Iertarea
Raspunsuri - Pagina 2
Theiuta spune:
Ellinia...imi este foarte greu sa cred ca exista situatii in care parinti si copii sunt despartiti de resentimente asa puternice.Nu dezaprob, doar ca intre mine si parintii mei a existat intotdeauna o relatie de prietenie si ma socheaza ceea ce mai citesc pe forum despre cum se poarte unii parinti(chiar mame)cu fetele lor, in fine...
Consider ca este mult mai greu de iertat cineva pe care il iubesti si care te-a dezamagit...propriul parinte. Cred ca simti multa frustrare, amaraciune...
Theiuta
Mami si Nicolas
Sanatosi sa fim!
alessia105 spune:
ellinia
Am vazut subiectul asta de la inceput ..dar m-am tot gandit si gandit ce e iertarea ....
Sunt genul de om care iarta usor pentru ca mereu ma gandesc ( si viata mi-a demonstat-o de sute de ori ) ca dincolo de toate este cineva acolo sus care face dreptatea in felul sau si mult mai bine decat noi ...nimeni nu pleaca din viata asta fara sa isi ia portia de dreptate ...nu de putine ori sunt luata de proasta tocmai pentru ca iert ( dar nu uit) , dar sunt lucuri peste care nu pot sa trec ..spre ex nici acum la 5 ani de la moartea bunicului nu il pot ierta ... nu pot si pace ..pentru ca nu a respectat ultima dorinta a bunicii si i-a transformat amintirea intr-un fiasco personal si asta dintr-o singura ratiune ...alcoolul
..
Nici eu nu am putut sa il iert pe tata multi ani si stii de ce ?!?! Pentru ca nu l-am inteles ...pentru mine era "nenorocitul" cum ii spunea mama care "ne-a abandonat"( la 15 ani ) ..dar viata mi-a aratat , m-a facut sa il inteleg ,mi-a aratat adevaratul adevar cu totul diametral opus din ceea ce stiam eu de la mama ..sa vad ca de fapt eu aveam nevoie de iertarea lui si nu el de a mea ...din pacate este prea tarziu pentru mine sa imi cer iertare, tata a murit acum 10 ani la varsta de 42 de ani ... acum incerc sa o iert pe mama ,care din egoism mascat sub definitia de "dragoste pentru proprii copii" pentru ca mi l-a luat si ca m-a facut sa dau cu noroi in cel a carui singura vina a fost de a ne iubi prea mult si de a lasa tot atat material cat si sentimental ca sa fim fericiti,chiar daca aceasta fericire nu il includea ...
Asta te sfatuiesc si pe tine sa faci ..sa incerci sa vezi lucrurile si de pe "baricada" lui ...sa incerci sa cauti cauza comportamentului lui ...sa cauti originea "raului" si daca o vei gasi iti va fi mult mai usor sa ierti si sa uiti ... pentru ca vei intelege.
Multa putere ,intelegere si limpezime ...sa fi-ti sanatosi ,voiosi si fericiti ca sunteti asa de frumosi
..pupici piticului si frumoasei sale mamici
----------------------------------------------------
Alessia
,Dezbracatu'
si Spiderman 
Si ei au dreptul la viata...semneaza si tu
O parte din mine
Theiuta spune:
quote:
Originally posted by alessia105
ellinia
Sunt genul de om care iarta usor pentru ca mereu ma gandesc ( si viata mi-a demonstat-o de sute de ori ) ca dincolo de toate este cineva acolo sus care face dreptatea in felul sau si mult mai bine decat noi ...nimeni nu pleaca din viata asta fara sa isi ia portia de dreptate ...nu de putine ori sunt luata de proasta tocmai pentru ca iert ( dar nu uit) , dar sunt lucuri peste care nu pot sa trec ..spre ex nici acum la 5 ani de la moartea bunicului nu il pot ierta ... nu pot si pace ..pentru ca nu a respectat ultima dorinta a bunicii si i-a transformat amintirea intr-un fiasco personal si asta dintr-o singura ratiune ...alcoolul
Alessia, terog sa ma scuzi ca ma bag peste supararea ta, dar vreau sa iti spun, din experienta cuiva foarte apropiat mie si drag si care nu mai este...ca alcoolul face ce vrea din cei pe care pune stapinire. Iti trebuie o vointa foarte puternica sa renunti la el, vointa pe care nu toti o au. Si atunci sfirsesc prin a fi sclavii lui, distrugindu-si sanatatea fizica si psihica, precum si iubirea celor dragi si pentru cei dragi...
