Rugati-va si pentru maicuta mea
Raspunsuri - Pagina 3
krissta spune:
multa sanatate in continuare
Marilena12 spune:
Draga Mirela, slava lui Dumnezeu ca situatia nu este fara scapare! Ma bucur din suflet ca mama ta are sanse de vindecare! Cu nadejde si cu mult sprijin din partea familiei, sunt sigura ca o sa o ajute Dumnezeu sa se vindece, indiferent cat va dura. Este minunat ca nu are cancer!
www.flickr.com/photos/pisicuta/" target="_blank">Mari
RamonaD spune:
Ma rog si eu pentru tine si mama ta!Doamne ajuta si vino cu vesti!
Ramona,mamica lui Cosmin-Alexandru
"No need to run and hyde/ it's a wonderful,wonderful life..."
mcrmiki spune:
Multa sanatate mamei tale!
Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin." N. Iorga
http://community.webshots.com/user/mcrmiki
Miha&Sorin&Bogdan(24.12.2000)&Vlad(17.11.2003)&Alexandru(29.09.2006)
andreea81 spune:
Miri2007,ce mai faceti tu si mama ta? Multa sanatate va doresc si incredere in Dumnezeu!!!!!
miri2007 spune:
Dragele mele,
Mamica mea ma priveste acum de undeva de sus. Desi bucuria si speranta mi-a fost enorma in ultimele zile, dupa diagnosticul de tuberculoza si dupa internare la Nasta, Dumnezeu a iubit-o tare mult si a chemat-o la el pe 18 septembrie. pentru ea tratamentul a venit prea tarziu si afectarea intestinului a fost prea puternica.
Imi lipseste enorm. Cuvintele imi sunt de prisos. Incerc sa nu ma las prada deznadejdii si sa fiu puternica in credinta ca ea este acum intr-un loc mai bun de unde ma va veghea, ma va alina in momementele grele si de unde se va bucura de realizarile noastre si de bobita noastra din burtica.
Incerc sa-i pastrez caldura ei aproape. Soarele asta de toamna il simt uneori ca ma mangaie si au fost in zilele trecute multe momente in care am simtit ca ma mangaie in continuare. Incerc sa nu mai fiu egoista si sa ma gandesc la cat de bine mi-ar fi fost cu ea alaturi. Ma alin ca ei ii este mai bine, fara griji, fara durere.
Daca aveti sfaturi care sa ma ajute in aceasta perioada sa ma rog pentru sufletul ei va multumesc foarte mult!
Va pup si va doresc multa sanatate!
Miri2007
Crinutz spune:
Miri, imi pare nespus de rau, am urmarit povestea ta si de fiecare data intram la subiect sa vad ce mai zici. Cuvintele sunt intr-adevar de prisos si eu am pierdut-o pe mama acum 7 luni, tot cancer. M-am mai linistit dar niciodata nu cred ca va trece durerea, mi-e dor de ea, as vrea sa fi fost aici de ziua mea si a asurorilor mele, de ziua lui tata, as vrea sa fie de Craciun si mereu. Asa ca nu te pot ajuta prea mult. Dar exista aici un subiect "sa ne amintim de cei plecati vesnic" unde iti mai poti usura sufletul. Si spune o rugaciune seara pt mama ta, inainte de culcare.
Dzeu sa o odihneasca in pace!
"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"
http://community.webshots.com/user/Crinutz - Grecia 2006/2007
Mariaa spune:
imi pare tare rau Miri!!
cand am vazut postare noua chiar am crezut ca sunt vesti bune!
imi pare tare rau! nu ma asteptam sa ne spui asa ceva...
iti doresc sa te refaci pe cat posibil repede sa ai grija de tine si de voi.
iti recomand sa citesti postarile lui reiki de la subiectul 'de ce se imtampla..' de la sufletul credintei...cred ca te vor ajuta foarte mult!
multa sanatate iti doresc.
www.aviva.ro/" target="_blank">ai grija de viitorul tau!
Implica-te, spune celui de langa tine despre aceasta boala !
lyme suport romania
ador copii
Si ei au dreptul la viata, semneaza si tu
<< rabdarea este cheia fericirii >>
helbi spune:
Mirela, Dumnezeu sa o odihneasca pe mama ta! Imi pare rau de veste! Am urmarit subiectul tau si, ca si in cazul tatalui meu, totul a fost prea tarziu pt ei!
Iti doresc multa putere sa treci peste aceasta grea incercare si sa ai grija de micutza fiinta care prinde viata in tine. Mama ta sigur vegheaza asupra voastra!
