trebe' musai sa discutam pe teme religioase, desi Felicia nu asta a propus spre discutie, da' ma rog). Suntem absolut minunati, incepand cu noi insine. Fiecare dintre noi il are inlauntru pe Dumnezeu.
Din pacate nu citez din nici o Biblie. N-am citit-o ... nu stiu cine o scris cartea asta
Never say NEVER.
scuze, dar "de cacao" nu e sinonim cu "schimbatori, pacatosi, trecatori". suntem minunati, ok, dar schimbatori, cu greseli si muritori, unde e neadevarul, unde e ofensa? tocmai, ca ii spuneam Feliciei exact asta, ca ar trebui sa ascultam la Dumnezeu care ne spune despre ce e bun in noi, nu la satana care mereu ne zice nu cat am parcurs spre mantuire, ci cat mai avem de mers, nu ce am construit pana acum, ci cat de mult mai avem pana terminam.
nu stiu ce a propus Felicia spre discutie, ca a dat doar textul si titlul, ambele interpretabile. eu n-am comentat-o pe Felicia, ci textul pus in discutie, care text, repet pentru a mia oara, ofera o interpretare (gresita, parerea mea la care am dreptul) a poruncii lui Dumnezeu gasibile nu in colectia Freud, ci in Biblie.
Buli a explicat perfect si la obiect intelesul poruncii divine cu iubirea de sine si de aproape, nu mai gasesc nimic de adaugat, decat ca ferice de cei cu darul conciziei si claritatii in exprimare. :-))