Asa ca...iarta-l, te rog, pe bunicul tau
Theiuta
Mami si Nicolas
Sanatosi sa fim!
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by ellinia
Many, din pacat imi este foarte greu sa vorbesc despre persoana in cauza pentru ca e vorba despre tatal meu, si e ceva care dureaza de foarte mult timp, sunt 17 ani -, waw, pana acum n-am realizat ce mult timp a trecut! Ideea este ca trebuie`sa iert ca sa-mi pot continua viata fara sa`ma mai gandesc in urma.
... Dar nu prea ma intereseaza daca isi primeste pedeapsa sau nu, as vrea sa-mi fie indiferent, sa ma gandesc ca la un necunoscut.Sper sa pot reusi intr-o buna zi.
Bine. Ceva ai spus, putin de tot, dar tot e ceva, e un punct de plecare ceva mai definit.
Daca vrei insa, daca poti, lamureste totusi cat de cat inca ceva : la ce te referi cand spui ca "sa-ti continui viata"? in ce consta "problema" ce ti-o percepi? la ce te impiedica ? in ce fel te doare ? sau la ce te duce ?
Sa-ti spun insa ce mi se pare mie c-ar trebui facut, in concordantza cu ce ai expus pana acum: e o greseala sa mizezi pe "indiferentza"!
= se si vede, ca doar asta ai facut pana acum si rezultatul e ce ai azi ! iar daca te uiti in urma, probabil timpul nu a vindecat nimic, ba poate dimpotriva, poate mai mult ti s-a adancit apasarea ! ...tu sti cum e de fapt! dar in general vorbind, te poate duce foaaaarte departe aceasta "plutire in deriva"!
Dupa cate stiu eu, corect exact invers se face, daca e vorba de o reala problema, anume ACUM! in chiar clipa cand te doare, cand se face ca o criza apasarea de ceva rau din tine si vrei sa te scapi de ce simtzi ca nu-i in regula, acum-imediat-pe loc trebuie sa te pui pe treaba si sa te ti de ea pana te scapi de necaz! caci daca stai asa nepasatoare, daca "lasi sa-ti treaca de la sine",cel mai probabil e ca nu-ti trece, ci doar te obisnuiesti cu problema respectiva, te invetzi s-o ignori si poti ajunge la asa "performantze"...pana la a te minti ca nici nu e o problema, ajungi sa te autoconvingi ca ai scapat de ea, dar e doar ca ti se tocesc simtzurile si n-o mai percepi, nu ca ai fi eliminat-o din tine cu adevarat !
Ar fi bine daca doar ignorandu-i, gandacii infiltratzi in bucatarie ar pleca singuri sau ar disparea pur si simplu, dar se stie ca nu-i asa; i se pare cuiva ca ura e mai putin tenace cand prinde cheag in inima cuiva? treaba voastra cum credeti si faceti-va cum socotitzi ! dar dupa mine nu functzioneaza asa !
Fata de ura ce ti-o ai prinsa in tine, se pot activ face cateva lucruri, te poti ajuta singura in mai multe feluri, insa cel mai mare ajutor ce ti-l poti da, e sa apelezi serios la Ajutorul LUI !
Repet, insist sa-ti sugerez sa cautzi intai sa determini daca chiar e cazul sa ierti sau...sau poate nu e cazul, caci reiterez ca pana si aceasta varianta exista, e extrema desigur si e foarte rara, totusi chiar si asta exista, iar daca o iei pe un drum gresit, e clar ca n-ai cum sa ajungi la tinta ce ti-ai propus !
Iti urez reusita! mai ales ca ce ti-ai propus tu, ce-ti doresti tu, adica sa lasi ceva rau din tine, sa faci efectiv ca un fel de tranzitzie de la intuneric la lumina pentru sufletul tau... pe aici muuuulte se discuta si lumea spune fel de fel de fel, dar asa ceva... foarte rar am sesizat !
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by capra cu trei iezi
many, chiar daca nu sunt "iertabile", ar trebui iertate si uitate ca sa putem merge mai departe.
