daca ar fi trait azi implinea 53 de ani!!

Marilena12 spune:

Dumnezeu sa le dea odihna vesnica tuturor celor care au plecat atat de devreme!

Mari

kim222 spune:

In curind...se vor implini 10 ani de cind si mama mea...la numai citeva saptamnini dupa accidentul printesei Diana...a murit intr-un stupid accident de circulatie (pasager in dreapta)...
Ce tragedie mi s-a parut accidentul Dianei...nu avem sa stiu ca doar la citeva saptamini..cineva imi va suna la usa...si-mi va comunica...ca mama....nu mai vine acasa...avea doar 51 de ani..

Sint alaturi de tine...de voi..de cei care stiu ce cumplit este sa nu mai ai..o mama....

lucia_cs spune:

Iris, iti multumesc ca ai dorit sa imparti aceste sentimente extraordinare cu noi. Cred ca ne-ai adus tuturor meloancolie despre "mama" si lacrimi de emotie in ochii nostrii fie pentru ca este in ceruri, departe de noi sau chiar langa noi.
"Mama" - ce simplu cuvant..., ce semnificatie puternica...

Gabbriela spune:

Dumnezeu sa o odihneasca in pace



Sanatate si numai bine

---

Nicole mami lui www.babiesonline.com/babies/j/julianleonardo/" target="_blank">Julian

www.freewebs.com/gabbriela_nicole/" target="_blank">
Never discourage anyone...who continually makes progress, no matter how slow. - Plato

Carolyne spune:

Iris, Dumnezeu s-o odihneasca in pace pe mama ta.
Iar noi, cei care inca avem parinti, sa ne bucuram in fiecare clipa de ei si sa nu treaca o zi fara sa le spunem ca-i iubim!
Viata e atat de scurta.

Multa sanatate tuturor,

Carolyne

miki68 spune:

Nah, ca m-ati facut sa plang. Chiar daca nu am trecut inca printr-o asa mare durere si pot doar sa-mi inchipui ce simtiti, sunt alaturi de voi. Dumnezeu sa odihneasca mamele trecute la cele vesnice !

cristina d.
www.flickr.com/photos/9558016@N05/?saved=1" target="_blank">Motaneii mei

CRIXIA spune:

M-ati lovit unde ma doare! Doare .... pe veci... e o umbra in inima mea ce nu se va putea sterge vreodata, iar in aceasta perioada imi apasa sufletul mai mult!

Au trecut multi ani, dar parca a fost ieri!
... implineam 23 de ani, iar in timpul pregatirilor, asteptand invitatii, mama mea a suferit un accident vascular cerebral, un diagnostic neanuntat, care te ia nepregatit... pregatirea aniversarii s-a rupt, la fel si timpul... totul. Un fulger a lovit familia mea!
Avea 43 de ani, are puternica, luptatoare si increzatoare in viitorul nostru. De atunci am ramas eu si tata, ca niste globuri de cristal pe care ne protejam reciproc; amandoi suntem singuri pe lume, fara frati, surori... doar prieteni.
AM realizat ca moartea nu respecta cronologia, ci ia oamenii aleator dupa principii necunoscute.
Intre timp m-am casatorit, am o fetita, pe care mi-as fi dorit s-o smotoceasca mama in stilul ei, s-o invete cele stiute, incercate...

La fiecare aniversare este inevitabil sa nu am o umbra de tristete. Anul acesta am incercat sa fiu altfel, am schimbat prefixul, vroiam sa ma concentrez asupra evenimentului, dar o raceala cumplita m-a tinut la pat, cu febra, frisoane... .

Pe tatal meu il privesc cu teama, as vrea sa-l tina Dzeu cat mai mult, mai ales ca este cardiac si riscul il inconjoara.

Iris77 ai scris exceptional, m-ai facut sa sriu aici, chiar daca sunt pe DC din ian.2004, nu cred sa ma fi exprimat vreodata in aceatsa problema.

Marius, iti multumesc pentru versuri! Adevarat si frumos scris!

