Copiii nosti sunt ca noi
Raspunsuri - Pagina 14
bird70 spune:
Simali,
poti incerca si sa ascunzi sirpul intr-o bautura care-i place copilului, ceva cu gust mai puternic. Daca au febra nu prea mai simt gustul si de multe ori nu isi dau seama. Totul e sa pui in putin lichid sa fi sigura ca l-a baut pe tot.
bird70 spune:
quote:
Originally posted by simali
Pentru ca un copil de 6 ani nu alege in cine stie ce cunostinta de cauza "injectii" iar cand vine tanti cu injectia tot tu trebuie sa-l alergi prin toata casa si sa-l ti la injectie (moment in care te simti ca un satrap), pentru ca tati s-a ascuns cu lasitate in baie si-si musca pumnii, in timp ce tanti "nu se baga".
In final cine e ticaloasa mizerabila care a scos copilul de dupa usa si l-a tart in urlete la injectii? Mami, desigur...
La 6 ani e marisor copilul si intelege consecintele foarte bine. Mie nu-mi place deloc ideea sa alerg copilul prin casa cu injectia
. La un copil de 6 ani poti incerca sa-i scazi febra intai, de obicei devin mai rezonabili odata ce nu mai au febra atat de mare. La noi a mers si mita 
, o data a trebuit sa promit si apoi sa cumpar o jucarie foarte scumpa dar a luat copilul medicamentul. Ideea e sa-i convingi si apoi devine tot mai usor, daca ii fortezi devine tot mai greu.
Elise spune:
quote:
Necazul este ca, nu stiu cum se face, dar tipii astia excesiv de echilibrati si care stiu sa aleaga in viata calea de mijloc nu-si cresc personal copiii... Asa ca...
Quod erat demonstrandum!
In locul lor si eu as putea preda altora teoria...
eu n-as fi asa de sigura de generalizarile astea.
Elise & BBLisa
MissParker spune:
Eu sustin ca parintii cei mai buni sunt cei care-si cresc copiii intru adevar, cu naturalete, dragoste neconditionata si mai ales ... cum spuneam mai acu' cateva pagini, cu acceptarea propriilor vulnerabilitati si greseli si slabiciuni. Parintii trebuie mai intai sa se accepte pe ei insisi asa cum sunt, sa se iubeasca pe sine in ciuda greselilor inevitabile pe care le fac, sa aiba intotdeauna disponibilitatea si bunavointa de a invata din acele greseli, sa le fie copiilor un exemplu bun si sa le arate ca "a fi perfect" nu exista si ca oamenii merita sa fie iubiti in ciuda imperfectiunii... si apoi, gata e mesajul natural si echilibrat pe care copilul il va inregistra cu mare bucurie si il va aplica in viata lui ulterioara.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
patou spune:
eu as incerca cu recompensele, gen negociere-cooperare - daca inghiti siropelul o sa-ti spun 3 povesti in loc de una la culcare, sau daca inghiti acum siropelul o sa putem petrece mai mult timp imreuna etc. adica l-as lasa sa creada ca-mi face o maaare favoare si ca sunt foarte multumita si recunoscatoare.
simali spune:
quote:
La noi a mers si mita , o data a trebuit sa promit si apoi sa cumpar o jucarie foarte scumpa dar a luat copilul medicamentul
quote:
Eu am avut de scos un incisiv din fata. La varsta de 6 ani. Si copilul nu voia si pace.
-Cam o saptamana am incercat cu convingerea.
-Cam inca o saptamana am inceput cu "premiile". I-am promis ca daca acepta sa legam dintele cu ata cumparam ORICE jucarie, ORICAT de scumpa, el numai sa numeasca. Am luat o ata cu mine si l-am plimbat prin cele mai grozave magazine de jucarii. Degeaba.
-Apoi am vrut sa-i scot dintele "din greseala". Copilul nu mai deschidea gura in vecinatatea mea.
In tot acest timp dintele din spate iesise si eu deveneam din ce in ce mai anxioasa. M-am intalnit cu o piretena care-i reprosa cu virulenta mamei ei dintii ei strambi din fata "eu eram doar un copil, dar ea trebuia sa fie mai constienta".
- Apoi am mers la dentist. Am stat pe scaunul unei dentiste super-ocupate cam 1/2 ora incercand amandoua sa convingem copilul sa deschida gura. El urla ca din gura de sarpe CU DINTII INCLESTATI SI CU GURA INCHISA. Am plecat cum am venit.
- Apoi au incercat bunica, matusa, tati si cateva vecine "pricepute";
- Pana la urma dintele i l-a scos Marius, un coleg de gradinita... din greseala.
Dar daca nu era Marius cel providential, sa-i dea Dumnezeu sanatate, ce ma faceam eu ?
alice
Poze cu noi pe Iraklia
http://community.webshots.com/album/560944415azJSjN
bird70 spune:
Eu cu ata n-am incercat ca nu e sigura si risti sa sperii copilul mai tare. Un dinte de lapte care se misca poti sa-l scoti foarte usor cu mana. Eu le ziceam sa-mi arate cum se misca si ne miram toti parca era cine stie ce minune. Si au aratat copiii la toti prietenii nostrii care au cerut sa vada de mai multe ori 
si s-au minunat. Incet-incet atata au tot miscat dintii aia pana au ramas cu ei in mana. Altadata cand dura prea mult am pus eu mana sa vad cat de tare se misca si ... a cazut dintele .