Depinde ! Depinde de la om la om ! Nu suntem fiecare la fel si experientele noastre de viatza iarasi sunt suficient de particulare, cat sa nu ni se poata potrivi la toate persoanele o unica "retzeta" comportamentala, adica nu putem in realitate sa fim cum era pe vremea maoista tot poporul chinez, femei si barbati, deopotriva imbracati invariabil in aceiasi "salopeta" introdusa artificial-fortat-nenatural !
Nu pun la indoiala defel ca ce spui tu , ci consider ca ai dreptate cu ce spui, probabil asa e 100% in ce te priveste pe tine si precis e la fel si pentru multe alte persoane, insaaaaa... nu este exact asa cu toate cazurile sau pentru absolut totzi oamenii de pe lumea asta si din toate timpurile, ci de la "regula" asta mai sunt si niste "exceptzii", adica sunt oameni care nu trebuiesc iertatzi,respectiv sunt pacate care nu trebuiesc iertate,cum ar fi ca greseala inaintea LUI tocmai a ierta unele din acestea, nu a nu le ierta!
Problema sau diferentza e de persoana, de valoare spirituala, de putere, de discernamant de fapt !
Ca sunt inaintea LUI 2 categorii de pacate sau vinovatzii in ce priveste iertarea, insa ele exista numai pentru cine are acea putere de-a discerne intre bine si rau, intre ce trebuie si ce nu trebuie, iar cine nu poate deosebi, adica pentru noi-marea_majoritate, decat sa gresim, decat sa gresim facand o respingere a ceva curat, mai bine facem o iertare pentru ceva ce nu se merita iertat, ca e mai periculos la asa ceva a gresi neintentionat cu ceva rau, decat a gresi cu ceva bun!
Iar despre cele de neiertat, pai scrie in Carte si cel mai deslusit scrie acolo unde arata si cum a fost desemnat sfantul Petru, pe baza capacitatzi lui, sa poarte/sa exercite "puterea cheilor", ca spus-a pe acolo cam asa catre sfintii apostoli:" carora le veti ierta pacatele, le vor fi iertate, iar carora le veti tine pacatele, le vor fi tinute"!
Pai daca chiar EL spune asa si inaintea LUI sunt nelegiuiri de neiertat...ne gasim noi careva ca suntem mai bune/i chiar decat EL? IL intrecem oare careva pana si pe CEL CAPABIL? de sa putem noi toate-toate si orice ierta? pana si ce El nu iarta putem noi iarta? chiar asa sa fie oare? asta ne dovedeste realitatea noastra a fiecareia/fiecaruia din noi ?
("hai sa fim sobri!!!")
Sa nu ma crezi pe mine ca am scris asta aici, ci sa n-ai incredere mai bine, sa te indoiesti mai degraba de ce ai citit...si sa verifici, sa te interesezi si sa te lamuresti cum sta treaba cu adevarat si daca exista pentru unele persoane si pacate ce nu trebuiesc iertate !
alessia105 spune:
Theiuta Ai drepate ... asa e cu alcool-ul ..numai ca el pe langa alcool ... a fost si un om extrem de egoist ...un om de o rautate incredibila ... daca avea o prajitura spre ex ...o ascundea si ne trimitea la joaca sau ii suna pe ai mei sa vina sa ne ia acasa ( ai mei locuiau in partea ailanta de Bucuresti ) ..numai ca sa o manance singur ...nu a avut niciodata compasiune pentru nimeni ...dar toti trebuiau sa il inalte pe cele mai inalte culmi de progres si civilizatie ..in vremea aia nu era asa alcoolist sau nu il vedeam ca era mai mult plecat ..venea acasa odata la 2 sapt ...si atunci bunica nu stia cum sa ne se mai imparta ..nu odata ne dadea pe ascuns una alta pentru ca altfel nu era voie de la "imparat"
Cred ca e mult spus ca nu l-am iertat, cred ca faptul ca nu am uitat ma face sa spun ca nu l-am iertat ..nu stiu e ceva acolo in sufletul meu care ma face sa ...de asta am si spus ..ca m-am gandit muuult la ce este cu adevarat iertarea ...pentru ca de iertat iert ..trec peste multeee ...dar nu stiu ramane acolo in suflet un ceva ...nu stiu cum sa explic ..
