Cartea
Raspunsuri - Pagina 7
Samer spune:
Da, si inseamna "citatul" dar ma poate corecta Hannen!
Fiind limba romana e ultima pe care am invatat-o si imi trebuie mai mult timp pentru a fi sigur de ce traduc!
Adela99 spune:
mi se pare o idee excelenta "credinta sufletului"
citisem undeva ca Adam a fost primul homo sapiens sapiens 
ManyHope spune:
Numai bine Qi si tuturor !
quote:
Originally posted by daniela_b
Many Hope...
Uite ce as vrea sa-mi explici: daca acele dezvaluri au fost alcatuite pentru uzul imediat de ce sint scrise atit de codificat? Poate tocmai fiindca omul era atunci un copilas ce mergea de-a busilea, ar fi fost necesara o exprimare mult mai limpede.
Si, sa nu uitam ca in acele vremuri, putini stiau sa citeasca, mai putini stiau sa traduca.
De ce ar fi ales Dumnezeu o cale atit de complicata plus posibilitatea astfel nascuta de a lasa oameni sa intervina in Cuvintul lui cu "ajutorul" interpretarii (si poate inlocurii) imposibil de ocolit intr-o traducere.
Ex: daca eu as fi fost pe atunci o taranca analfabeta cum as fi luat eu contact cu ca Dumnezeu ( care Dumnezeu dorea sa ajunga si la mine, nu?)altfel decit prin cineva care sa-mi citeasca ce scrie acolo.
Si cind imi citea, probabil ca nu as fi inteles (am stabilit ca nu-i simplu de inteles nici azi dar pentru o taranca?) si as fi cautat explicatii, explicatii date de catre cine? de catre un alt om ( cam cum fac si eu, acum), nu pare destul de normal ca in aceste conditii acel Cuvint sa nu mai aiba valoarea de inceput si sa se transforme intr-o Idee, care nu este a mea ci a celuilalt si pe care eu ma vad obligata sa o preiau ca atare (fiindca n-am de ales, de citit nu pot citi cu ochii mei iar daca citesc, nu inteleg).
De aceea mi-e greu sa accept ca Dumnezeu a putut fi atit de neatent la nevoia omului simplu de a-l cunoaste, preferind sa foloseasca simboluri si constructii accesibile mai degraba initiatilor, oameni cu o cultura, majoritatea bogati sau cu resurse, in orice caz nu analfabeti.
Qi
Sa dam intai inapoi o pagina, vrei?
Daca tu ai un scop, intai trebuie sa ti-l definesti cat mai precis; apoi "localizandu-l" si evalunadu-tzi optiunile, iti alegi metoda potrivita pentru tine ca sa ti-l atingi, iar restul...decurge intr-un fel sau altul.
Corect? sau nu?
Asadar, daca ti-ai stabilit un scop anume si ai determinat(cat de cat) si "ruta" ce-ai avea de urmat pana acolo, trebuie sa fie evident ca ce te indeparteaza de telul tau si chiar de traseul pana acolo, nu poate sluji atingerii telului tau, ci dimpotriva, te intarzie si te pagubeste.
Ti se pare sau nu ca asa ar fi?
Asadar, daca ce cautzi tu "trece prin Carte", pai ce te departeaza de Carte nu-ti slujeste, ci te alunga de unde vrei sa ajungi... si invers, respectiv daca Stiintza ti-o cauti confirmata, pai Cartea e un bagaj ce te ingreuneaza le mers...ca sa nu mai vorbim daca tu chiar vrei sa faci o paralela intre toate Scripurile religiilor numeric-importante si toate stiintzele moderne semnificative pentru om si religie.... ca e multiplicat calculul de facut!
E treaba ta ce faci, nu ma priveste, insa apari (mie) sa sti, ca si cum nu doar 2 pepeni ai vrea sa duci intr-o mana, ci o sumedenie ! si chiar daca reusesti sa-ti impletesti o plasa si pe totzi acesti "pepeni" sa-i ai cum vrei tu, intr-o singura mana, pai tot vor fi nespus de greu de dus intregi, nelovitzi, proaspeti toti !
