Lupta continua!
Raspunsuri - Pagina 3
Andrada spune:
Mary ce tratament are Stefan? Ce antivirale i se dau?
Multa sanatate va doresc!!!
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
Dodo-pui spune:
Doamne ajuta tuturor,
esti o scumpa Ada(oceanica) tu o sfatuiesti sa intrebe medicii braileni de acele medicamente?!? pt ca nu stii ce este in BR.Eu de acolo am fugit de am ajuns in CT.Replici de genul"ce eu te-am trimis?,asa l-ai facut asa sa-l cresti!,ce medicament draga,pai daca esti tu medic ce cauti la mine?..." le stiu pe din-afara si mi-au fost date de medici.Cat despre recuperare nu exista decat un cabinet pe langa protectia copilui,la care am ajuns iar replica de acolo "memorabila" si asta(kinetoterapeuta zise):"spune-mi ce sa fac si fac".
Mary stiu ca t-i se pare neimportant dar mai spunene ce mai face Stefan stiu din proprie experienta ca ajuta si nu poti sti de unde "sare iepurele".
Remarcile rautaciose la Br sunt la ori ce pas de la medici pana la vecini,farmacii.Scriu si plang pt stiu ce este acolo iar cei 3ani de cand am plecat nu au putut sterge relele facut de oamanii din jur,necunoscuti care nu pot ajuta ca este un oras"mort" dar nu sunt in stare nici de compasiune.Iarta-ma Doamne ca nu i-an putut ierta inca.
Gabi de Bogdan-Andrei(29.10.2002)
mary1967 spune:
Spre rusinea mea, a trecut destul timp de cand nu am mai citit mesajele voastre. Imi cer scuze, dar timpul a devenit extrem de pretios pentru noi. Am inceput scoala!!!! Desi este greu, facem cursuri si eu si sotul meu, de asist. med. recuperator. Mi s-a parut cea mai buna rezolvare a problemelor noastre si il felicit pe cel care a avut aceasta initiativa.
Eram disperata ca nu pot face recuperare cu Stefan si tocmai atunci m-a sunat o prietena si mi-a spus de acest curs. Acum, invatam pentru noi, dar mai ales pentru Stefan.
Puiul meu lupta mai departe si ne da noi motive de a lupta si noi alaturi de el. In plus, din septembrie, de cand am inceput sa-i dau NONI, Stefan nu a mai facut febra si suntem extrem de fericiti.
Se vad progrese vizibile. Faptul ca am refuzat internarea lui, a fost o decizie f. grea si care ne-a solicitat enorm, dar am reusit. Stefan a invatat sa zambeasca si sa rada in hohote. Prima data cand l-am auzit razand, am ras si noi...cu lacrimi de bucurie. E minunat, sa mergi langa puiul tau dimineata, sa vezi cum i se deschid ochisorii si apoi...cum un zambet ii lumineaza fata.
Traim cele mai frumoase clipe din viata!
Ce sa va mai spun... .
Maya...este un alt exemplu viu ca acesti copii lupta pentru viata lor, ca isi doresc sa traiasca alaturi de noi. Stiu ca e greu, dar chiar merita sa lupti pentru un astfel de copil.
Imi doresc din tot sufletul sa terminam aceasta scoala si apoi sa facem ceva pentru sutele de copii "speciali" din Braila. Avem sprijinul profesorilor si a colegilor de clasa.
Greutatile nu pier, asa...singure, dar macar speram ca va fi mai bine.
Tratament? La ora actuala, ii dau NONI si RISATARUN. Altceva? Ce cred eu ca i-ar mai face bine, pentru ca predispozitia lui Stefan de a face febra imi da destule motive sa am grija la medicatie.
Dan.D. spune:
Ne-au dat lacrimile cind am citit ultimul tau mesaj,Mari,si te rog sa ma crezi ca intelegem foarte bine ce este in sufletul tau si al sotului tau.Sintem alaturi de voi. Cum stai cu Risatarunul ,daca ai nevoie iti pot da o cutie de la Cosmina.Dupa parerea noastra afectiunea voastra si dragostea cu care-l inconjurati pe Stefan sint cele mai bune si mai eficiente medicamente ce i se pot da.Cosmina noastra cu toate ca este un copil de 2 saptamini la cei 5 ani ai ei,deci este foarte bolnava,are o imunitate destul de buna, noi credem cu tarie, datorita lamiilor a caror zeama o primeste in ceai,in apa si in toate lichidele si mincarea care se preteaza la aceasta.Sa nu crezi ca le acrim nebuneste sa nu le poata bea sau minca ci numai dupa gust. Oricum sotia ii face toate mincarurile si ceaiurile dupa gustul ei.Sa nu crezi ca vreau sa te invat ceva, tu esti cea care simte ce este mai bine pentru Stefan.Nu putem sa nu-ti impartasim din experienta noastra in speranta ca te va ajuta cu ceva. Cind noi mincam usturoi nici din mincarea ei nu lipseste macar o lingurita. Ii pisam cite o nuca aproape zilnic,seminte de dovleac si floarea soarelui crude nu lipsesc.Avind in vedere ca a reactionat pozitiv la ceva, nu va pierdeti speranta, inseamna ca pina la urma va fi bine.
Armatele de ingeri ale lui Dumnezeu sint formate din acesti copii ca Stefan, Cosmina si din toti copii cu mari probleme, de aceea Dumnezeu ii iubeste si ii incredinteaza familiilor pline de dragoste .
