Sa ne amintim de cei "plecati" vesnic
Raspunsuri - Pagina 3
camy062004 spune:
Crinutz acum am vz, am cautat subiectul postat de tine CONDOLEANTE!
daca nu e prea tarziu,sant alaturi de tine asa cum mi-ai fost tu mi-e in momentele grele,te rog sa ma crezi ca acum am vz.nu am mai intrat de mult pe dc.eu stiu cel mai bine prin ce treci ,acum un an am luptat si eu ca si tine sa-i gasesc un tratament tatalui meu pt a-l salva dar a fost in zadar,pana la urma Dumnezeu a hotatat.sper din suflet ca esti bine.
CrisaS spune:
Cel mai bine ma simt cind o visez. Una dintre cele mai bune prietene care si-a pierdt mama acum vreo 12 ani m-a pregatit oarecum ca mama nu va mai fi , a trecut exact prin aceleasi etape ca mine. Si pentru ca stia ca e o legatura intre mine si mama mea foarte strinsa , exagerata chiar..a incercat sa ma pregateasca in sensul ca a trebuit sa fie mai dura cu mine. Tot ea mi-a fost alaturi cind mama s-a dus. A contat mult pentru mine deoarece nu mai am frati , surori. Si m-a pregatit si pentru perioada ce va urma. In schimb mi-aduc aminte ca ea mi-a povestit ca dupa moartea mamei ei , de cite ori o visa era ca o prevestire i se intimpla ceva rau. Si a mers la preot s-a rugat sa nu o mai viseze. La mine e exact invers...sint asa fericita cind o visez de nu va puteti imagina. Pentru ca in vis e ca vie. Si culmea am nopti cind mi se face dor de ea si inainte de-a adormi imi spun rugaciunea , si o rog sa mi se arate in vis. Si nu a fost data sa nu vina.
-mama. Multe persoane insa nu suporta sa se uite pe poze sau sa le vorbesti, eu ma simt chiar bine cind o privesc in poza , am o jucarie un pitic trimis de ea din Ro aici , ma duc si pup piticul ala de lam albit. Si culmea intr-o zi...recent , nici macar nu am stiut acuma am descoperit , piticul are o galeata in mina, ea draga de ea a pus un biet cind mi-a trimis piticul..abia acum l-am gasit.Am plinssss de am crezut ca nu mai termin.
Doamne daca nu ar fi pozele, amintirile si visele ce m-as face eu fara ea?
Crisa
Cind nu ai ceea ce-ti place trebuie sa-ti placa ceea ce ai!!!
http://tt.lilypie.com/7nGZm4.png
Laina spune:
frumos ce spui tu, CrisaS! Itr-adevar, parca numai in vis ii mai avem. si mie mi se intampla chestia asta, il rog sa vina si chiar il visez. asta noapte l-am visat din nou, poate din cauza subiectului astuia, poate pentru ca m-am gandit si mai mult la EL decat de obicei.
Voua vi se intampla sa-i simtiti, sa aveti senzatia asta, ca ei sunt multumiti, sau alteori ca vor ceva ca sa se linisteasca?....
EL nu era un om credincios. nici eu. asa ca n-am ce cauta la biserica daca vreau sa vorbesc cu EL...
Elena si Antonia (3 mai 2007)
Varsta Antoniei
poze cu Antonia
gonghy spune:
Vaaaiii fetelor ce m-ati facut sa plang acum de dimineata cu acest subiect dar ma si bucura ca exista pt ca aici imi pot descarca si eu sufletelul.
Din 2005 tot am tot ingropat pe bunici,a murit intai in 2005 tata lui tata,chiar in bratele mele.M-a sunat dr de la reanimare(nu am crezut ca pot exista medici cu asa un suflet mare ca al acestui dr.)si mi-a spus sa vin repede ca se stinge.
Fetelor de 2 saptamani nu mai stia saracutul de el si in ziua cand a dat sa treaca in lumea celor drepti ma chemat sa fiu langa el.Am ajuns la spital,a simtit ca sunt langa el,a deschis ochii si am apucat sa ii spun cat de mult l-am iubit.
Vaaii ce ma luat plansul acum............
I-am spus sa mearga linistit acolo unde este chemat, ca sunt langa el si am inceput sa spun TATAL NOSTRU,cand am terminat si am spus AMIN dr care era langa noi si plangea...fetelor plangea un dr langa pacientul sau...mi-a spus ca s-a stins doamna,e in lumea celor drepti.
Nu va pot spune ce a fost in sufletul meu,am crescut la bunicii din partea tatalui si i-am iubit cu toata fiinta mea.
Bunica mea nu a mai rezistat fara el si la 1 an si 11 zile(2006-nov.)s-a stins si ea tot la spital.
Mi-as fi dorit sa fiu langa ea in momentul acela dureros dar din pacate nu a fost sa fie,parca si azi am mustrari de constiinta ca nu am fost alaturi de bunica mea draga si iubita cand s-a stins.
Si ca sa mai fie inca un necaz anul acesta pe 19.05.2007,chiar in ziua cand fetitza mea draga implinea 8 luni a murit si cel de-al treilea bunic.Tata lui mama.
Doooaaaaaamneeee atata imi vine sa strig,sa urlu de durere.....
Stiu ca poate unele dintre voi imi veti spune ca asta este viata,au fost batrani...etc....daaaaarrrr i-am iubiiiiiit nespus de mult.
