Sa ne amintim de cei "plecati" vesnic
Raspunsuri - Pagina 17
soanso spune:
buna fetelor,
nici eu nu am mai intrat demult la acest subiect pt ca ma intristez de fiecare data cand citesc despre atata durere si suferinta.
Lore03,eu cred ca indiferent cine este persoana draga pe care o pierzi suferinta este la fel de mare.
Laina,incearca sa-ti faci rost de poze cu El din alta parte ca doar nu le-a rupt femeia pe toate ,si sfatul meu e sa nu o judeci sau sa o ponegresti ca numai ia stie ce e in sufletul ei.
indyGo- trista povestea ta ,multa putere sa poti merge mai departe!
SOSO (20 dec 2005)
Laina spune:
mai, deci chiar nu ma pasioneaza ce face si cum traieste femeia in timpul liber. este strict problema ei daca vrea sa fie asa de....intr-un fel. Dar mi s-a parut exagerat si deplasat rau comportamentul ei la faza asta, atata tot.
lore03 spune:
Durerea mea este imensa,dar citind povestile celor care si-au pierdut copii m-am gandit ce as simti eu daca mi s-ar intampla una ca asta (Doamne fereste).Si de aceea am scris ca durerea lor ar fi mai mare.Asta nu inseamna ca eu sufar putin sau ca nu ma doare disparitia sotului meu.Nici nu mai stiu cum sa descriu in cuvinte ce simt.
Vio pentru mine a fost totul.....a fost sotul meu,iubitul meu,prietenul meu,copilul meu pana sa o avem pe Laura(pentru ca el ramasese fara mama la 4 ani)si simtea nevoia sa fie rasfatat.Asa ca atunci cad l-am pierdut pe el am pierdut totul.Mi-am pierdut jumatate din mine.
Laina inteleg ce simti legat de mama lui Daniel pentru ca si eu simt acelasi lucru legat de familia lui cand vad ca nu trec pe la cimitir sa ii aprinda o lumanare.
Va urez un weekend placut la toate fetele.
cristetil
lore03 spune:
Fetelor sa imi tineti pumnii ,maine este prima zi de gradinita a Laurei.Am asa mari emotii,sper sa vrea sa stea acolo ,noi nu am stat despartite mai mult de cateva ore .Ne v-a fi foarte greu una fara cealalta.
Cel mai mult ma doare ca VIO nu o sa fie cu noi si asa mult isi dorea sa o duca el pe Laura la gradinita.Acum iar stau si ma intreb de ce a trebuit sa il ia pe el,de ce nu l-a lasat sa se bucure de fetita lui.
Salutari la toate fetele
cristetil
Crinutz spune:
Ieri, 22 sept, s-au implinit 7 luni de la disparitia mamei mele. Cu o noapte inainte am visat-o, a fost un vis lung cu ea , ceea ce nu se intampla prea des. M-am trezit fericita ca am vazut-o. Imi amintesc cum era anul trecut pe vremea asta, cate sperante aveam si cate dezamagiri, toate in acelasi timp, insa nu credeam ca va urma un dezastru. Oricum viata mea e data peste cap si din ce in ce ma simt mai ravasita si fara chef de nimik. Nu stiu daca e urmarea a tot ceea ce s-a intamplat in ultimii 4 ani cert e ca ma simt tare aiurea, lipsa asta de viata, dezimteresul fata de tot nu sunt bune.
Dar hai sa nu ma mai plang atat...voi cele care v-ati pierdut copii si sotii cu siguranta va simtiti si mai rau. Poate sa iti pierzi parintii sta in firea lucrurilor (nu inseamna ca e mai usor) pe cand sa iti pierzi copii e ingrozitor.
Lore, tot binele din lume de acum inainte pt voi doua!!!
Va sarut pe toate cu drag!
"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"
http://community.webshots.com/user/Crinutz - Grecia 2006/2007
Laina spune:
Crinutz...o sa fie si mai bine. O sa fie. Oricum, subscriu: fiecare are dreptul la propriile trairi, si la valorizarea lor. Fiecare are dreptul sa se simta exact asa cum se simte. Daca vrei sa te plangi, ok, suntem aici. Daca vrei sa ne amintim cu drag si senin de ei, tot aici suntem. Cum am mai tot zis, refuz sa mai plang aiurea, lui/lor ii/le este bine si sunt ok si ne vad de-acolo de unde sunt, si cel mai bun lucru pe care-l putem face si pentru noi, si pentru ei, este sa incercam sa zambim. Acu...nu stiu cat ma crezi tu, dar banuiesti: este si mult prea devreme sa te intereseze mare lucru. Dar o sa fie si mai bine.
