Durerea unei pierderi de sarcina (34)

Raspunsuri - Pagina 14

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Alé spune:

Michelle, deprimarea ta m-a facut sa scriu din nou aici. Majoritatea fetelor si-au mai revenit, numai tu ai ramas asa trista...

Sper sa reusesc sa-ti spun ce trebuie...

Spui ca fetele sunt puternice si ca tu nu esti... Esti suparata si nefericita, dar slaba in nici un caz. Socul pierderii sarcini a fost mare, supriza, bulversarea psihica si hormonala care i-au urmat sunt firesti... Toate am trecut prin asta si cu timpul, lucrurile s-au rezolvat.

Dupa prima sarcina, am fost devastata... mi-au trebuit luni bune sa-mi revin... nu mai gaseam bucuria niciunui lucru sau fiinte, totul era mohoarit si trist. In fiecare zi cautam sa gasesc acel ceva care ma va face sa zimbesc din nou. Am asteptat zile intregi sa apara curcubeul (real, nu e o metafora), si zile intregi s-a incapatinat sa nu apara. Aveam senzatia ca e un soi de semn divin si eram si mai amarita ca nu-l primeam...

Relatia cu sotul devenise rece si formala, priveam ore intregi in gol, plingeam din senin si totul era un calvar. Nu suportam sa vad sau sa aud de vreo gravida si bineinteles erau la tot pasul...

Pina intr-o zi, cind nu mi-a mai placut de mine... Eram ca o stafie... puteai vedea prin mine, atit eram de absenta. Desi incepusem sa incerc din nou, o faceam mecanic si numai dintr-o pornire oarecum hormonala... Voiam sa fie copilul in burta, brusc, asa cum fusese pina atunci - uneori aveam impresia ca nici nu-l pierdusem si ma incapatinam sa vad adevarul si sa-mi infrunt durerea...

Am inceput sa zimbesc fortat, sa fac pe viteaza fara sa fiu, sa sustin ca totul va fi bine, desi nu credeam o iota... Cu timpul, tot fortindu-ma, asa, au inceput sa vina natural... Venise toamna, am vazut si curcubeul de toamna, ca ala de primavara n-a vrut, era natura mai frumoasa... imi reveneam.

Dintre toate fetele, pe mine Laura m-a impresionat cel mai mult, si numai uitindu-ma la ea eram mai curajoasa. Uneori functioneaza, sa stii. Nu esti lasa si sa nu-ti mai fie rusine cind esti la pamint. Se va gasi cel putin o mina sa te ridice si o bita sa te trezeasca...

Asta e... sa stii ca nici sarcina urmatoare nu va fi deloc usoara. E de 100 de ori mai greu sa te bucuri de sarcina dupa ce ai pierdut una... pina pe la 3 luni, aproape ca nu vorbeam de asta, nu alesesem nume si nu ne faceam planuri... Pina cind intr-o zi am spus stop: cit o fi sa dureze, sa ne bucuram de ce avem... Deja cind au inceput problemele, stiam ca se apropie sfarsitul si totusi n-am cedat in fata disperarii. Credeam orbeste ca de data sta reusesc... N-a fost sa fie iar...

Acum astept sa ramin din nou insarcinata si am de gind sa ma bucur din prima zi, sa nu ratez nici una, si sa-mi repet in fiecare zi "Ce-o vrea Dumnezeu" (am facut-o si data trecuta, plus baut apa sfintita in fiecare zi).

Am renunat sa ma mai gindesc la cele care nu-si merita copiii sau care ii chinuie si abandoneaza. Asa e pentru unii, pentru noi e pur si simplu... altfel. Asta e, asa ne e noua dat si punct. Poate ele nu au celelate lucruri minunate pe care noi le avem si ne invidiaza pt ele, asa cum noi ne uitam cu jind la burtici si copilasi...

Nu te mai gindi la altii, ci numai la tine. Tu cu tine. Peste ani, cind copilu' tau o sa urle ca apucat prin casa o sa-ti para rau de timpul pierdut in suferinta de acum. Aduna-te si forteaza-te sa-ti revii, chiar daca nu-ti vine la indemina.

Iti inteleg disperarea testului negativ, caci trec si eu prin asta cam odata cu tine. Sper ca atunci cind se vor hotari sa vine puii nostri, sa vina impreuna, si nu ca sa fim "colege de odisee" ci pt ca intr-o mare de gravide inconstiente si nestiutoare, e bine sa fie cel putin una care sa-ti inteleaga disperarea si temerile si spaimele...

Nu stiu daca si cit am reusit sa te incurajez, dar ma regasesc in tine... Nu lasa acest eveniment nefericit sa-ti contreleze viata, te rog. O sa regreti timpul asta pierdut...


Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé |

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Liana30 spune:

Adevarat graiesti Ale..de aia te iubesc io pe tine mult..mult..

Vreti sa faceti ceva? 5 euro pentru o viata!!

Putin cu putin se aduna marea...




"Nimic nu-i imposibil!"

