Sa ne amintim de cei "plecati" vesnic
Raspunsuri - Pagina 7
Laina spune:
CrisaS, imi pare rau ca s-a creat lantul asta de coincidente, dar trebuie sa credem ca sunt doar coincidente. S-au dus cand le era timpul sa plece...Stiu ca-i greu, dar abia astept sa ne auzim/citim in 2012 si sa-mi spui ca totul e bine si ca nu a plecat nimeni dintre cei dragi! 
Crinutz, mi-a placut tare mult ce si cum ai scris despre "tataie" tau, am zambit citind, cred ca a fost un om foarte tonic si placut sa-l ai in preajma. Bunicul perfect 
Dar am si eu o intrebare pentru tine: de unde ai, fata draga, atata putere?! Te admir cum iti aduci aminte duios de cei plecati... imi pare tare bine ca te-am cunoscut, chiar si asa, virtual
Elena si Antonia (3 mai 2007)
Varsta Antoniei
poze cu Antonia
Crinutz spune:
Nu stiu daca am putere doar ca uneori nu ma gandesc la ei ca fiind morti ci am senzatia ca traiesc undeva in alt oras si urmeaza sa ii revad curand. Crede-ma ca nu dureaza prea mult gandul asta, ma trezesc si realizez ca nu e asa si doare al naibii de tare. Dar incerc sa ma obisnuiesc cu gandul, sa iau viata asa cum e si ma trezesc razand, zambind, chiar daca sufletul meu e trist. Poate ca mamica mea de acolo de sus nu ma lasa sa ma prabusesc si ma "gadila" ca sa mai si rad nu numai ca sa plang. Ei nu ii placea sa ne vada suparate sau bolnave si cred ca stie si acum ca imi face rau cand ma apuca plansul (ma iau ametelile, nu mai pot sa respir) si poate ea nu ma lasa.
Hmmm, mi-am amintit ceva acum ca e frig (dupa toata canicula a venit racoarea asta): eu de obicei am mainile si picioarele reci din cauza circulatiei proaste si de cate ori mergeam la ea si era frig imi incalzea picioarele (le bagam sub ea) si mainile, caci ea era mereu atat de calda chiar si cand era iarna si ger. Unde o sa ma mai incalzesc eu la iarna ?????
Va las ca e prea dureros.
Voi ce mai faceti ?
"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"
http://community.webshots.com/user/Crinutz - Grecia Thassos 2006
CrisaS spune:
Si inca o data ne dam seama ca totusi amintirile ne-au ramas si fara ele am muri.Desi dor , totusi eu sint fericita ca le am.Chiar azi am tras iar o repriza de bocete am vb cu tatal meu la calculator si il intrabam de ce nu s-a tuns saptamina trecuta .A fost la o nunta si ma rog am avut o discutie i-am zis ca ar fi cazul sa se tunda.Nu era extrem de lung dar eu nu suport parul cit de cit crescut la barbati si uite-asa ii sptresez.Si mi-a zis ca special nu s-a tuns pentru ca a ramas cu sfaturile mamei si cu ce-i zicea ea..m-a busit si risul..cica ii spunea cind abia se tundea ca arata la fata ca un purcelus de lapte.Bine, el e mai rotund la fata.Si apoi a cazut in melancolie si mi-a zis''oricum eu nu ma suparam ca-mi spunea asa , acuma mi-e dor sa imi mai spuna cineva ceva si nu mai are cine''.Off vorba Crinei , al dracu de tare doare.
Laina sa te-auda Dumnezeu si sa ne auzim si-n 2012 fara necazuri. Deja nu mai rezist.
Si pentru ca miine mamicuta mea ar fi implinit 58 de ani am sa profit si am sa-i spun aici La multi ani mama, stiu ca ti-e mult mai bine acolo unde esti si te iubesc , te voi iubi mereu.
Crisa
Viata-i scurta daca nu o putem lungi s-o facem lata!!
http://tt.lilypie.com/7nGZm4.png
http://www.flickr.com/gp/10650554@N05/x96080
Marilena12 spune:
Crisa, Domnul sa o odihneasca pe mamica ta alaturi de cei drepti! A luat-o destul de tanara...sa oferi azi cuiva o prajitura pentru ea, sau ce ii placea ei sa pape, si sa-i aprinzi o lumanare, chiar si acasa! Domnul o sa-i ingaduie sa stie ca te gandesti la ea, si o sa-ti primeasca rugaciunile. Iar ea va avea si mai multa liniste!
www.flickr.com/photos/pisicuta/821316348/" target="_blank">Mari
www.sonia.as.ro" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia!
