de ce se intampla...?

Motana spune:

Oh fetelor, vad ca subiectul a fost lasat balta dar pentru ca nu e inchis totusi, va scriu si eu cateva randuri. Probabil ca post-ul Irinei a fost cel mai "de la Dzeu" ca a lasat intr-adevar pe toti cu un sentiment extrem de placut, induiosator si plin de speranta in acelasi timp.

Raspuns la intrebare: Nu, nu exista asa a vrut Dumnezeu. Cel putin nu in religia crestina. Imi pare rau reiki, ai un stil foarte linistit si placut, insa vorbesti despre o combinatie crestino-asiatica-yoghino-panteista. Stiu ca e f. usor sa crezi ca tot ce invata cultura asiatica se potriveste cu Dumnezeul crestin (am cazuri in famile care au cazut in ac. eroare), dar nu e acelasi lucru. Nu e atac la persoana ci pur si simplu o clarificare a lucrurilor, caci in general cand zicem Dzeu cel putin in spatiul nostru ne gandim la Dumnezeul crestin.

Asadar, Dzeu nu vrea sa pierdem pe nimeni inainte de timp, El nu ia copii din panatece sau de la varste fragede, cum ar vrea sa te pedepseasca un parinte atotiubitor si iertator atat de crud, e ilogic, nu? Dar Dumnezeu poate FOLOSI aceste situatii dificile, aveti exemplul mai sus, Irina... D-zeu nu i-a omorat fetita, dar a folosit aceasta situatie tocmai pentru a o apropia pe ea si pe baietelul ei de El. De o ajuta extra cum ar fi.

De ce se intampla lucruri "incorecte"? De cele mai multe ori nu aflam, si asta pentru ca nu cautam cu ravna si nu cautam unde trebuie (adica spre Dzeu). Eu nu am inteles de ce a murit tatal meu de tanar, acum dupa vreo 11 ani Dzeu mi-a revelat cateva lucruri si incet incet vad situatia intr-un context, dar un context extrem de larg si multe din ceea ce s-a intamplat cu familia mea capata unele sensuri.

Da, mai exista si un satan, mai exista si un liber arbitru si mai exista si o situatie de pacat care ne cam bantuie. Toate fac un cocktail minunat. Si mai exista, si pt. mine cel mai important, o relatie ACTIUNE-CONSECINTA. Cea din uram nu e atata de simpla cum ar fi in capul nostru.. pai am fost fata buna am avut grija de mine, de ce mi.a luat Dzeu pe bebe? (nu la modul asta simplist), ci cu implicatii mai adanci si da, uneori de mai multe generatii. Trebuie sa suporti "pacatele" parintilor? NU! (si din nou nu e exact asa simplist... au pacatuit tu suferi, e pe o linie, pe un anumit pattern) Dar ca da se poate sa le "suporti" ? DA, din pacate. Si nue pedeapsa, ci e consecinta. Regele David s-a pocait pt pacatul lui, Psalmii sunt versuri din Biblie, si ce frumoase inca... dar consecintele pacatului sau au continuat.. Solomon a avut aceeasi patima, a femeilor. Si Solomon nu a fost om bun? Cum sa nu... era INTELEPTUL Solomon, un om ales de Dzeu. Dar pacatul se perpetueaza pe aceeasi linie. De asemenea se poate RUPE, adica noi acum, dupa venirea lui Hristos avem autoritatea si dreptul de a nu-l mai perpetua.

Nu cred ca bb-ii vostri au ales sa se duca la alti parinti, pt. ca nu noi alegem unde ne nastem, Dzeu alege si nu intamplator avem parintii pe care ii avem sau copii pe care ii avem. Si nu trebuie sa evoluam de la inferior la superior caci asta e teoria reincarnarii, ceea ce nu prea se potriveste cu Rai/Iad si Dzeu crestin. Da, trebuie sa facem ceva, sa luam drumul mantuirii, sa ne apropiem de Dzeu sa il cautam. Si nu sa ii facem pe plac lui Dzeu.... ci pentru noi.

Stie toata lumea, un nou copil nu inlocuieste pierderea primului, cum mi se pare atat de grotesca faza cand sa zicem... moare un copil in familie si intrebarea e... vaai era singurul sau mai avea altul? Ah bine macar ca biata femeie are alt copil... daca tot i-a murit unul! Duuuh... mai absurd imposibil! Necazurile trebuie "rezolvate" peticite, reparate ranile VINDECATE nu acoperite si disimulate. Da, sa-ti plangi suferinta, sa obosesti de atata plans sa iei o pauza si sa respiri si sa stii ca, desi in acel moment iti e imposibil sa vezi, ai o speranta, si nu una aiurea, ci in Dumnezeu. Zice un verset ceva de genul "Totul pot in Hristosul care ma intareste". Sa fim serioase, cine te poate vindeca? Sfatul mamei, al prietenei? Astea sunt trecatoare si de moment si nu atat de profunde. E Cineva mai presus de mama si de prietena e Hristos, deci trebuie sa Il cunosti pe El ca sa simti adevarata mangaiere.