Lore, si tie si Laurei, tinem pumnii stransi si asteptam sa vii sa e spui cum a fost. Si...multumesc de intelegere.
tora97 spune:
Mama.. pe ea am pierdut o in urma cu 2 ani... si parca ar fi fost ieri.. sau nu, caci mult timp dupa disparitia ei nu m am putut aduna.Ciudat este ca atit timp cit a trait nu ne am prea inteles, deh, diferentele dintre generatii... insa in momentul in care am pierdut o parca s a naruit o parte din cer! Din acel moment am simtit ce gust are singuratatea... cum este sa nu mai poti fii copilul nimanui. A plecat tocmai cind incepeam sa o inteleg... sa i inteleg incrincenarea pe viata, tocmai cind o puteam privi ca de la egal la egal, tocmai cind o puteam ajuta sa aibe o viata mai buna.
Mama a plecat discret, fara sa ne necajeasca cu nimic, asa cum a stiut sa traiasca...
Cu o saptamina inainte ne certasem... ii spusesem vorbe grele pt ea, ca nu vreau sa ma mai caute, sigur, nici eu nu credeam ceea ce spuneam. Iar cind m a sunat ca i este rau... nu am simtit nici o neliniste. Cind au internat o (nu eram in Bucuresti si a dus o la spital sotul surorii mele)iar nu am simtit nici o teama, nici cind am vazut o (ultima oara avea sa fie) nu am simtit nimic. Sotul m a intrebat atunci "daca Doamne fereste se intimpla ceva cu mama ta..." i am raspuns senina ca nu simt nimic.. ca nu voi suferi.. amarnic ma mai inselam!!!!!
A plecat intr o noapte. a doua zi dupa ce am vizitat o la spital si cind ni s a spus ca va fi totul ok. Acum stiu ca nu simteam nici o teama pt ca ea, draga de ea nu a vrut sa ma necajesc... nascusem de 2 luni... si apoi, niciodata nu a vrut ca noi copii ei sa suferim!
Acum ma pomenesc plingind din senin, in hohote.. mi e dor de ea! La fel de dor cum ii este si nepoatei pe care a crescut o... Imi lipseste cumplit de mult!!!
Odihneste te in pace scumpa mama... caci meriti asta cu prisosinta!
poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez
lore03 spune:
Fetelor vreau sa va spun ca LAURA merge la gradinita si surprinzator pentru mine ii si place ,daca pot spune asa.
Acum mie imi este foarte greu, pentru ca fara ea casa este goala si ma simt foarte singura.
Ma voi ocupa de amenajarea mormantului pentru ca la TIMISOARA pe 1 noiembrie se sarbatoreste ziua mortilor si imi doresc sa fie gata pana atunci .
Salutari si pupici
cristetil
lore03 spune:
Au trecut 4 luni.Patru luni de durere ,singuratate si lacrimi.Nici acum nu am reusit sa accept ce s-a intamplat si inca il astept pe Vio sa vina acasa.Ma doare foarte tare cand vad familii fericite iar noi am ramas singure.Ma doare si faptul ca trebuie sa creasca LAURA fara tata,ca nu simte drgostea lui.
Se spune ca timpul vindeca dar nu simt asta .Parca totul a fost ieri ,durerea este la fel de mare.Zilnic ma gandesc ca poate este un cosmar si ca poate ma voi trezi .Daca as putea macar sa mai vorbesc cu el odata .Am atat de multe lucruri sa ii spun.
Imi este dor de vocea lui,de calmul lui,de mangaierile lui ,de linistea familiei noastre si zambetul lui.
cristetil
Mariaa spune:
Lore, incearca sa-i spui totusi...cumva tot te 'aude' sigur o sa te ajute sa-i vorbesti...
ce i-ai spune lui Vio?
www.aviva.ro/" target="_blank">ai grija de viitorul tau!
Implica-te, spune celui de langa tine despre aceasta boala !
lyme suport romania
ador copii
Si ei au dreptul la viata, semneaza si tu
<< rabdarea este cheia fericirii >>