( = asa-mi pare mie
)Asta imi pare mie si asta iti spun: daca te complici prin labirinturi in loc sa-ti simplifici drumul,pai in loc sa avansezi, ai sa te invarti in jurul cozii!
= iar asta se cunoaste dupa rezultate! ca daca pe masura ce afli tot mai multe si ti se limpezesc pe rand fel de fel de intrebari ale tale, daca nu-tzi trece din ce in ce "nelinistea" si "foamea" sufletului tau, inseamna ca n-ai avansat deloc.
(presupun)
******
in legatura cu ce m-ai intrebat, iar complici lucrurile si probabil ametesti, incercand sa deslusesti intre 2 lucruri, care de fapt sunt numai 1 singur; astfel diferenta dintre scris si vorbit, la ce intrebi tu, nu exista!
Acelas lucru se poate transmite si pe cale orala, ca si pe cale scrisa; ca cineva putea in vechime sa-si citeasca textele singur/a(si isi mai si permitea, ca erau scumpe tare!) sau putea numai sa le afle citite-povestite verbal de altcineva, e acelas lucru; nu metoda de comunicare face diferentza, nici atunci si nici acum, ci capacitatea persoanei de-a receptiona si filtra si integra in propria viata cele bune ce le afla... INDIFERENT prin care mijloc sau de unde sau cum sau cand le-a aflat!
De ce trebuiau sa fie "atat de codificat scrise"?
Pentru ca au fost de cea mai mare valoare pentru cine le-a scris/vorbit!
Banii de pilda, presupun ca esti de acord ca-s pe lumea asta ceva valoros...respectiv cu cat sunt mai multzi la un loc, cu atat sunt mai pretzuitzi; da? ei si ce se face cu valorile astea? se pun oare pe masa din parc la dispozitzia oricui vrea sa serveasca? sau se "codifica" cumva intr-un cont bancar ?
E in logica faptelor.
Rezulta ca "un cod" e doar un limbaj, iar un limbaj, ca orice limbaj, se foloseste pentru a comunica ceva cuiva; la fel si "codul" sa comunice/sa transmita are ROSTUL, iar in secundar abia mai foloseste pentru a si ascunde ce comunica de altcineva anume; la fel pentru tine, o limba straina necunoscuta e un cod de nepatruns, dar daca inveti limba, tot ce se comunica itzi e clar si limpede si dezvaluit.
Vrei sa citesti pe Shakespeare in originalsi totodata in limba ta romana? nu se poate asa ceva! ca-n romana numai traducere a lui poate exista, iar daca vrei in original sa-l citesti, inveti engleza timpului sau. E sau nu e logic ?
Revin si spun: masura in care oamenii au inteles ce li s-a spus...prin cuvinte vorbite sau scrise,oricum, se dovedeste din faptele lor! s-a demonstrat deja la cei din trecut daca au facut ce li s-a spus sau daca au respins; nu "neintzelegerea" sau "codul" a impiedicat si impiedica pe oameni sa-L cunoasca cum s-ar putea, ci alegerea, alegerile lor e piedica; asa a fost si asa a ramas; putini au inteles atunci, putini si azi, insa valoarea Cartii o declar neafectata de trecerea timpului, iar utilitatea ei deasemeni, respectiv noua nu ne e mai greu decat le-a fost celor dintai ce-au avut de la ea ce-si lua, ci tot pe acolo...ba chiar ceva mai usor ne e noua comparativ cu cei din vechime!
Mai spui tu ceva: "interventzia oamenilor in Cuvantul LUI";"de ce s-a permis?"; chiar si pe asta, tot cu "nemultzumire" o privesti pare-se si-ti repet: metoda sau "traseul" ce-ti alegi te apropie de telul tau sau te indeparteaza(sau te tine pe loc...ceea e tot una cu indepartatul, ca tot te indeparteaza prin timpul irosit!); pai Cuvantul LUI pentru ce a fost dat? care i-a fost ROSTUL oare? nu sa fie folosit? nu oamenilor li l-a dat? nu sa le fie "instrument pentru oameni si prin oameni"? ce daca "intervin oameni"? se cunoaste "interventzia" la fel cum se cunoaste "interventzia unui zugrav pe panza unui pictor artist!" > daca itzi cultivi urechea muzicala, deosebesti de la o posta cine canta fals si cine in armonie; adica altfel nu se putea, ca nu se putea lua omul ca si "conlucrator" cu EL prin utilizarea Cartii, fara sa existe si posibilitatea unei utilizari eronate-abuzive de catre unii oameni, ci era ori libertate si posibilitate de "ori-ori", ori nimic nu era, iar EL a ales sa lase omului de ales !