Ok, sper ca din tot sa gasiti vreo mangaiere si vreo speranta.

ham spune:

Ca orice exista pe pamantul asta, Satan si liberul arbitru, sunt date tot de Dumnezeu-Atotputernicul.

ingeras70 spune:

mai fratilor,eu zic asa,Dumnezeu nu asteapta de la noi sa fim ingeri,stie ca sintem oameni si supusi celor lumesti si mai ales caderilor.In ceea ce priveste suferinta ca e buna,pentru evolutie,zice asta cine n-a avut suferinta,ca altfel ar tace.De cite ori am avut suferinta am cazut spiritual,ce sa mai.Iar pierderea de sarcina,m-a toropit din acest pdv.daca inainte ...acum ...Asa ca nu mai dati cu suferinta care face bine.Niciodata suferinta si saracia nu face bine si nu duce la evolutie,asta e umila mea parere.Si eu am experimentat din ambele .Rezultatul a fost negativ.din ceva negativ,greu,greu mai faci ceva pozitiv.Astept ca unele persoane,evoluate evident,nu ca mine,saraca cu duhul, sa afirme ca nu am dreptate.

ingeras70 spune:

si mai am de spus ceva pentru sufletele evoluate de aici din forum.Se afirma ca prin suferinta se ajunge la curatirea sufletului.Nu au vazut oameni inraiti de suferinte sau de saracie??In Romania sunt multi asa.
si se mai afirma la un moment dat,ce iti este scris asa se intimpla.Atunci hai sa stam,relaxati,ne distram,etc...ca tot se intimpla.Si poate iesim mai cistigati,decit sa ne stresam.Eventual sa luam si niste pastile de cap,ca vom fi binevoitori cu toti la maxim dupa,relaxati,fara probleme,vom luat problemele filozofic si ne curatam sufletele de nu se poate.Hai sa facem o Romanie de drogati cu pastile de la psihiatri si va fi locul cel mai curat de pe pamint.Se vor intrupa cei mai buni,...ce sa mai,raiul...

ham spune:

De mult, intr-un tren de Cluj, ne adunasem in compartiment mai multi, care, pe rand, dadusem in "unde esti tu Tepes-Doamne...", discutand despre hoti si ce le-am face noi; cu noi in compartiment, o batrana de vre-o 80-90 de ani, care, treaza fiind, tacea; unu' din noi a intrebat-o ce parere are; batrana ne-a zis:
"In viata asta am invatat o vorba, de la cineva: Sa te fereasca Dumnezeu sa vezi de ce esti in stare cand dai de greu!"

Avea dreptate batrana; sa-l luam pe Satana-Hitler, care, crescut altfel, nemaltratat de taica-sau, cu testicolul la locul lui, casatorit cu femeia iubita (vara-sa aia, de s-a sinucis), realizat in pictura care i-o fost draga in tinerete, etc probabil ca ar fi fost alt om; cu putine exceptii, oamenii nu se nasc defecti, viata ii defecteaza!

fdoina spune:

ham, batranica ta se referea la faptul ca oricare dintre noi astia care ne credem virtuosi putem ajunge sa facem lucruri de care nu ne credem in stare, daca am fi pusi in situatii nasoale (de aceea zice rugaciunea "si ne fereste pe noi de ispita")

ingeras 70, eu cunosc persoane pe care incercarile vietii le-au schimbat mult in bine...evident, nu e cazul meu...dar se intampla si asa...se poate ca in urma unei intamplari nefericite sa devii mai ingaduitor, mai modest, mai sensibil la problemele altora samd

ham spune:

Multzam de lamureala, io nu prea pricepeam ce scrisesem.
Si baba nu se referea la ispita ci la ce te obliga viata sa faci, tocmai ca sa-ti arate lungu'-nasului.

ingeras70 spune:

unde or fi frate,astia schimbati in bine??voi nu vedeti cozile la medicamente,adevarate de altfel,asa cum le-a prezentat tv??ce simteau si ziceau oamenii aia??sau la mincare gratis,la pomeni,etc,de ziua unirii,la moaste,etc..sau cind iti vin gazele jumate din salariu cum o fi??sari in sus de bucurie,iubesti toata planeta sau te chircesti de frig cu ceva gros pe tine??voi ati fost in somaj??sau ati facut naveta pina n-ati mai putut,fizic, la servici si asa trecea 2 ore pina la dezghetul miinilor,sa schimbe trenul in fiecare luna,alt program cfr si pe urma boala datorita frigului,doctori nazurosi care iti dau un tratament bun pe departe de la a trteia consultatie in colo,nu ca nu ar sti desore ce e vorba???ati spalat ani de zile parintii la fund sa vedeti cum e sa vomiti dupa,ficat dat peste cap.etc,nedormit nopti,etc...sa vedeti ce bun te faci..dupa asa experiente.Sau sa ai un alcoolic cu dementa la usa care te face praf mental si fizic,cu sa zici ca evoluezi,ca suferinta e buna si ca te faci mai bun.
Cei care zic asta,sa incerce,macar 1 sapt,sa lucreze ca infirmier intr-un spital de arsi sau la neurologie si pe urma,ne punem pe discutii oneste,despre cum evoluezi si cum devii bun.Pina atunci,eu socotesc subiect inchis,ma iertai de indrazneala,dar am capatat curaj,asta da ,sa dau peste nas visatorilor.