Cred ca nu exista zi de la Bunul Dumnezeu sa nu ma gandesc la toti trei si uneori ii visesz dar atat de frumos.....
Va multumesc ca a-ti creat acest subiect unde sincer m-am putut descarca sufleteste aici cu voi si stiu ca m-ati inteles.
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=93574
Povestea fetitei noastre
http://community.webshots.com/user/gonghy
Poze cu noi
Laura si bebe Maya
Laina spune:
Laura, n-o sa-ti spuna nimeni ca "asta e viata". pentru ca toate am simtit viata asta cam aiurea in momentele de care vorbim aici. Nu putem decat sa te imbratisam virtual si sa trimitem un gand bun.
ce sa spun? stii si tu ca bunica ta oricum a simtit cat o iubesti, si simte in continuare, este vital pentru mine sa cred ca "ei" ne pot auzi, vedea, simti...
Ah...iar imi vine sa plang cand ma gandesc...cat as fi vrut sa fi fost langa el....Doamne, Laura, acum m-am gandit iar cand am citit ca ai fost langa bunicul tau cand a trecut...Doamne, EL al meu a murit atat de singur, Doamne, ce-o fi fost in sufletul lui cand a ales sa plece...De ce n-am fost langa EL?....
Ptiu...iar dau apa la soareci...
Elena si Antonia (3 mai 2007)
Varsta Antoniei
poze cu Antonia
nico_daniela spune:
Buna fetelor!
Nici nu aveti idee cat de mult ma bucur ca ati deschis topicul in sfarsit!
Eu am sa va povestesc de Silvia - prietena, sora mea. Frumoasa, vesela, deschisa, nu cred ca e cineva care sa o fi urat decat poate invidiat! Ea m-a invatat sa traiesc, sa ma bucur de viata, sa cant, sa dansez...Era un om extraordinar...Te umplea de bucurie cand o vedeai, tot timpul vesela,optimista, cu zambetul pe buze. Nu era bogata, nu avea tot ce isi dorea si cu toate astea nu era nefericita gandindu-se ca nu le are ci se multumea cu ce avea. Obisnuia sa spuna ca problemele ei sunt mici in comparatie cu ale altora (si ea avea cancer si ii compatimea pana si pe cei care aveau o banala raceala!). O prietena adevarata, devotata, niciodata nu judeca alti oameni. Ma uitam pe poze si la inregistrarile pe care le am cu ea si imi dau seama ca sunt foarte putine cele in care nu zambeste. Te bucura prin simpla prezenta si imi pare tare, tare rau ca am pierdut-o! Durerea nu se poate exprima in cuvinte (parca sunt prea mici pt cat de mare e durerea), dar ma simt mai bine cand vorbesc despre ea.
Acum nu mai pot sa scriu...
Pupici
Nico Daniela
Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plangi.
sanziana72 spune:
Laina, vroiam sa iti multumesc pentru ca incerci sa aduci putina alinare acolo unde doare. E totdeauna nevoie de un cuvant bun si o mangaiere. Mai ales pentru ranile sufletului.
Rana mea e prea proaspata si de cate ori trec pe aici imi vine sa plang. Si plansul isi are rolul lui, dar momentan doare prea tare, voi astepta ca lucrurile sa se mai aseze putin in inima mea.
Sanziana & Marina (03/10/2004)Cand s-a nascut Marina... Varsta Marinei
"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)
Laina spune:
cred, draga mea... Ai nevoie de multa putere pentru a lupta toate problemele pe care le ai de infruntat (am citit si despre fetita ta). daca vreodata ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti, sa te descarci in orice fel, suntem aici.
Elena si Antonia (3 mai 2007)
Varsta Antoniei
poze cu Antonia
Laina spune:
la mine nu e asa de proaspata...temporal vorbind. pe 21 mai s-au facut 2 ani de atunci....Si-am crezut ca intru in puscarie atunci, am crezut c-o si omor cand am vazut-o pe...nenorocita aia... cu gura pana la urechi, in bratele unui individ, la 2 ani dupa ce a impins un om la moarte...
Elena si Antonia (3 mai 2007)
Varsta Antoniei
poze cu Antonia
Crinutz spune:
camy062004 da, s-a intamplat pe 22 februarie. Nu stiu de ce dar s-a agravat parca asa dintr-o data si nu a mai rezistat. S-a stins in doar cateva zile. Cel putin ziua aia a fost cumplita si desi nu vreau sa imi mai aduc aminte mereu imi vin in minte scene din acea zi. Merci frumos pt gandurile tale. Acum sunt cat de cat bine, am zile mai bune si zile mai proaste, uneori uit pt moment, dar de cele mai multe ori imi aduc aminte in fiecare clipa pt ca sunt multe lucruri in jur care imi amintesc de ea.
Cat a fost canicula asta, aproape in fiecare zi aveam un gand de o fractiune de secunda, ma intrebam "oare cum rezista mami pe caldura asta?" si ma trezeam instantaneu, sttind ca nu mai simte nimik acum. Ei nu ii placea caldura deloc mai ales noaptea nu putea sa doarma daca ii era prea cald. Tot timpul am ganduri de-astea sa ii zic si ei ceva ce mi s-a intamplat, s-au ce am aflat si dintr-o data imi dau seama ca nu am cui. Si totusi mai vb cu ea cand merg la cimitir dar numai cand merg singura. Imi place sa ii povestesc cate ceva.
"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"
http://community.webshots.com/user/Crinutz - Grecia Thassos 2006