Nasica

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Laura Ioana spune:

Mirelus nu ma doare operatia chiar deloc, ci doar in jurul buricului (la fel ca la sarcina trecuta), dar ma gandesc poate-i inca devreme si sarcina e destul de sus (burta nu-i deloc marita in zona operatiei). Ma simt foarte bine, cu exceptia unei nenorocite de gingivite care-mi face zile negre de cateva saptamani
Flavia cum as putea sa va uit?! Intru imediat ce stiu ceva nou si va spun Poze tare as vrea sa pun, dar trebuie sa-mi creez alt cont ca pe yahoo nu mai merge si mi se pare asa de greeeuuu, ca nu ma pricep defel Am facut si la mare pozici, iar la sarcina asta am burtica mult mai mare ca la cea trecuta!
Ale mi-au dat lacrimile cand am citit mesajul tau! Culmea e ca eu nu ma simteam asa curajoasa si-mi luam fortza de la voi, dar ma bucur foarte, foarte mult sa stiu ca am ajutat si eu un pic Sper sa ne dai vesti bune in curand

21+
Poze Laura
Puiul nostru drag

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Michelle81 spune:

Musettepink-iti multumesc pentru gandurile tale...as vrea sa las deoparte gandurile negative dar nu pot...saraca de tine esti tu destul de suparata ca testul a iesit negativ si totusi iti gasesti cuvinte de incurajare...multumesc mult!
Blueeyes-eu sustin in continuare ca ai facut testul prea devreme...eu iti tin pumnii sa se pozitiveze in cateva zile!
Idaira-si tu imi esti draga si stiu ca nu prea scrii pentru ca suferti si tu acolo in tacere...Of,stiu ca nu putem schimba trecutul si totusi acolo imi e gandul...nu mai stiu...
IreneCam-asa este luptele pierdute sunt acelea pe care nu le incepi dar si cand la mijlocul luptei iti pierzi puterea...Evit sa ies atata in oras pentru ca e plin de copilasi si mi-este prea greu...
Pepsi-´draga mea,da imi aduc aminte ca am spus ca voi astepta cel putin doi ani si datorita voua m-am decis mai repede insa nu stiu daca am facut bine...Din pacate sunt sigura ca frica aceasta ma va controla mereu,oricat as vrea eu sa o tin in frau...mi.e greu sa nu ma gandesc la trecut,totul e atat de proaspat in mintea si sufletul meu,tin minte fiecare cuvnat,fiecare miscare...totul...In oct 25 e un an de cand m-am internat pentru intrerupere si pe 26 un an de cand am nascut...Doamne cata durere...incerc cat pot sa rezist sa nu ma las acum dupa ce am indurat atata...Multumesc mult pentru incurajari!
Liana30





Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Michelle81 spune:

Äle-in mai toate frazele scrise de tine m-am regasit...Si eu am inceput sa zambesc fortat si sa imi spun ca va fii bine in speranta ca intr.o zi chiar va fi...insa nu stiu ce sa mai zic...Cat as vrea sa am mai mult optimism insa nu pot!Am fost atat de optimista cand am fost gravida a doua oara dupa ce trecusem de primele luni,eram sigura ca nimik rau nu se mai poate intampla...Indraznisem sa ma bucur atat de mult,acea fericire care o simteam cand misca,cand ii vedeam inimioara la ecograf,nu se compara cu nimik in lumea asta...Cum s-a putut sa mi se ia atata fericire si locul ei sa fie umplut cu atata durere?Stiu ca mai tarziu o sa imi para rau de timpul pierdut in suferinta pentru ca timpul ce trece nu mai poate fi adus inapoi(scuze daca nu ma exprim prea corect) insa ce sa fac?de ce nu exista un medicament care sa ajute sa treaca putin aceasta durere...Ma simt imbatranita,obosita psihic...e greu zi de zi sa induri aceeasi durere ingrozitoare sa ai mereu un nod in gat,sa nu iti convina mai nimik din jur,sa iti vina sa te certi cu toata lumea,sa iti vina mereu sa plangi...Peste doua luni e un an,am crezut ca se va diminua durerea dar nu e deloc asa...Dupa atata suferinta am putea cel putin sa ramanem mai repede gravide sa nu ne mai chinuim si cu asta,nu e drept!Cand am sa fiu gravida daca nu am sa nimeresc cu cel putin o fata de aici nu ma voi simti in largul meu pt ca asa cum ai spus si tu"intr-o mare de gravide inconstiente si nestiutoare, e bine sa fie cel putin una care sa-ti inteleaga disperarea si temerile si spaimele... "desi sigur la o odisee voi fi privita urat,ca aia care aduce energie negativa si care se teme mereu(caci nimeni nu ma va intelege de acolo)...asta e alta problema cu care va trebui sa traim si anume cu faptul ca pentru ca am pierdut copilasi suntem privite altfel,o simt la lumea din jurul meu...Of Doamne ma tot gandesc cu ce am gresit sa mi se intample asa ceva....se zice ca in fieacare rau este un bine dar in acest rau nu are ce bine sa fie ci din contra tot rau,un foarte mare rau caci ne distruge zi de zi....





Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alé spune:

Michelle, repet: nu lasa asta sa iti controleze viata.

Tu ai o alta viata, zau asa. Inainte de sarcini faceai altceva, priveai lumea altfel, te distrai, te bucurai la gargarite .

Incearca sa faci la fel si o sa treaca si timpul mai usor pina vei ramine din nou insarcinata.

Si poate "binele" din acest rau este ca devii mai puternica, desi tu nu te simti asa. Plus ca mai ai timp pt tine, pt voi, ca si cuplu. Cind apar copiii, totul se schimba...

Cit despre felul in care te privesc ceilalti care stiu ca am pierdut o sarcina sau mai multe, hmmm... n-as fi intru totul de acord. Io ma uit la colegele mele de birou, care au trecut alaturi de mine prin ambele pierderi... Ma privesc asa cum le las eu sa ma priveasca... Dupa prima sarcina, vorbeau in soapta si imi ocoleau privirea, si pe buna dreptate... Dupa a doua, cind eu eram mult mai tare, m-au tratat normal, si vorbele le ieseau din gura natural... M-au incurajat fara sa ma compatimeasca. Au oftat si au zis ca o sa reusim data viitoare.
Zic "reusim" pt ca de fiecare data, sarcina mea era foarte prezenta, mi-era rau, eram nevricoasa, aveam pofte, etc, si ele aveau grija de mine...

Hai, fa-te bine


Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé |

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns IreneCAM spune:

ALE




Spiridusha:))

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Pepsi spune:

michelle, si la mine pe 15 iulie s-a facut un an de cind am avut chiuretajul si mi-am pierdut ingerul, nu voi uita toata viata cind m-am trezit la spital din anestezie generala ce tare ma durea burta, dar mai tare ce ma durea sufletul.......simteam asa un gol mare mare de numa......pe mine m-a ajutat sa ma ridic faptul ca-l am pe dominic.....si eu ma simteam ciudat la odisee, nu reuseam sa-mi gasesc locul, abia acuma de cind am nascut m-am relaxat si ma simt ff bine cu fetele, inainte ma simteam si eu ciudata, cea care pune intrebari panicoase, etc. esti mai puternica decit crezi, de cite ori m-ai incurajat tu pe mine?!ai fost acolo ptr mine?!viata mea era asa de frumoasa vazuta prin ochii tai! e normal sa ne schimbe o asa nenorocire, sa vedem viata altfel, dar si s-o apreciem altfel.vei reusi sa vezi curcubeul ai sa vezi!

laura, si ptr mine ai fost si esti un exemplu, din prima cind te-am cunoscut imi ziceam vai pai eu nu am suferit deloc pe linga suferinta ta! vei fi rasplatita ai sa vezi! te ajut eu sa faci album pe webshots de ex sau pe picassa e ff usor

va pup pe toate

Flavia mamica fericita de David 22 iunie 2007 si Dominic 17 mai 2004
albumele de familie

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns musettepink spune:

Buna dimineata fetelor.
Michelle cum sa nu am o vorba buna pt tine?!Daca nici noi nu te intelegem si sprijinim atunci cine o poate face?!Cum mai esti?Sper ca mult mai bine!uite o pt tine si o imbratisare mare!!!!!!
Despre mine ce sa va spun,toate la fel,astept uratii dar inca nici un semn!
Va pup pe toate si va doresc o zi minunata!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alinushca spune:

quote:
Originally posted by musettepink

Buna dimineata fetelor.
Michelle cum sa nu am o vorba buna pt tine?!Daca nici noi nu te intelegem si sprijinim atunci cine o poate face?!Cum mai esti?Sper ca mult mai bine!uite o pt tine si o imbratisare mare!!!!!!
Despre mine ce sa va spun,toate la fel,astept uratii dar inca nici un semn!
Va pup pe toate si va doresc o zi minunata!



Neatza Musette! Pai ce se intampla draga mea cu tine? Din cate povesteai ti-a intarziat deja multisor ciclul. Ti-ai mai facut vreun testuletz ceva? Eu maine testez prima data. Daca am sa am cu ce sa testez ca se gaseste greu testul care imi place mie si care mi s-a parut mai sensibil decat altele. Si mai testez Miercuri. Nu sper nimic. Mi-e frica si sa fie pozitiv si sa fie negativ asa ca... ce-o iesi, tot aia e :D Desi as prefera un Tauras decat urmatoarele zodii. Deci deci deci? Tu ce mai faci ? Cum te simti, ce fel de simptome ai? Ma tot gandesc la tine si la Michelle si la Dan-ny si la Irina!

Michelle, ce ma bucur ca au reusit fetele astea dragi sa iti ridice putin capul . Sa ramai asa draga, cu capul sus! Vine uichendu si vorba lui Ale, trebuie sa iti traiesti viata! Sa te bucuri de fiecare zi pe care o avem. Cu sotul si cu toate lucrurile care iti plac tie! Sa ai un uichend superb!

:) Sanatate!

Mergi la inceput