de ce se intampla...?

ham spune:

Daca te ajuta cu ceva, iti zic cum Il vad eu pe Dumnezeu, poate ca te vei impaca cu El: sa spunem ca eu sunt savantul care lanseaza o noua specie, experiente complicate de laborator, dupa care alta si alta...cu ele populez o planeta, unde in prealabil creez conditii de viata propice. Normal ca-i mai urmaresc pe vietuitori plantati de mine pe planeta, DAR NU PE FIECARE, CA INDIVID! Mi-ar fi si greu, ar fi si nefolositor...
Suna blasfemiator, dar cam asa vad eu treaba cu Creatorul; El creaza si niste legi dupa care se conduc toate cele in functionarea lor; si stii cum e cu legile, sunt bune, sunt necesare, dar mai produc si victime nevinovate; nu cauta explicatie logica pentru moartea unui copil sau viitor copil; NU EXISTA! Si mai ales NU-TI FA O VINA; N-AI VINA! Cum n-are nici Dumnezeu, n-are nimic cu tine, nu te pedepseste, pur-si-simplu se-ntampla si doar medicii te pot ajuta fizic; psihic, tu, preotii religiei tale, rudele, prietenii, etc

PS- ce imbecil a hotarat ca embrionii dintr-o intrauterina ajung ingeri iar cei din extra, nu?

BeLucci spune:

Ingeras26a, imi pare rau pt suferintele tale. Nu stiu sa incurajez...dar iti pot spune o parte din viata mamei mele.
A fost un copil trecut prin multe. Sa casatorit a pierdut 2 sarcini. Directorul spitalului B din timisoara ia spus" o sa raman eu insarcinat dar tu niciodata".
A fost devastata a plans a intrebat "de ce ... de ce eu... de ce asa...?"
Sa rugat, este o femeie care il cauta pe Dumnezeu si care are incredere in El si i-a deciziile doar cu El.
A ramas insarcinata din nou, sarcina dusa la capat, copil sanatos. Am urmat eu si mai 2 frati, toti sanatosi. A urmat o sarcina gemelara, dar....fara sa fie bine. A pirdut sarcina in luna a 6-a. Apoi au mai urmat inca 6 copii, care sau nascut sanatosi.
Cand mama a fost insarcinata cu al 7-lea copil a nascut a spitalul Bega. Si a nascut cu acel dr care ia spus ca ea nu va avea niciodata copii pt ca este imposibil. A recunoscut-o pe mama si sa crucit. Sa pus pe scaun si cateva secunde nu a miscat. Sa nu mai spun cum a reactionat cand a aflat ca trebuie sa nasca al 7-lea copil.
A recunoscut ca exista Dumnezeu, pt ca dpdvd medical....nu se putea asa ceva.
Am crescut fara sa cersim, am fost copii curati si educati. Am avut parinti harnici, care ne-au oferit mai mult decat se poate. Suntem fericiti si acum mari, si abea asteptam sa ne reunim de sarbatori.
Suntem 10 minuni, copii doriti.
Dumnezeu sa-ti dea putere, si bucurie mai departe.
Priveste inainte si nu te uita in urma. Este greu stiu. Increde-te in Dumnezeu din toata inima si El iti va da tot ce iti doresti.
Poti totul in Cristos care te intareste.

nikole spune:

De mult, nu am mai terminat de citit un post cu lacrimi in ochi...de admiratie, pe undeva de...bucurie!
Daruieste-i mamei tale....din partea mea, ii doresc o viata lunga si binecuvantata alaturi de voi, nepoti, stranepoti...
m-ai impresionat cumplit....in cel mai frumos, placut, pozitiv mod cu putinta...si eu cu unul ma mai plang

