Iertarea
Raspunsuri - Pagina 3
ellinia spune:
Multumesc frumos! 
ManyHope ai foarte mare dreptate! Ca sa ajung la miezul problemei, cam asta incerc sa fac de multi ani, indiferenta te aduce cam aici unde sunt eu acum...E foarte greu sa ierti si sa mai si intelegi motivele pentru care x a reactionat asa cum a facut-o. pentru ca eu consider ca nici un motiv nu poate justifica faptul ca un parinte isi paraseste pur si simplu copiii, ca are - sa-i spun nesimtire? sa spuna "da' ce obligatie am eu fata de tine?" sau sa treaca pe langa propriul copil pe strada si sa nu-l bage in seama! Crezi ca exista ceva anume care poate justifica o asemenea purtare? Cand eram in liceu faceam haz de necaz si-mi spuneam ca a suferit mutatii genetice...sau ca i s-au facůt vraji 
cate nu mi-au trecut prin cap...Ideea e ca sunt si eu parinte acum, am o familie, si in veci si pururi n-as putea face asa ceva, nici maacar nu concep asa ceva! Odata cu trecerea timpului imi vine si mai greu sa inteleg. Se spune ca timpul te face iertator. Cu mine nu a fost asa. Dimpotriva, parca am devenit si mai inversunata, din pacate!
Alessia 
din pacate, povestea mea este adevarata, nu m-a mintit nimeni pentru ca nu afost nevoie, am vazut adevarul cu proprii mei ochi, l-am trait pe propria mea piele. Sa incerc sa ma pun in locul lui, am incercat de mii de ori, si n-am reusit sa-i inteleg motivele nici inainte si, mai ales, acum, de cand am si eu familie, asa cum am spus mai sus.
Mihiasiro
Theiuta da, ai dreptate, este greu de perceput ca pot exista asemenea relatii intre copii si parinti daca tu, ca persoana, ai o relatie excelenta cu parintii tai. Din pacate exista si eu nu sunt un caz singular, inca sunt un caz fericit pentru ca mama mea este o persoana extraordinara, am trei frati pe care ii iubesc foarte mult, matusi si unchi la care tin foarte mult, am fot o familie unita si am reusit sa trecem peste toate!
Cristina si 
Stefan Costin (25.02.2005)
http://www.shutterfly.com/view/pictures.jsp
http://community.webshots.com/user/ellinia_c
carli1617 spune:
Draga Ellinia,
despre iertare dpdv crestin poti citi si in linkul din semnatura mea, "Sa ne vindecam iertand"(si chiar poti experimenta).
Cu drag, Carla
reiki spune:
Iertarea este eliberarea sufletului de legatura creata intre tine si cineva pe care il consieri vinovat fata de tine sau invers tu esti vinovata fata de el.
Aceste legaturi se mai numesc si legaturi karmice daca vin din vieti anterioare.
Existenta acestor legaturi ne inlantuie sufletul si in cazul in care persistam in mentinerea lor fac parte din cauzele imbolnaviri sufletului si apoi a corpului.
Cum ne putem elibera de aceste legaturi?
Cerind iertare. Acordam iertarea cerindune iertare pentru greselile noastre pe care le-am facut fata de cei in cauza. Suna un pic ciudat dar este simplu de explicat. Noi suntem copiii lui Dumnezeu. Uni suntem mai evoluati alti mai putin evoluati. Cei care sunt intr-un stadiu de evolutie inferior nu inteleg raul pe care il fac si le este usor sa greseasca. In schimb noi nu avem voie sa gresim la randul nostru fata de ei. Sau altfel spus daca se intampla sa gresim si realizam ca am gresit, sa nu perseveram in greseala, sa ne indreptam si sa ne cerem iertare.
Gresind legatura se formeaza intre tine si el. Ea trebuie intrerupta prin iertare.
Cel care iti face rau este doar o unealta care-ti pune la incercare bunatatea, felul in care te poti cu ei, cum ii ierti, cum ii ajuti sa se schimbe sau macar cum incerci. Depinde de ei cum si daca reactioneaza la bunatatea ta, dar asta ii va afecta pe ei. Ce te infuenteaza pe tine este CE FACI TU. Daca ei gresesc tu iarta, explicale de ce consideri ca fac ceva gresit/rau fata de tine si iarta. Sunt doar unelte care iti testeaza tie bunatatea. Asa trebuiesc priviti si atunci iti va fi mult mai usor. Ce fac ei in continuare este karma lor viitoare. Daca sunt vii treci pe la ei si spunele ce ai pe suflet si cerele iertare, daca sunt morti poti sa le ceri iertare prin rugaciune. Cand te rogi, sa te rogi si pentru sufletele lor si sa le ceri iertare pentru greselile tale fata de ei, ca nu i-ai inteles, ca nu ai putut sa-i ajuti cind erau in viata. Asa te ajuti pe tine si pe ei oriunde sunt acum.