Uite de curand am aflat ca cineva care ne-a facut muuuuuult rau (pur si simplu ne-au adus in sapa de lemn + multeee altele) ...a avut un necaz ...pot sa iti spun ca de iertat i-am iertat cam la vro luna ... nu face2face, ca nu au mai indraznit sa se arate , dar in inima mea i-am iertat ...le-am gasit circumstante atenuante ...deee "banu ochiul dracului" ....multiii copiii( vreo 6),ca fiecare sut e un pas inainte etc... asta desi, ei erau muuuult mai bogati decat noi ..copiii lor( din casatorii diferite) erau adulti, nu sugari ca ai mei etc ... eee cand am aflat ca li s-a intamplat intamplata ... pentru 5 minunte m-am bucurat ..m-a uns pe suflet ca cineva acolo sus face dreptatea muuult mai bine ca mine .....apoi au inceput mustrarile de constiinta ..ba chiar ma batea gandul sa ii ajut ..am scris un subiect pe tema asta la psiho ... Cand am vazut subiectul lui ellinia m-am grabit sa ii raspund ...apoi mi-am pus intrebarea ..oare sunt chiar asa de iertatoare pe cum ma stiam ?? Oare este adevarata iertare atunci cand inca iti ramane ceva in suflet ?Un ceva acolo ...care te roade ..care nu te lasa sa uiti .Nu stiu ...acum ma gandesc a ierta pe deplin insemna de fapt a intelege cu adevarat de ce x a actionat intr-un anumit fel si daca ai inteles cauzele ..ai inteles actiunea sa si iti este mai usor sa ierti ..daca nu ai inteles atunci oricat ai ierta ..ramane intrebarea care te face sa nu uit ..de ce? de ce a actionat asa ??cu ce i-am gresit?
Dar poate ca asta e felul meu de a vedea iertarea pentru ca asa cum frumos spunea ManyHope " nu putem in realitate sa fim cum era pe vremea maoista tot poporul chinez, femei si barbati, deopotriva imbracati invariabil in aceiasi "salopeta" introdusa artificial-fortat-nenatural "
----------------------------------------------------
Alessia,Dezbracatu' si Spiderman
Si ei au dreptul la viata...semneaza si tu
O parte din mine
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by alessia105
...apoi mi-am pus intrebarea ..oare sunt chiar asa de iertatoare pe cum ma stiam ?? Oare este adevarata iertare atunci cand inca iti ramane ceva in suflet ?Un ceva acolo ...care te roade ..care nu te lasa sa uiti .Nu stiu ...acum ma gandesc a ierta pe deplin insemna de fapt a intelege cu adevarat de ce x a actionat intr-un anumit fel si daca ai inteles cauzele ..ai inteles actiunea sa si iti este mai usor sa ierti ..daca nu ai inteles atunci oricat ai ierta ..ramane intrebarea care te face sa nu uit ..de ce? de ce a actionat asa ??cu ce i-am gresit?
Pot sa-ti spun si eu ceva?(afara ca-ti urez deplina mangaiere pentru toaaaaaaaaaaaaaate relele ce-ai avut peste tine in viata ta !!)
Problema se poate sa fie putin in alta parte .
Intai, sa sti ca partea aia cu "intelegerea" acelui "de ce a facut cutare asa si nu altfel", e o chestie buna si utila, insa ea numai mintii se adreseaza, numai gandul ti-l satisface, insa inima nu ti-o linisteste sa sti, iar trauma emotionala suferita cu nimic nu se calmeaza, doar ca ai aflat ce nu stiai!
Asadar numai sa intelegi originea faptei rele, te ajuta partial, dar nu e suficient.
Al doilea, reiau partea cu "iertatul", mai ales partea asta care uite, din practica reala omeneasca a mai oricui, se dovedeste a fi ceva imposibil; dupa mine nu toate sunt de iertat si CLAR unele nu-s! Adica a ierta orice, n-ar echivala in multe cazuri cu a tolera raul? a nu lupta impotriva a ce-i degradat°radant? n-ar fi a lasa mizeria in pace sa prolifereze? pai asta ar fi in esenta si in practica, iar asa ceva nu se poate, ci ceea ce este distructiv DESIGUR ca trebuie urat si alungat si distrus chiar ...daca nu poate fi reformat si recuperat !
Asadar, dupa mine problema din om nu e ca unele nu le iarta sau ca numai unele le iarta, respectiv nu poate fi vina ca dai fiecaruia ce i se cuvine/ca imparti oricui ce-si merita dupa dreptate, ca problema sau apasarea omului nu-i vine din neiertare, ci de fapt omului ii vine si si-o simte omul
din rautate!
ASTA e adevarata problema: rautatea!