CrisaS spune:
Multumesc frumos Marilena.Atit de mult am plins azi..doamne am zis ca nu mai termin.Mi-am adus aminte de ea anul trecut de 2 august , venisem de la Bucuresti, era dupa operatie , abia ii descoperisera metastaza osoasa, dar ea arata superb.Mami meu a avut un par frumos , ondulat era vopsita blonda si arata chiar bine, pentru cit suferise draga de ea.Si a avut citeva prietene care au fost alaturi de ea de cind s-a imbolnavit.Si de ziua ei au venit toate i-au adus flori , cadouri , alta i-a facut un tort.A fost fericita dar spre seara cind sa ne culcam era trista si am intrebat-o de ce e trista.Mi-a spus ca parca ar fi ultima zi ei de nastere petrecuta cu noi ca asa s-a simtit.Pe mine ma ingrozeau toate astea cind o auzeam.Nu am facut medicina dar am stiut de cind am aflat ca are cancer, ca nu va tine mult.Plus ca mi-a zis ca parca niciodata nu fusese asa bagata in seama..si ce sa mai.Oricum astazi o sa ma gindesc mult la ea.Am plecat sa-mi iau barbatul de la servici , era sa fac accident pentru ca plingeam f tare.Tare as vrea sa stiu ca e bine acolo unde e.Stiti nu credeam in viata de dincolo..dar in ultima saptamina stind linga ea..de fapt ultimele 3 zile au fost cumplite ca pina atunci a fost totul ok..am observat ca delira.Nu mereu dar la intervale destul de scurte delira.Si eu nu mai puteam aveam sufletul negru, eram terminata, ma simteam groaznic.S-au intimplat citeva chestii , am fost efectiv INGROZITA si de-atunci cred 100 % in viata de dincolo si stiu sigur ca exista.
Poate cindva am sa va povestesc.Va doresc o zi buna,
Crisa
Viata-i scurta daca nu o putem lungi s-o facem lata!!
http://tt.lilypie.com/7nGZm4.png
http://www.flickr.com/gp/10650554@N05/x96080
Laina spune:
sa ne povestesti, Crisa, sa ne povestesti despre unde este mamica ta acuma, despre unde sunt toti ai nostri acuma... Trimite un pupic pentru mamica ta si de la noi
Crina, o sa fie si un pic mai usor, o sa tina din ce in ce mai mult gandul asta, cum ca ei sunt pur si simplu intr-o alta tara sau ceva de genul asta. asa am facut si eu la inceput, nu reuseam sa ma detasez de ultima imagine pe care o aveam cu el, cea de pe patul de la morga...dar acum ma crezi ca nu mai pot sa spun "a murit"? in mintea mea nu mai exista decat "a plecat". fir-ar sa fie, insa mai doare modul in care a plecat...nu, gata, fara bocit! Hehe, avea el o vorba, luata din Jurnalul lui Adam si al Evei de Mark Twain, cand ma vedea ca plang imi spunea: "scoti apa pe gaurile cu care te uiti?" 
Elena si Antonia (3 mai 2007)
Varsta Antoniei
poze cu Antonia
CrisaS spune:
Eu azi am fost trista ca nu am putut sa-i ofer un buchet de crizanteme, florile ei preferate.Ehe...asa mai stai si-ti aduci aminte daca faceam asa daca faceam ailalta..acuma nu mai am cui , acuma nu mai are cine.Am avut si eu momente cind m-am certat cu ea , sau momente cind am facut-o sa plinga , sau am mai tipat la ea..acuma imi vine sa-mi smulg parul din cap..cred ca as putea jura pe viata mea ca daca mi-ar aduce-o inapoi as fi cel mai exemplar copil din lume.Numai s-o am acolo.Inainte cu vreo 4 luni de-asi da sufletul am avut o mica discutie , ea se enerva foarte repede de cind cu boala si ca sa nu ma iau in gura cu ea sau sa tip sa sa zic ceva rau m-a busit plinsul..de nervi ma mult.Atunci stiu ca mi-a zis ..nu mai plinge , pastreaza-ti lacrimile pentru mai tirziu.Si acum nu se mai termina.Imi vine sa urlu, si acum stau in pat si va scriu si lacrimile imi curg siroaie, dar e singurul loc unde mai pot sa ma descarc.Nu intelege nimeni.Toata lumea imi spune ''Ei lasa ca o sa treaca'' sau ''Trebuie sa te obisniesti'' sau ''Trebuie sa-ti vezi de viata ta sa mergi inainte sa faci un copil''.Sint constienta de asta dar NU MAI POT.Efectiv sufar ca un ciine.
Ma scuzati nu mai pot sa scriu, revin.