Este bine sa faci asta pana iti simti sufletul eliberat de "povara" pe care o simti acum. Cereti iertare cu sufletul si din suflet. Poti face asta pentru de toti cei de care iti amintesti ca ai gresit sau au gresit fata de tine si incet incet viata ta se va schimba in bine. Si odata cu a ta se vor schimba si viata celor din jurul tau, a celor apropiati tie, a celor la care ti.
Daca ei nu se schimba incearca sa nu-i "provoci" sa repete aceleasi greseli fata de tine. Oricum raul pe care il pot face va fi mult mai mic iar cu timpul nici nu va mai fi rau. Ei se vor schimba la randul lor.
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by reiki
... daca sunt morti poti sa le ceri iertare prin rugaciune. ...
Fara suparare ia seama la ce-ti zic, ca vorba asta e o prostie s-o spui unei persoane din crestinism!
NU SE POATE ADRESA O RUGACIUNE CATRE MORTI IN CRESTINISM !
= rugaciunile se fac eventual pentru_! dar nu catre_! respectiv sfintii cei chemati pentru mijlocire prin rugaciune, ca VII sunt chematzi, iar nu ca si morti-morti !
A te ruga mortilor, in crestinism vine a invoca duhurile mortilor = spiritism_vrajitorie/etc. ! iar asta pe buna dreptate e oprita inca de pe vremurile Vechiului Testament sa nu se faca de catre cei credinciosi LUI !
Ia seama cui spui ce spui, pune dar lectiile astea ale tale acolo unde se cuvine, iar nu in dreptul cui se inchina Hristosului, ca e probabil "karma rea" pentru tine sa ispitesti pe cineva sa-si incalce credinta proprie sau sa duci pe cineva in pacat cu ce indemni sa se faca ! nu?
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by ellinia
...E foarte greu sa ierti si sa mai si intelegi motivele pentru care x a reactionat asa cum a facut-o. pentru ca eu consider ca nici un motiv nu poate justifica faptul ca un parinte isi paraseste pur si simplu copiii, ca are - sa-i spun nesimtire? sa spuna "da' ce obligatie am eu fata de tine?" sau sa treaca pe langa propriul copil pe strada si sa nu-l bage in seama! Crezi ca exista ceva anume care poate justifica o asemenea purtare?
Barbatii sunt altfel construitzi totusi: am cunoscut pe un tip ce avea un copil, un baiat; la un moment dat a prins-o pe nevasta-sa cu un 'prieten'-vecin al lui si a divortat(iar cei doi iubiti ramasesera impreuna din cate auzisem si au emigrat in America parca); tipul asta, normal ca se mai ducea pe la baiatul lui sa-l vada...na, ca parinte, normal! dupa o perioada, dupa un timp...habar n-am cat timp, m-am vazut cu el si l-am intrebat si ce-i mai face baiatul, la care tipul... mi-a raspuns destul de trist ca nu se mai duce sa-l vada,ca o terminase cu el !! = destul de socant mi-a venit sa-l aud, da mi-a spus expeditiv, in doua vorbe mi-a explicat, probabil se grabea ca sa incheie si sa schimbe subiectul, mi-a zis ca-i venea foarte greu si a preferat asa, adica barbatul ala al neveste-si sa-i fie de tata-tata copilului si el sa se retraga din peisaj pur si simplu, sa renuntze la tot, chiar si la ideia ca e undeva un copil al lui pe lumea asta !
= iar asta e al doilea barbat pe care il stiu personal, care a procedat la acest tip de "abandon_bloc", respectiv daca a incheiat-o cu femeia, nici cu copilul lui cu femeia respectiva nu mai are nevoie sa aiba de-a face nimic !
Habar n-am cum sa calific sau sa explic astea, da-s o realitate si-s destule cazuri similare probabil, cat sa putem concluziona ca exista un anume "mecanism" al unor barbatzi ce-i face asa sa functzioneze, fara pic de remuscari sau de indoieli sa-si elimine din viatza un copil ... te miri cum se poata, da uite, "normalul" in realitate apare in muuuulte forme si culori si e diferit de la om la om, e foarte personal si e la fel de unic pe cat noi fiecare suntem fapturi unice si irepetabile!
... poate o fi ca barbatzii, in ciuda robustetzii lor in alte privintze, pe partea sentimentala nefiind atat de "exersati_antrenati" ca femeile, poate nu rezista acelor dureri de sentimente amestecate ce prind din asa situatzii incurcate?!
... poate o fi tocmai lipsa de sentimente... adica cum exista "brain-dead", o exista si un soi de "hart_dead" sau "feeling_dead"?!