Doamne ajuta.
Dan
zetapompilia spune:
De sfintele Sarbatori sa deschidem usa pentru oaspeti dragi, si inima pentru speranta bucurie si lumina. Sa fim mai buni si sa privim inainte cu incredere, stiind ca daca avem credinta, drumul din fata noastra va fi presarat cu impliniri.
Val_ spune:
Mari va admir foarte mult pe tine si pe sotul tau si va doresc din suflet sa aveti succes in aceasta lupta grea pe care o duceti pentru viata copilului vostru.
Nu stiu excat care este procedura dar nu ai putea aplica la sectiunea de Umanitare de pe acest forum?
Dodo-pui spune:
Mari sa-ti traiasca STEFAN sa se faca pe cat e posibil bine,voua multa putere si sanatate.
Bogdan-Andrei
Maadi spune:
V-am citit, am plans, va admir din tot sufletul.
Va doresc sa fiti sanatosi, sa aveti putere sa luptati pentru visele voastre, sa le impliniti si sa aveti parte de clipe minunate in anul viitor, pe care le meritati din plin.
Un An Nou mai bun!
Pupici,
Maadi si Calin (19.07.2003)
babette spune:
Draga mea Mary,
Citind despre necazurile tale,m-am dus fara sa vreau inapoi in timp si m-am vazut acum 25 de ani! Pe atunci fiica mea avea cu citeva luni mai mult decit Stefan.Diagnosticata gresit a avut parte de clipe neinduratoare! Eram cu ea la dr. Ciurea (pe atunci era singurul medic neurochirurg pediatru din tara) si pentru ca nu a fost multumit de "dar" si-a batut joc de noi! O spun cu toata responsabilitatea! Am o oarecare varsta, ceva cultura si ceva scoala,deci nu vorbesc aiurea! Medicul s-a incapatinat sa-i puna fiicei mele un diagnostic care a fost infirmat de o multitudine de analize dar care il scuteau pe el de efortul operatiei fara un ciubuc gras. Timp de trei saptamini zi de zi imi spunea ca va muri si ca n-are rost sa strice o operatie pe un copil care si asa va muri
In acelasi timp sotul meu era internat in alt spital caci ducind-o pe fiica noastra in brate,facuse o discopatie paralizanta care a trebuit operata de urgenta. N-am mai rezistat psihic si la un moment dat i-am spus dr.Ciurea ca nu este normal sa-i spui unei mame ca -i va muri copilul fara sa faci nimic! Rezultatul a fost o cearta serioasa dupa care m-a dat afara din spital! Am plecat cu fiica mea in brate la spital la sotul meu si dupa ce i-am explicat ce s-a intimplat a facut o cadere si nu a mai putut reactiona normal! Medicii se straduiau sa-l convinga sa faca ce trebuie dar degeaba! Un coleg de salon i-a explicat medicului ca nu vorbeste cu nimeni decit sta cu fiica lui in brate care se pare ca este f.grav bolnava.
3 zile am stat cu fiica mea in brate linga el pe pat(plecam seara tirziu acasa iar ziua ieseam din salon cind venea vizita de frica sa nu ma dea afara).In seara cind colegul a vorbit cu medicul, am primit acasa un telefon .Medicul m-a rugat sa-i spun ce s-a intimplat cu fiica noastra. Era necajit ca depusese un efort considerabil sa-l salveze pe sotul meu si nici nu putea sa vada rezultatul muncii lui! Dupa ce i-am explicat totul,mi-a cerut data exacta a iesirii mele din spital, s-a dus la acel spital, a luat dosarul de la arhiva si l-a studiat si dupa 2 zile m-a sunat acasa si mi-a spus ca el imi va salva copilul! Sa stiti ca s-a tinut de cuvint! Povestea este mai lunga, n-are rost sa mai continui.Pot sa spun ca astazi fiica mea are 29 de ani.Din cauza intirzierii operatiei, nu poate socoti, si se orienteaza greu in spatiu! Dar scrie, citeste, iubeste muzica, se ingrijeste singura si mai mult decit atit, isi ingrijeste sub indrumarea noastra copilasul! A fost ffff.greu! Am muncit extraordinar de mult s-o invatam tot ce stie. Pe vremea mea erau conditii si mai grele! Si nimeni nu ne dadea nici un leu, nici macar alocatie dubla! Dar important este SA NU TE DAI BATUT NICIODATA! CIND SIMTI CA NU MAI POTI, IA-O DE LA CAPAT! DAR NU TE OPRI! UNDEVA, EXISTA CINEVA CARE VEDE EFORTUL TAU SI TE RASPLATESTE CIND NICI NU MAI CREZI! LUPTA MARY DRAGA, ACUM ZIMBETUL, APOI IUBIREA PE CARE TI-O VA DARUI PUIUL TAU SUNT CEA MAI FRUMOASA RASPLATA! Ai sa vezi ca se poate! Si apoi,de unde sti ca nu se va intimpla ceva minunat care va veni in ajutorul puiului tau?
Noua ne-a fost si mai greu caci si eu si sotul meu suntem persoane cu handicap si ne deplasam greu dar nu am renuntat! Ca o ironie a sortii, si nepotelul meu a suferit la nastere din cauza unor oameni inconstienti si acum alerg si cu el la tratament! De la 3 luni am observat, iar acum dupa 2ani si trei luni, merge de o minuta, fuge in 4 labe si nu sta o clipa (in sensul bun) Dar nu am clacat niciodata!