Crisa
Viata-i scurta daca nu o putem lungi s-o facem lata!!
http://tt.lilypie.com/7nGZm4.png
http://www.flickr.com/gp/10650554@N05/x96080
Laina spune:
Crisa..oof... stii tu mai bine. imi dau seama prin ce treci, si mi-as dori sa pot face ceva sa-ti fie mai usor. dar tu stii ca mama ta nu a plecat suparata, nici pe tine, nici pe nimeni. cum ai fost tu, asa a fost bine, esti copilul ei nepretuit, copilul pe care si l-a dorit si fiinta care i-a adus cele mai mari impliniri in viata. fiinta care a iubit-o si care o iubeste cel mai mult. si ea stie asta.
am avut si eu ieri o repriza de bocit, si nici azi nu-i vreme cine stie ce "uscata". a revenit in oras un prieten de-al nostru din vechea gasca, plecat in Coreea de vreo 3 ani. imi da el telefon,ok, ne intalnim, inceoe sa-mi povesteasca de ce mai face el, de cum e acolo, etc... si la un moment dat ma intreaba "si voi ce mai faceti? ce mai face Daniel?"
..............
si uite asa a trebuit sa-i povestesc ce s-a intamplat, sa readuc totul in prezent...si-am bocit, si-am bocit...well...era de asteptat.
Trecem noi si peste asta...
Elena si Antonia (3 mai 2007)
Varsta Antoniei
poze cu Antonia
www.helpsonia.com
radcarmen spune:
Laina draga, de cand am citit cele 5 pagini postate la acest capitol plang intr-una. Viata asta e plina de suferinte. Imi pare tare rau ca treci prin asa o situatie si sper ca timpul sa te ajute sa mai estompeze durerea, desi...sincer nu stiu daca asa va fi.
Mie mi-e dor de mama mai mult cu fiecare zi ce trece. Iar azi ar fi trebuit sa o sarbatoresc pe ea, iubita mea mama, care daca mai traia ar fi facut 54 de ani. CrisaS inteleg foarte bine durerea ta. Anul trecut pe 15 iulie se stingea pe un pat de spital mama mea draga, dupa o suferinta grea si dupa doua operatii succesive ce aveau sa o mutileze mai mult decat as fi crezut. Nu am fost in stare sa o privesc in sicriu, vroiam sa am in minte intiparit chipul ei surazator si nu un trup inert. Imi ajunge ca am vazut-o in viata cand era in convulsii si stia ca suntem acolo dar nu mai putea sa ne vorbeasca. Nu am sa uit toata viata acea imagine de pe patul de spital. Imi pare rau ca nu am putut sa facem nimik sa o salvam si ma simt vinovata pentru asta. In plus in pare rau ca ne mai contraziceam si o suparam desi era cea mai buna prietena a mea. Am impresia ca a plecat dincolo suparata pe mine. Gandul asta ma urmareste mereu. Mi-am dorit odata sa ii mai simt odata mangaierea si intr-o noapte am simtit mana ei pe capul meu. A fost asa bine. Mi-as fi dorit sa nu se termine clipa aia niciodata. Dar din pacate a venit ziua si visul a plecat. Am ramas insarcinata anul trecut pe vremea asta. Cred ca mama mea draga, de acolo de sus, l-a rugat pe Dumnezeu sa ma binecuvanteze cu un pui de om. Si in ciuda problemelor mele de sanatate am dat viata unei comori, care cred ca poarta sufletul mamei. Am plans toata sarcina cat nu am plans toata viata mea adunat pana la acel moment. Mi-a fost ciuda ca nu am putut sa ii fac asa o mare bucurie. M-a vazut mireasa...si atat. Merita mai mult. A fost un om cu un suflet mare, care ajuta dezinteresat pe oricine. Eu nu sunt ca ea, din pacate. A fost mereu vesela si optimista. Sper sa nu fii suparata pe mine si sper ca de acolo sus ma vezi draga mami si nu ti-e rusine de mine.
Mi se strange sufletul ca azi trebuie sa ma duc la ea la mormant. Nu stiu daca vreodata voi putea sa atenuez durerea ce o simt. Am sperat ca va fi mereu langa mine, ca imi va creste copilasii cu dragoste, asa cum m-a crescut pe mine. Dar n-a fost sa fie.
Dumnezeu sa iti dea odihna binemeritata draga mami si sa stii ca gandul meu e mereu la tine.
Carmen, mami lui Vlad Gabriel - 07.04.2007
Poze cu puisorul meu
Laina spune:
doamne, greu e sa fii cel ramas in urma....
insa trebuie, trebuie sa le zambim...stiti ce mi-a dat prin gand odata? ca poate si ei sunt tristi ca au plecat si vor sa ne vada macar pe noi gandindu-ne la ei cu zambet, ca sa le fie s lor mai usor.
n-am dreptul sa fiu trista. eu n-am suferit nici o clipa cat a suferit el...
Elena si Antonia (3 mai 2007)
Varsta Antoniei
poze cu Antonia
www.helpsonia.com