Mariaa spune:

da. si inca multe altele din aceiasi categorie. si nu mi-am dat matele afara. si-am multumit lui Dumnezeu ca am puterea sa fac asta. si dupa ce s-a terminat tot am cautat un rost la toate prin care am trecut caci altfel mi-as fi pierdut mintile probabil. si cred ca l-am si gasit.

Motana, ce bine zici tu de liberul arbitru...cat de mult face diferenta!
ham, reiki, goldi


un copil creste in inima mea

ingeras26a spune:

Eu am suferit mult si inca sufar enorm.
Am suferit dupa pierderea primei sarcini, gemelara, cand am pierdut si o trompa pt ca, paradoxal, una a fost intra, alta extra...
Am suferit enorm, poate chiar mai mult, dupa pierderea celei de-a doua sarcini, cand nu-mi imaginam ca mai pot ramane insarcinata natural. Trecuse un an de la extirparea trompei, nu prea ovula, dar Dumnezeu mi-a demonstrat ca exista minuni si miracole. Si am avut II si m-am bucurat si am plans de fericire, am mai facut 7 teste, am facut eco, am facut beta si s-a dublat...pana intr-o zi, cand am inceput sa sangerez...si a fost inceputul sfarsitului. Astazi se implinesc 2 sapt de la chiuretaj si toata lumea din jur imi spune: "nu te mai gandi", sau "data viitoare o sa fie bine", "bucura-te ca ai un copil sanatos, daca nu-l aveai?", "asa a vrut Dumnezeu", "mai bine acum decat mai tarziu", "daca era bolnavior", "organismul stie ce face" si cate si mai cate....sunt lucruri spuse in putinele momente cand arat cu adevarat ce simt, cand nu stau sa ma ascund dupa masca vesela afisata destul de des, cand vorbesc despre problema mea cu cei apropiati, dar nimeni din jurul meu nu a trecut printr-o pierdere de sarcina, prin doua pierderi, prin "infertilitate inexplicabila", hsg, histeroscopie, laparo, inseminari, dezamagiri, cazut si ridicat, incercat, sperat, dezamagit si iar sperat...
Prietenele mele se gandesc "nu incerc luna asta, ca iese rac si nu vreau" si incearca luna urmatoare si raman si totul este bine...cum poate cineva care nu a trecut prin asa ceva sa-mi dea sfaturi? eu inteleg ca este vorba de bunavointa...dar e greu...
Si acum intrebarile mele: cu ce am gresit, sa-mi doresc 2 copii si sa ma chinui atat sa-i am? caci de avut voi avea cel putin inca un copil pe langa maya, sunt convinsa; de ce eu? de ce sarcina mea? de ce de 2 ori? de ce fara o trompa? de ce am ramas si am pierdut sarcina iar? de ce eu? am gresit? cand voi ramane iar? ce se va intampla? va fi bine? si altele, multe...

Daca incerc sa-mi dau raspunsuri, da, incerc, dar nu reusesc intotdeauna...poate ca fiecare are drumul lui scris undeva si pe acela il urmam, cu bune si cu rele, ii multumesc lui Dumnezeu ca am un copil, il rog sa-mi mai trimita unul macar si sa mi-l lase...il rog sa ne tina sanatosti pe toti...incerc sa nu fiu suparata pe Dumnezeu pentru ca am pierdut sarcinile, ci sa ii fiu recunoscatoare pentru ca am un copil sanatos si ma gandesc (este cumplit de greu, dar incerc) ca a stiut El ce a facut, exista totusi un motiv pentru care s-a intamplat asa...incerc sa ma gandesc ca pierderile mele sunt mai mici, poate mai usor de acceptat decat ale altor mamici...
si incerc din rasputeri sa stau pe linia de plutire pana imi revin, incerc sa mai fac macar un copil, prin orice mijloc...si sa ma bucur de maya si de cata, care sunt minunati si sa ii multumesc lui Dumnezeu ca am o familie frumoasa.
Este greu sa trec peste, inca nu am trecut, dar pot spune ca ma chinui. Am momente de depresie...dar cuy multa vointa voi trece peste ele...

EDIT: mai am o intrebare. De ce oare toata lumea trateaza asa ciudat sarcina extrauterine si nimeni nu vorbeste si despre acei bebei ca fiind tot ingerasi? eu nu inteleg, pentru ca sarcina mea extrauterina, se dezvolta foarte frumos in/pe trompa, pana mi-a pleznit trompa, sarcina crestea, deci bebe se dezvolta si poate ca a avut si puls, i-a batut inimioara...ce parere aveti?

Pupicei, Ingeras de Maya Maria (16.12.2006)