Concluzionand, as zice: sa ne iubim parintii, sa ii intelegem, sa ii ocrotim, caci lipsa lor e mult mai grea decat micile neintelegeri. La fel ca si copii nostri, sunt convinsa ca-i iubim inzecit, dar sa-i si intelegem, sa le fim aproape!

Ceea ce am trait eu in ultimii 7 ani, m-a facut sa-mi doresc enorm de mult bb2, sa aibe mai tarziu fata mea pe cineva alaturi de ea, caci nu se stie cat vom trai alaturi de ei!

CrisaS spune:

CRIXIA te-am facut noi sa plingi , da uite ce mi-ai facut tu mie, macar sint fericita ca am cu cine sa impartasesc durerea mea care nu se mai stinge, cind am auzit prima data la cineva''ma doare sufletul'' , nu intelegeam ..acuma am aflat.
Ai trait exact ce-am trait eu ..stateam in ultima saptamina de chinuri linga mama , si desi aveam senzatia ca nu ma intelege si nu aude ce-i spun , plingeam linga ea si o imploram sa nu-mi faca asa cadou. Nu putea saracuta decit sa ridice din umeri si eu intelegeam ce vrea sa spuna , ca nu e dupa voia ei. A murit pe 11 februaroe 2007 , pe 14 februarie implineam 31 de ani. Cred ca nu am sa mai simt durere atit de mare in viata mea , simteam cum ma sfirsesc. Vorbeam singura si intrebam de ce mie de ce acum .Am inceput sa ii implor pe cei ce au decis ca trebuie inmormintata pe 14 , am urlat si am zis NUUUUUU, daca faceti asta nu mai raspund de faptele mele...am inmormintat-o pe 13 dar pentru mine aniversarea mea nu va mai fi niciodata o aniversare adevarata.
Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti si sa aiba grija de ei acolo sus , si de asta sint convinsa.
Crisa

CRIXIA spune:

Mie mi-a fost sortit sa stau langa mama mea doar cateva ore, ore de coma, in care stateam langa patul ei si plangeam, iar ea ma auzea si ma cauta cu privirea , cred ca vroia sa-mi transmita ceva.
Ziua mea de nastere, atunci a debutat frumos. Imi amintesc cum mama a venit dimineatza si mi-a zis: hai sarbatorit-o, trezirea e o zi de munca intai, e ultima din spatamana! (era vineri) Cand am revenit de la servici radia de fericire, eu eram obosita, dar parca din privirea ei culegeam relaxare. Cam dupa o ora il aud pe tatal meu cu o voce disperata, grava cum ma striga, caci mama cazuse in curte. In secunda 2 o aveam in brate si alergam catre serviciul de urgenta. Au urmat orele din spital, reanimare... pana in ziua urmatoare cand aparatele(din reanimare) s-au oprit.
Si eu am fost suparata, am zis De ce mie!??? De ce MAMA mea??? dar acum dupa multi ani, vrea sa cred ca Dzeu m-a incercat, m-a facut sa lupt cu viata, iar acum imi da roadele: am o casa spatioasa, o fetita minunata, un sot exemplar si pe tata cel mai bun prieten al familiei noastre! Lipseste ceva, va lipsi tot timpul pentru mine, dar am impresia ca de acolo, de sus, ma vegheaza si se bucura de realizarile noastre!
Au fost momente decisive in viata, gen licenta, de ex, cand chipul mamei mi-a aparut in vis si printr-un zambet mi-a transmis putere, curaj si incredere in mine!

La fel gandesc si eu la ziua aniversara a mamei mele: daca ar fi trait ar fi avut ... ani, apoi imi amintesc de bughetul imens de flori ce l-a primit cand a aniversat 40 de ani si de alte aniversari petrecute impreuna!

E crunta viata, dar sper ca in viata de apoi sa fie minunat!

acina spune:

Iubita, mergem inainte impreuna cu copiii nostrii.
Suntem alaturi de tine.
O pentru mama ta scumpa.D-zeu s-o odihneasca

Anca mami de Buburuz Andrei (13.02.2006)
Pozele Noastre
Buburuzul Mic
Povestea Nasterii
http://www.copaculdehartie.ro/