[ruga)
miri2007 spune:
Buna fetelor,
Va multumesc mult! Nu ma asteptam sa mai raspunda cineva. Am scris, pentru ca asa mi s-a parut normal. Desi recunosc ca mi-a fost foarte greu sa o fac. Am inceput sa citesc cat mai multe de pe aici si intr-adevar imi fac tare bine. Aseara am citit despre mesajele pe care cei de dincolo ni le trimit in vis. In zilele acelea am rugat-o indelung pe maica mea sa-mi apara in vis sa-mi aline dorul si durerea. Si sa ma indrume asa cum a facut-o mereu. Si i-am promis ca nu ma voi opri aici si ca mereu voi incerca sa fac lucrurile asa incat sa o bucure. Cred ca de acolo ea ma poate vede si ma poate simti. O iubesc atat de tare si din prima clipa cand am aflat m-am agatat cu disperare de ideea si credinta ca sufletul ei poate sa ma insoteasca si de aici incolo. Pentru ea noi (eu si sora mea) am fost viata ei. Cu noi se mandrea mult si toate realizarile noastre i le datoram intr-un fel sau altul ei. Nu era o femeie invatata dar avea un suflet enorm pentru noi si pentru orice copilas. Multimea de oameni care a venit la ea sa-si ia ramas bun mi-a aratat inca o data cat de buna a fost mama. Chiar daca nu era genul care sa mearga cu regularitate la biserica, prin ceea ce facea cred ca aducea in orice clipa slava lui Dumnezeu. Mama a lucrat la un leagan de copii in Onesti si pe multi copilasi a ajutat acolo. Iar dragostea si atentia ei imensa pentru copii nu le oprea la datoria de serviciu. A avut un sfat o vorba buna sau o incurajare pentru orice coleg, ruda, prieten sau cunoscut. Toata lumea venea la ea sa-si verse amarul, sa-si spuna oful sau sa primeasca un sfat. Toti stiau ca mama nu "purta vorba" si de aceea veneau cu incredere la ea si o pretuiau. Iar pe noi ne-a crescut exemplar. Imi doresc sa ma ajute bunul Dumnezeu sa-mi cresc impreuna cu sotul meu copilasul la fel de frumos cum ne-a crescut ea pe mine si pe sora mea. Si la fel de frumos l-a ingrijit si crescut si pe Vali, un copilas luat in plasament de la leaganul de copii la varsta de 3 anisori. A stat la noi Vali cam 3-4 ani, perioada in care mama s-a luptat pentru ca el sa invete sa manance, sa vorbeasca, sa se joace sa stie sa-si exprime sentimentele (este un copil foarte sufletist si el si mama la leagan pur si simplu s-au ales unul pe celalalt). Sunt foarte multe de povestit despre povestea asta. Acum scriindu-va ma gandesc ca poate ar trebui sa o fac aici, poate in felul acesta se gasesc niste oameni sa-l ajute. Vali a plecat de la noi acum doi ani de zile, dar noi am ramas prietenii lui si mama va ramane pentru el mereu Mama Nely. A venit sa o vada si prin vorbele lui de copil de 8 anisori a adus la lacrimi pe toata lumea. Mama ii promisese ca merge la el in septembrie. Obisnuia sa merga sa il vada sau il lua cat putea cateva zile pe la noi, indeosebi la ocazii (Craciun, Paste, zilele noastre de nastere) ca sa se bucure impreuna cu noi de caldura familiei. Acum el sta la o doamna din alt oras (dar in aproierea Onestiului) care il ingrijeste cat poate dansa de bine, insa posibilitatile ei sunt limitate. A avut insa noroc sa fie o doamna cu suflet bun care nu face diferente intre Vali si baietelul ei care este cam de aceeasi varsta. Un an dupa ce a plecat de la noi Vali s-a chinuit la alta familie care facea diferente si care, in plus, i-a interzis contactul cu noi, fapt pentru care si mama si Vali au suferit foarte mult. Pana si "specilistii" de la leaganul de copii au recomandat ruperea legaturii, sperand ca Vali o va uita pe mama si pe tata si va uita caldura cu care a fost ingrijit de ei. dar nu a fost asa si nu va pot descrie ce bucurie a fost cand au putut sa se revada. Si dupa un an si ceva, cand Vali a venit din nou la noi in vizita si-a adus aminte si cele mai mici detalii legate de casa si de clipele petrecute la noi.
Hai ca m-am lungit cu vorba...dar poate am sa scriu mai multe. Nu stiu in ce mod l-as putea ajuta, sau macar daca am voie sa fac asta...
Stiu ca unul din marele of-uri ale mamei era acela ca dosarul lui Vali nu este rezolvat in sensul ca el nu este inca dat spre adoptie...In provincie este mentalitatea ca copii de o anumita varsta nu mai au nici o sansa in acest sens. Insa ultimele dati cand mama a venit la Bucuresti intr-un ziar chiar ea a citit si mi-a aratat un articol in care se vorbea despre suferinta si asteptarea femeilor din Bucuresti care doresc sa infieze si nu gasesc copilasi. Atunci am zis ca scriu la ziar sau fac ceva in sensul asta sa se spun de situatia din provincie...insa din delasarea zilnica am uitat sa o fac. Mi-am adus aminte abia acum scriind aici.
Nu mai pot!!! Mi-e dor de mami si de caldura ei!
Va pup
Miri2007