Da, oamenii pot "interveni" in text sau in interpretare,asa e si desigur c-o si fac in interesele lor proprii foarte frecvent, insa ramane totdeauna o "proba a adevarului" : rezultatele!
Rezultatele sunt cele care sunt si nu pot fi falsificate ca si textele sau interpretarile, iar daca te rezumi sa validezi un text cu alt text, desigur ca potzi ajunge in cine stie ce eroare, insa daca confruntzi textul cu rezultatele si se confirma reciproc, atunci nu mai e loc de grija cum ca "daca o fi intervenit careva si a mutat virgula? ce ma fac?"
Ai inteles ceva? te-am suparat cumva? te-am ametit de tot ? scriu prea lung? CEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE 
Samer spune:
Daniela, si cei care sint interesati sa stie mai mult sau sa aiba un rezumat sa zic asa despre ce s-a vorbit pana acum despre subiectul acesta. Iata un link la un curs ,sa zicem ,dat de un om musulman( fost teolog Crestin) din texas . Cauza pentru care am vrut sa impartasesc acest clipulet, de fapt are cam(48 min.),este ca simplifica ce as dori sa spun si intr-un mod mai frumos! Chestia e ca e in limba engleza.
http://video.google.com/videoplay?docid=-6427602102763665672&total=34&start=0&num=10&so=0&type=search&plindex=1
Sper sa va placa !
hannen spune:
Samer,multumesc pt. link!Imi place acest domn foarte mult,i-am citit povestea convertirii ,super amuzant.L-am vazut si pe el povestind intr-un filmulet.Pe acestea nu le stiam.
Daniela ,uite link-ul
http://islam.ro/coran.pdf
Daca nu reusesti sa-l deschizi incerc sa fac rost de o alta versiune electronica pe care sa o descarci in pc.(am avut doua dar am virusat laptopul si bye bye)
Hannen 
mamica de trei printzese Amira
Israa
Inas
www.flickr.com/photos/moodyamira2" target="_blank">Pozici
denizel spune:
quote:
Originally posted by ManyHope
Da, oamenii pot "interveni" in text sau in interpretare,asa e si desigur c-o si fac in interesele lor proprii foarte frecvent, insa ramane totdeauna o "proba a adevarului" : rezultatele!
Rezultatele sunt cele care sunt si nu pot fi falsificate ca si textele sau interpretarile, iar daca te rezumi sa validezi un text cu alt text, desigur ca potzi ajunge in cine stie ce eroare, insa daca confruntzi textul cu rezultatele si se confirma reciproc, atunci nu mai e loc de grija cum ca "daca o fi intervenit careva si a mutat virgula? ce ma fac?"
Intervin si eu putin in 'agenda' Danielutei :-)
ManyHope, chestia asta cu amestecul oamenilor, imi mai da si mie de furca din cand in cand.
Din punct de vedere teoretic, da, asa este: ar trebui sa verificam cu rezultatele si ar trebui sa iasa la suprafata interventia oamenilor, nu?
Dar practic, practic cum facem?
Poti da un exemplu, folosindu-te de Carte? Adica, ceva de genul: astea sunt versetele, uite rezultatele si, deci...
E cam mult ce cer eu aicea, nu?
Cu toate ca, nu-ti poti construi un algoritm cu ajutorul caruia sa deslusesti mai bine ceea ce aparent este neclar, ma gandeam ca, poate, un exemplu ar fi de folos :-)
Qi, asa te-as sfatui si eu: ia-o pe bucatele si nu-ti propune sa duci mai mult decat se poate. Cartile fiecarei religii, fiecare in parte, pot fi studiate de-a lungul unei vieti. Nu cred ca le poti studia in paralel. Adica, da, se poate probabil si asta, dar cu o conditie: ambele sa fie cunoscute foarte, foarte bine :-) Abia atunci poti deslusi asemanari, deosebiri, poti face comparatii de-adevaratelea :-)
-------------------------
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! ! !