Mai sus, s-a numit de cineva "razbunarea", dar aia e doar manifestarea/exprimarea rautatzii cu neiertarea asociata!
Asta e adevarata problema - cand normala neiertare, capata sarcina negativa, cand are alaturi rautate!
Dupa mine nu-i nici o problema si nici chiar inaintea LUI nu-i vre-un pacat sau greseala sa urasti ceva sau pe cineva care merita cu varf si indesat, DAR FARA SA AI PIC DE RAUTATE IN TINE! fara ca neiertarea-ti/ura cu rautatea impreunandu-se, sa nasca razbunare in tine si prin tine!
Daca n-ai rautate, poti ura fara sa gresesti, insa daca ai rautate...pai oamenii rai pana si ce fac ei bine, tot intinat este !
(in sensul asta pentru mine cea mai plastica imagine ilustratoare posibila e: sa ma iubeasca un sarpe si sa ma sarute de obraz... cum stie el desigur, cu dintzii adica!! = mai bine lipsa, mai bine lipsa decat bunatatea omului rau, ca nici aia, cu adevarat nu-i buna de nimic - pentru mine cel putin).
Problema ramane insa de putere si de discernamant, ca daca nu poate cineva deosebi intre unele si altele, sau deosebeste, dar nu se poate controla(abtine de rautate) mai bine e sa ierte tot si sa nu urasca pe nimeni niciodata, ca asa nu poate gresi! insa TOCMAI pentru ca uite cum viatza ne impinge in situatzii in care nu mai avem de ales cu privire la neiertare, pentru ca n-o mai putem evita, solutzia nu mai e in cazul asta sa incercam in zadar imposibilul, ci mai curand ar fi(dupa mine) de a ne dezvolta discernamantul si puterea binelui si sa eliminam strict rautatea din inima !
(mie mi se pare foarte simplu,respectiv pe cat e de greu de facut, pe atat e de simplu de inteles mi se pare, dar nu stiu daca tu ai inteles ceva sau daca cineva poate intzelege ceva din ce am scris aici...mi s-a mai spus de mai multe ori ca ma exprim
ca "vai de capu meu"!!! si-mi dau si eu seama uneori, da daca mai bine nu pot ?
)
frunzaverde2 spune:
Ca raspuns la intrebarea pe care v-o puneti, va dau un pasaj din Eseul lui Nicolae Steinhardt despre iertare :
Nu ajunge sa ierti, mai e neaparat nevoie sa si uiti. Iertarea neînsotita de uitare nu înseamna nimic, e vorba goala, vorbarie, flecareala, amagire si masca a tinerii de minte a rauului. Am cunoscut un preot, om de mare isprava (mi-a fost cândva duhovnic), parintele George Teodorescu din Bucuresti. Obisnuia sa spuna enoriasilor sai: “Vin la mine barbati ori femei si graiesc: de iertat îl iert sau o iert, dar de uitat nu pot uita. Le raspund: zici ca ierti dar ca nu poti uita. Prea bine. Ti-ar placea însa, dupa ce te voi fi spovedit si-ti voi fi pus patrafirul pe cap si voi fi rostit: te iert si te dezleg, sa vezi ca sare Hristos de colo si-mi striga: l-oi fi iertând Sfintia Ta dar sa stii ca Eu unul nu-l uit. Aud?”
În romanul sau Madeleine Ferrat, Emile Zola închipuie groaznica imagine a unei pacatoase pe care Iisus o iarta dar Dumnezeu Tatal nu, pentru ca nu uita nimic. Lucrarea aceasta a mintii scriitorului francez ne întareste parca si mai mult in convingerea ca iertarea e lipsita de valoare si farmec si de putere izbavitoare (si nu face, pentru a vorbi mai pe sleau, nici doi bani si nici cât o ceapa degerata) daca nu i se alatura uitarea.