Si ca sa nu fiu complet off topic...ingeras70, te rog sa ma ierti, dar ce spui tu acolo nu prea fac parte(in viziunea-mi) din tabloul incercarilor ...
tu descrii un mod nefericit de viata al unor oameni, descrii o situatie grea(probabil a ta, sau nu stiu...somajul, un post in spitalul de care vb) care ...normal ca te aduce in pragul unei depresii, normal ca nu-ti mai vine sa zambesti nici soarelui de dimineata.
Treaba cu parinti...da, asta e o incercare, grea inca, dar ...nu cred ca o asa incercare te poate schimba in rau, sincer.
Aveam 4 ani cand strabunicamea s-a stins, eram de fata, eu si mama mea(nepoata ei).
A stat la noi in casa in ultimul an de viata, la pat.A fost greu...eram 6 oameni intr-un apartament cu doua camere, imi amintesc secvente...cum o duceau la bie, cum bunicul meu(ginerele) ii facea baie, cum o usca cu prosopul, si ma ruga sa il ajut...sa ii dau sapunul, sau sa ii ridic mana...
a fost f greu...pe vremea lui Ceausescu, se stie cum erau vremurile, in fine...
bunicii mei lucrau in schimburi,dormeau cum apucat, si cat mai prindeau si ei saracii, faceau naveta prin frig mers pe jos cam o ora, si iernile de prin Moldova, zau nu-s blande...
dar oricat de greu le-au fost, si-au facut datoria de oameni si din infinita dragoste si respect, au avut grija de strabunica(nu era mama naturala a bunicii) pana in ultima clipa de viata...
si au devenit mai buni...DA, se poate...

spui de un loc de munca in spitalul de arsi...eu DA, nu as putea. Ma cunosc , imi stiu limitele si nu trec peste ele.Dar nu m-ar inrai, cel mult m-ar imbolnavi, e alta mancare de peste...

INCERCARI....cazul soacrei mele...careia i-a murit copilul la 6 luni in brate...asa e o cumplita incercare...a fost singura singurica la capataiul ei intr-o capela...nu avea sotul langa ea cand s-a intamplat, noi eram aici, nu a avut pe nimeni alaturi.Si-a lasat fetita in casa, si a mers din cunostinta in cunostinta sa imprumute bani sa o inmormanteze
a schimbat-o aceasta drama total...in BINEEEE!
zambeste pana si florilor cand iese afara din casa, si nu a luat-o razna, crede-ma...se bucura de orice secunda de viata ca un copil, are o rabdare infinita cu oamenii din jur, e atenta pe cat se poate sa nu jigneasca, sa nu raneasca...
nu a fost niciodata o persoana ignoranta, dar a fost mai...aeriana, un pic artificiala...
ea cu gura ei spune...ca acel copil a venit sa o schimbe pe ea probabil...ca a murit odata cu ea, si a inviat, mereu spune ca ei i s-a mai dat o sansa.

eu prin incercari inteleg situatii dramatice aparute...cand ti-e lumea mai draga sa zic asa...
am trecut si eu la randu-mi printr-o situatie similara voua, nu detaliez, dar DA...a fost o incercare grea.Nu m-a inrait dar m-a ...inmuiat, mi-a taiat mult din aripi, m-a schimbat in rau din pacate, am devenit un om trist, ma simt incarcata, si nu pot lasa trecutul in urma, nu pot uita, ierta...
asta e, unii sunt mai puternici, altii mai slabi

In ast punct al vietii mele, sunt f de acord cu Ham, intrebarile nu-si au rostul...un consum imens de energie risipit aiurea...nici macar explicatie nu cred ca exista,(desi sunt de acord si cu reiki in anumite privinte) deci nu cred ca vom afla vreodata de ce...
...si nici invinovatirile...ce te tin prins in amintirea acelor momente grele prin care parte din noi am trecut, si nu te lasa sa mergi inainte cu toata fiinta ta...ramai prins ca intr-o cusca, si te mai miri de ce te imbolnavesti de una alta, de ce nimic nu-ti mai merge...

ingeras 26 , muuuulta putere iti doresc
va veni puiul asteptat, poti fi sigura de asta!








"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec

ingeras26a spune:

Nikole si BeLucci, m-ati facut sa plang si sunt la birou :)
BeLucci, felicitari mamei tale, este fenomenala! ce frumos ca ai atatia frati si surori!
Va multumesc din suflet pentru incurajari, teraiesc cu convingerea ca toate au un sens si ca nu a fost sa fie atunci sau acum. Dar ca va fi bine in viitor. Sunt sigura de asta. Doar ca am momentele mele de ... glorie in care intru in depresie. Incerc sa-mi revin cat mai repede insa si sa o iau de la capat.
Ingeras70, desi imi esti draga, te contrazic. Unii oameni se pot schimba in bine dupa astfel de incercari si pot spune cu mana pe inima ca eu m-am schimbat, sotul meu s-a schimbat, in sensul ca parca am devenit mai buni (nu ca am fi fost rai inainte :)), mai intelegatori, relatia noastra s-a schimbat mult in bine dupa aceste incercari, comunicam altfel, apreciem mai mult ce avem in jurul nostru si mai ales, apreciem si ii multumim lui Dumnezeu ca am trecut doar prin aceste incercari si ca Maya este bine si ca Maya exista...este un miracol, este o fetita care vorbeste mult si clar de la 11 luni, care la vasrta mai mica de 2 anisori stia poezii si cantecele, stia sa numere pana la 10 si ... facea misto de noi. Si da, pentru ea ii multumesc lui Dumnezeu si din cauza asta nu sunt suparata pe El ca am pierdut sarcinile urmatoare, pentru ca mi-a daruit ceea ce am mai de pret in viata, adica un copil, care a venit tot printr-o minune, in luna in care eram programata la Giulesti pt tratamentul pt fiv.
Cred cu tot sufletul in minuni, sper ca voi mai avea unul sau poate 2 copii pe langa Maya, stiu ca ne vom iubi, ma rog sa fim sanatosi. Si pentru toate, Ii multumesc.
Sunt oameni mult mai incercati decat noi...sau decat mine cal putin, asa ca am pentru ce sa Ii multumesc.



Pupicei, Ingeras de Maya Maria (16.12.2006)

ingeras26a spune:

Nu cred ca a hotarat nimeni, dar eu nu am auzit pe nimeni, daca gresesc, iertare, care sa planga ca are un ingeras dintr-o extrauterina...poate sunt eu nebuna, dar eu asa vad lucrurile, Adica daca e extra, nu e vina embrionului, va fi tot ingeras, ca si cei din intra pierduti...o iau razna. Ma opresc.

Pupicei, Ingeras de Maya Maria (16.12.2006)

gaba-rema spune:

Salut,
eu cred ca la subiectul acesta raspund cel mai bine cei care au pierdut copii, nu cei care fac teorii despre suflet fara a fi avut problema asta... Reiki, ai avut vreo pierdere de genul asta? Daca da, chapeau, admir faptul ca esti senin si ne vorbesti de pasarele, floricele, si de-astea... Ma abtin sa categorisesc minunatiile tale de explicatii, fie si ele sufletest si paralele cu realitaile medicinei si chiar ale evidentei, despre numarul mare de copii care mor pe capete in Africa... Mi-e greu dar ma abtin, altfel... . Fac asta ca sa nu stric atmosfera topicului si sa nu le bulversez si eu inutil pe fetele care au necazuri.
Mi-e greu sa inghit faptul ca spui unor mamici care si-au piedut copiii ca cine stie... poate erau spirite "usor inferioare" si de-aia n-au avut puterea sa lupte pt. viata...
Cat timp lucrurile merg cat de cat acceptabil, poti face frumoase teorii si sa ti se para ca te si tii de ele in practica. In momentul cand vine ceva care-ti intoarce viata pe dos in mod IREVERSIBIL, si fara drept de apel, cei mai multi dintre noi nu mai ramanem chiar asa de viteji, crede-ma!... A punctat bine Ham, cu "baba" lui din tren.
IREVERSIBIL... Greu de suportat, cuvantul asta...
Nu mai stau acum, ca e cam tarziu...

PS: Celor care au piedut o sarcina sau un copilas mic, sau mai mare: va rog din suflet, nu va mai otraviti inutil si absurd zilele! . Nu va mai invinovatiti, nu va mai ingrijorati ca pruncul vostru nu a ajuns intr-un loc mai bun! Pur si simplu, va amarati sufletul degeaba, si asta nu ajuta pe nimenea cu nimica!
Nu pot sa ma impiedic sa imi amintesc ca una din 5 sarcini sfarseste prin avort spontan, fie ca mama stie ca e insarcinata, fie ca nici n-a apucat sa-si dea seama. O sa ma convinga cineva ca acele sufletele sunt pedepsite, sau ca asta e o pedeapsa pt. parinti sau inaintasi? Ei bine, nu!
Iaca, am eu o viziune un pic mai ... mahnita asupra pierderii de vieti omenesti cand inca sunt embrioni sau fetusi. Sper sa nu fi ranit pe nimeni, dar nu pot sa fac altceva decat sa fiu directa... viata e asa cum e... Si fiecare din cei loviti trebuie sa se descurce cum stie el mai bine cand e lovit. Si... de multe ori... e de fapt singur in fata loviturii, oricati oameni i-ar sta sau nu in preajma...