-------------------------
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by denizel
Din punct de vedere teoretic, da, asa este: ar trebui sa verificam cu rezultatele si ar trebui sa iasa la suprafata interventia oamenilor, nu?
Da, confrunti cu rezultatele teoria ce-ti parvine de la alti oameni sau chiar si de la tine, ca si tu poti "interveni" intr-un mod pe care sa nu-l constientizezi din prima, ca si tu tot "om" esti!
quote:
Dar practic, practic cum facem?
Poti da un exemplu, folosindu-te de Carte? Adica, ceva de genul: astea sunt versetele, uite rezultatele si, deci...
E cam mult ce cer eu aicea, nu?
Cu toate ca, nu-ti poti construi un algoritm cu ajutorul caruia sa deslusesti mai bine ceea ce aparent este neclar, ma gandeam ca, poate, un exemplu ar fi de folos :-)
Exact. "algoritmul" pare o solutie ideala...iar chiar daca ar putea exista, desi nu cred, tot n-ar fi transmisibil sau n-ar fi la fel de functzional de la o persoana la alta, ci fiecare ar trebui sa-l aiba pe al sau personal.
(Io zic ca asta cade...
si altfel trebuie.)"Exemplul"...unul artificial de-as pune, n-ar mai fi concret, iar unul concret sa spun, trebuie sa fie unul personal, "concret" pentru mine, iarcel mai probabil n-ar avea nici o rezonantza pentru altcineva; adica nu prea mi se pare c-ar folosi cuiva, insa uite, ca-mi ceri, incerc si sa spun un exemplu >
(unu minooooor
de tot = sa nu razi de mineeee, caaaa 
) - sunt oameni care cu gura rostesc lucruri bune, dar sunt falsi, adica chiar "mint spunand adevarul"...daca poti (
) una ca asta s-o realizezi cum e, adica una spun cu gura, iar alta le e fapta si viatza; daca esti "chitita" doar pe informatii si esti atenta numai la ce spune omul = cam cum ai citi cuvintele acelea intr-o carte! daca nu bagi de seama si omul cum e si daca corespunde in fapte cu ce spune... atunci le iei de bune = ei si taman aici e potentziala "capcana", ca omul spune neindoielnic lucruri bune, deci chiar daca nu le traieste, ci doar le rosteste, ele tot bune raman, nu? daaaaaaa...insa n-are cum sa nu "intervina" cat de putin in ele,nu se poate sa nu puna si amprenta propriei trairi, fie accentuand ceva sau lasand ceva mai la coada sau aranjand putin altfel elementele... nu are omul cum sa nu-si puna ceva din trairea proprie in ceea ce spune!, chiar cand vorbeste numai in citate din Carte, iar daca ce traieste e in afara lucrurilor bune ce le vorbeste... cam poti intelege ce fel de "interventzie" poate face asa un om; daca esti atenta si la om, nu doar la cuvinte, atunci vezi discrepantza, dar daca numai la "text" te apleci(vorbit sau scris, indiferent), poti ajunge sa inghitzi un carlig cu guta si cu pluta si cu unditza cu tot si nici sa nu-ti dai seama!- uite practic ce am observat eu intr-o ocazie: m-am intors intr-o zi de la biserica impreuna cu cineva, iar pe drum ne-am intalnit cu un tip, o cunostintza a persoanei cu care eram, un barbat care tot de la biserica se intorcea; am mers putin impreuna cu un mijlocul de transport, iar cunostintza noastra comuna a mers mai departe, iar eu si tipul respectiv am coborat la aceiasi statie, asa ca am avut cativa pasi de parcurs alaturi de omul ala necunoscut mie, cu care nu aveam ce vorbi; asa ca am tacut mergand cu gandurile mele, dar omul ma intreaba o intrebare ce...(
)...cum sa zic...asa, m-a cam revoltat; m-a intrebat tam-nesam: "Cum v-ati bucurat azi la biserica?"(
= asa am simtit ) ...in aparentza, ce lucru rau ar fi spus omul? ce sa nu-mi fi convenit? nu era o intrebare decenta si nimerita si adecvata? nu vorbea omul ala de ceva bun? de ce oi fi simtit eu ca-mi vine rau si ca trebuie sa plec cat de repede ?
citind doar cuvintele astea ale intrebarii, probabil e imposibil sa-ti dai seama ca ceva n-ar fi in regula totusi, iar daca nu scriam dinainte ca ceva nu era cum trebuie, normal, citind doar "textul", lucrurile putea usoooor trece drept foarte bune pentru tine(voi), omul in regula, "toate bune si frumoase"!