...sau poate ca aia a ta cu "mutatzia genetica" e explicatzia valabila!!!
Oricum ar fi, eu votez cu vindecarea ta din toate astea !
reiki spune:
quote:
Originally posted by ManyHope
NU SE POATE ADRESA O RUGACIUNE CATRE MORTI IN CRESTINISM !
A te ruga mortilor, in crestinism vine a invoca duhurile mortilor = spiritism_vrajitorie/etc. !
Mai sa fie.
Tu spui ca cei care se roaga unui parinte mort sa il ierte invoca mortii, face spiritism, vrajitorie?Asta este interpretarea ta ... dubioasa dupa parerea mea.
Nu invoci pe nimeni si nici nu faci vrajitorie daca iti ceri iertare fata de un mort.
Nu il rogi pe un sfant sau pe Dumnezeu sa ii transmita tatalui tau mort ca il rogi sa te ierte pentru ca consideri ca nu ai fost un fiu suficient de bun. Te rogi direct tatalui tau mort sa te ierte pentru greselile tale fata de el.
Si te rogi lui Dumnezeu sa iti ierte greselile pe care le-ai facut fata de tatal tau (si imlicit fata de Dumnezeu) si in acelasi timp te rogi ca sa ajute sufletul tatalui tau oriunde ar fi el acum.
Sa ma ierti da interpretarea ta este cel putin gresita.
ManyHope, orice ai face cu sufletul curat, nu face rau.
Daca incepi sa comanzi atunci este spiritism, vrajitorie sau cum mai vrei tu sa numesti.
Sufletele celor plecati dintre noi nu sunt chemate sa-ti asculte rugaciunea ta. Nici sfinti nu sunt chemati cand te rogi. Daca face astfel de chemari este strict treaba celui care o face.
O rugaciune, o rugaminte, o adresezi si daca o faci din suflet ea ajunge unde trebuie. Rugaciunea dupa cum o faci ajunge sau nu unde trebuie, unde a fost destinata.
denizel spune:
Reiki, sa presupunem ca e asa cum zici tu: toti mortii, fara exceptie, sunt inviati (inainte de vremea invierii mortilor, despre care ni se spune in Biblie...).
Nu ti se pare insa, cel putin ciudata pretentia pe care o ai de la un mort? Adica, presupunand ca e viu 
, sa fie oare el asa de evoluat spiritual, incat sa ajunga la el rugaciunea pe care tu i-o adresezi?
Adica, cand sunt in viata, persoanele pe care le iubim sunt pline de defecte si limite si, brusc, cand mor, se tranforma in persoane extarordinar de curate, atat de curate incat sa receptioneze rugaciuni de iertare, de mijlocire, etc.
-------------------------
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! ! !
-------------------------
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
reiki spune:
denizel,
De ce crezi ca doar cei vii, ca doar sfinti si Dumnezeu trebuie sa auda rugaciunile noastre. De ce crezi ca doar cei extraordinari de curati pot sa receptioneze rugile noastre?
O rugaciune se duce de la noi catre cel caruia ii este destinata. Depinde de cat de curat este sufletul nostru atunci cind o facem si cita sinceritate punem in acea ruga pentru ca ea sa ajunga la destinatie.
Priveste in felul urmator. De la noi pana la Dumnezeu sunt diferite straturi (uni le numesc ceruri - de unde si "Talal nostru care esti in ceruri") din ce in ce mai luminoase. In functie de cat de curat esti atunci cind mori esti condus in stratul corespunzator tie. Cei mai curati sunt cei care se apropie mai mult de Dumnezeu. Cand te rogi, depinde de felul in care o faci, locul unde va ajunge acea rugaciune. De exemplu, daca rugaciunea o faci catre un sfant si tu spui rugaciunea ca pe o poezie, fara suflet, cu gandul la oala de pe soba, atunci ea nu ajunge departe prin straturi, nu trece de straturile cele mai murdare. Pentru ca nu are puterea necesara, pentru ca este murdarita. Daca in schimb o faci din toata inima, cu credinta puternica, si nu ceri lucruri materiale, etc. atunci ea poate sa ajunga la sfantul caruia tu te rogi. Si nu ramane fara raspuns. Desi de multe ori nu vedem cum ni se raspunde. Astfel rugaciunea are puterea necesara sa patrunda prin straturi si sa ajunga la cele mai curate dintre ele, la cei mai curati dintre slujitori lui Dumnezeu.
Cei care sunt in straturile superioare au puterea sa ne ajute daca este cazul si daca meritam. Odata cu coborarea in straturi cei care sunt acolo pot intervenni in lumea noastra tot mai putin sau chiar deloc.