Ca uitarea e mai anevoioasa decât iertarea nu încape iarasi nici un dubiu. E cu adevarat grea. Dar nu-i oare întreg crestinismul greu? Cei care vin la Hristos neluând aminte la paharul pe care l-a baut (paharul amaraciunii, si pina la fund) si la botezul cu care S-a botezat (moartea pe cruce) dau dovada ca nu stiu carui Dumnezeu se închina si în ce obste se afla. Desigur ca uitarea e grea, precum greu îi este oricui sa-si iubeasca vrajmasii, sa intinda obrazul stâng dupa ce i-a fost lovit cel drept, sa nu pacatuiasca nu numai cu fapta ci nici cu gândul, sa aduca la îndeplinire toate atât de subtilele si radicalele porunci ale Predicii de pe Munte si în general ceea ce Domnul cere de la acei care tin si cuteaza sa se numeasca ucenicii Lui.
nb: am editat ca sa suprim diacriticele
alessia105 spune:
ManyHope de acord cu tine ..dar vezi tu rautatea in toate felurile ei vine din ceva...nimeni nu se naste rau ...ci o "capata" pe parcurs ..este rau pentru ca are alte valori decat au ceilanti ... spre exemplu bunicul meu era asa de rau pentru ca asa a fost invatat ... asa a fost crescut ..era cel mai mic din familie si singurul baiat , mandria familiei, avea 4 femei la picioarelui cat a crescut ( si dupa aia alte si alte)..chiar el ne povestea ca tatal lui a fost copil sarac si prin diverse mijloace mai mult sau mai putin legale a resusit sa traiasca foarte bine atat inainte de '44 cat si dupa .E acest om si-a invatat fiul ca numai el conteaza ..ca nimeni si nimic nu este mai important decat el... ca lui i se cuvine totul si nu conteaza metodele prin care isi obtine ceea ce doreste .
Poate si noi gresim in fata altora ...poate ca si noi suntem vazuti ca fiind "raul" ..tocmai ca nu avem acelasi sistem de valori ..cum ai spus si tu realitatile sunt aletele ...realitatea mea poate nu coincide cu a ta ..exact aceesi chestie este si cu cel/cea care te-a ranit ... el poate din punctul lui de vedere are dreptate ...tu din punctul tau de vedere ai dreptate ...adevarul este mereu undeva la mijloc ...si cred ca daca intelegem ca
----------------------------------------------------
Alessia,Dezbracatu' si Spiderman
Si ei au dreptul la viata...semneaza si tu
O parte din mine
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by alessia105
..dar vezi tu rautatea in toate felurile ei vine din ceva...nimeni nu se naste rau ...ci o "capata" pe parcurs ..este rau pentru ca are alte valori decat au ceilanti ...E acest om si-a invatat fiul ca numai el conteaza ..ca nimeni si nimic nu este mai important decat el... ca lui i se cuvine totul si nu conteaza metodele prin care isi obtine ceea ce doreste .
Practic vorbind, e asa si nu-i asa ! Vine el-raul sau ea-rautatea de la ceva, desigur, asa e cum spui, insa in mine personal numai prin alegere poate sa fie admisa, ca am eu (si fiecare are) o usa la casa mea, o unica usa prin care se poate patrunde si usa asta a mea numai eu o administrez, numai eu ii tin cheia, iar prin ea, in casa mea intra numai pe care primesc eu !
Da-ti seama la cat rau vei fi fost expusa tu de-a lungul vietzii, ca daca preluai tot, erai acuma poate un monstru, dar nu esti! ca nu te-ai lasat patrunsa de toate nelegiuirile, ca ai refuzat tu o seama de "invataminte" din cele rele care ti se vor fi "predat"!
De aia, cu toate ca circumstantzele intotdeauna joaca un rol major, totusi, in mai toate cazurile ramane raspunderea personala in picioare, ca omul in cele din urma semneaza sau stampileaza personal-voluntar contractul cu Mefisto sau ... Dincolo !
A da vina sau a pasa responsabilitatea pe ceva/cineva din exterior...asta am mai auzit-o parca, am impresia ca se tot practica neincetat "scuza" asta de cand cu faza aia: "femeia mi-a dat si eu am mancat", respectiv -"sarpele mi-a spus si de aia...", dar nu e asa cat timp alegerea inca e posibila intre bine si rau!
Pai se lasa unele persoane de fumat sau de baut sau de droguri sau de alte rele; nu se poate un copil conditzionat de un parinte nevrednic, sa se rupa de ce-a fost invatzat sa faca si sa fie? Ba poate, dar evident trebuie sa VREA, sa aleaga altfel, altceva, invers !
Misterul nezelegat inca este acesta: de ce are raul atata succes la alegeri? (= de ce sunt manelele atat de populare in tara romaneasca?
)...dar asta e deja cu totul alta chestiune !!!
...trist subiect; ceva mai putin apasator
nu putem vorbi oare?