Dar legatura care se formeaza prin faptul ca nu-i iertam pe cei care eu gresit fata de noi (sau prin faptul ca noi credem ca au gresit fata de noi) sau noi fata de ei, ne tine legati si ne impiedica sa evoluam. Ne murdareste si ne impiedica sa ne curatam.
Daca ne cerem iertare rupem aceste legaturi, asta este un pas in inainte pentru curatenia noastra sufleteasca.
frunzaverde2 spune:
quote:
Originally posted by reiki
Iertarea este eliberarea sufletului de legatura creata intre tine si cineva pe care il consieri vinovat fata de tine sau invers tu esti vinovata fata de el.
Aceste legaturi se mai numesc si legaturi karmice daca vin din vieti anterioare.
Existenta acestor legaturi ne inlantuie sufletul si in cazul in care persistam in mentinerea lor fac parte din cauzele imbolnaviri sufletului si apoi a corpului.
Cum ne putem elibera de aceste legaturi?
In legatura cu polemica in curs, cred ca un preot e cel mai in masura sa iti lamureasca ceea ce tu sustii in legatura cu iertarea ceruta unui mort.
Eu cred ca atunci cind cineva a murit si nu ti-ai cerut iertare pentru ceva ce i-ai gresit, Dumnezeu te iarta daca te marturisesti la scaunul spovedaniei.
Dar scriu acum pentru alt aspect necrestin din mesajul tau, desi (vrei sa) lasi impresia ca ai o perspectiva crestina asupra lumii, oamenilor, evenimentelor :
- cum poti vorbi de "vieti anterioare" in crestinism ? ne nastem in momentul zamislirii, sintem unici si a doua viata e viata vesnica, cea de dupa moartea trupului in lumea aceasta ?
Tot ce se transmite in noi vine de la neamurile anterioare (stramosi, mosi etc), dar in nici un caz din "vieti anterioare".
Cit priveste ceea ce afirmi despre iertare, ca ar fi necesitatea de a rupe legatura spirituala cu cei de care greseala ne-a legat : Scopul iertarii nu e de a rupe legatura spirituala cu cel de care esti "legat prin greseala".
Tu crezi ca atunci cind Dumnezeu ne iarta pacatele spovedite isi rupe orice legatura cu noi ? Dimpotriva, tocmai in urma iertarii legatura cu celalalt prinde viata, se "insanatoseste", dupa toata perioada in care fusese o legatura "bolnava",impatimita, sub pacat.
reiki spune:
mihiasiro,
nu vreau nici eu sa deschid o polemica legata de vieti anterioare asa ca nu voi comenta daca nu va fi absolut necesar.
Cit priveste ceea ce afirmi despre iertare, ca ar fi necesitatea de a rupe legatura spirituala cu cei de care greseala ne-a legat : Scopul iertarii nu e de a rupe legatura spirituala cu cel de care esti "legat prin greseala".
Poate nu am fost suficient de clar. NU am spus niciodata ca o legatura spirituala se va rupe din contra ea se va intari. Legatura se va curata de umbrele negre ale neiertari. Dumnezeu in bunatatea lui ne iarta pe toti daca i-o cerem iar noi nu suntem in stare sa ne iertam aproapele, pe cei cu care intram in conflict?
Nu trebuie sa tindem spre El, nu trebuie sa ii urmam exemplul?
Intre noi si cei cu care avem legaturi nu sunt doar probleme care trebuiesc iertate, este si iubire sau ar trebui sa fie. Daca nu mai sunt sentimente negative pe care le "stergem prin iertare" atunci ce mai ramane? Asta trebuie sa ia locul in sufletul eliberat de de povara, iubirea trebuie pastrata si amplificata.
Tu crezi ca atunci cind Dumnezeu ne iarta pacatele spovedite isi rupe orice legatura cu noi ? Dimpotriva, tocmai in urma iertarii legatura cu celalalt prinde viata, se "insanatoseste", dupa toata perioada in care fusese o legatura "bolnava",impatimita, sub pacat.
Exact asta e rasplata pe care o primim si daca iertam si ne sunt iertate roblemele pe care le avem cu cei din jur. Este simplu de inteles pana la urma, daca nu mai avem probleme intre noi, daca noi nu mai avem legaturi bolnave, practic ne sunt iertate din pacate si implicit ii ajutam pe cei din jurul nostru sa se schimbe si ei la randul lor.
De ce credem oare ca Dumnezeu este doar la spovedanie? Este pretutindeni si eforturile noastre nu raman necunoscute. Si ne putem indrepta spre vindecare.
Important este ca ne schimbam si devenim mai buni, putem face asta ne mai pastrand in suflet povara unei ranchiuni, unei uri, care ne macina sufletele. Sufletul se elibereaza si se schimba, se curata.
Este un mare pas inainte.