..."versetele" cu "bucuria", in Carte, din Carte, destule-s, de pilda e: "Bucurati-vă totdeauna în Domnul! Iarăs zic: Bucurati-vă!"(din cartea "Filipeni", capitolul 4, versetul 4.)...deci omul vorbea ce trebuia vorbit aparent, ca daca mergi la biserica si mergi in locasul LUI ca sa te apropii de EL si sa fi "in EL", desigur ca te bucuri = deci 'fara cusur' intrebarea omului, avea toata "acoperirea" si "acreditarile" necesare,
dar eu am fost acolo si l-am vazut, iar intrebarea aia n-avea ce cauta sa o spuna el ! = caci: mersesem pana atunci alaturi o bucatica de drum si tacuse malc, nu scosese o vorba, deci nu era un om vorbaret/comunicativ, iar eu evident nu-l interesam de nici un fel; aproape cand sa ne despartim, cand s-o ia fiecare spre casa proprie, pe cand se apropia momentul de "la revedere", mi-a trantit-o pe aia...nu stiu de ce?! da oricum de complezentza, ca a rostit-o ca pe o formula, ca un automatism, ceva ca din obligatzie, ceva formal, o politetze gratuita, iar cel mai mult m-a stanjenit ca omul era trist, avea o fatza trista si o atitudine apasata in general, da vorbea de bucurie ! AIA era discrepantza majora, ca daca si el venea de la biserica si presupunea ca eu m-am bucurat la biserica, pai trebuia si el sa se fi bucurat, insaaaaa... arata de parca nu mai vazuse o bucurie de cine stie cand, arata ca si cum n-avea_nici_o _treaba_cu_bucuria... asa ca ce spunea nu corespundea cu ce arata/demonstra "practic" inaintea ochilor mei siiiii... "m-am oparit" pe loc, ca acolo eu am detectat "o interventzie", un adaus fals-pozitivist, o "etichetare eronata", etc. ...dar mai ales pe cineva de neincredere pentru mine... si ...si in fine, aia e, asta e "exemplul" meu.
Remarc ca de ai de-a face cu o persoana reala, e ceva mai simplu sa deosebesti "interventzia inspre scadere"(ca sunt desigur si "interventzii in bine", in completare), dar cand te intalnesti numai cu un text, fie intr-o carte, fie cum ar fi aici pe forum, e mai dificil, asa e! daaaa tot nu e imposibil nici asa de deosebit, ca tu sti cum numai dintr-o singura vorba scrisa de cineva potzi face o identificare suficienta pentru tine...daca ai ochi !
(iar tu mi se pare ca ai
ochi capabil la deosebit albul de negru! nu ???)
reiki spune:
quote:
Originally posted by daniela_b
Nu ar fi grozav daca Dumnezeu ar fi iubire si totul ar fi iubire si totul ar fi Dumnezeu?
Intreb fiindca mie mi s-ar parea extraordinar de frumos sa fie asa, desi am cunoscut si uritul si neiubirea, le recunosc valoarea ca si contradictie de folos ( ce este binele fara rau? daca raul nu este nimic, de ce exista raul si de ce are forta fiind nimic, de ce spunem despre bine ca e opusul raului? Daca iubirea este totul, inseamna ca nu exista rau ci doar ne inchipuim noi ca exista).
De unde vine raul, uritul,nenorocirile, catastrofele, vin acestea de la cineva? Sau de la ceva?
Cine este oameni buni, Raul?
Qi
Dumnezeu este in tot ce exista.
In fiecare dintre noi exista scanteia divina.
Poti sa-L privesti pe Dumnezeu ca fiind in centru unei spirale unei galaxi. Lumineaza tot universul din jurul Lui. Noi gravitam in jurul Lui. Am plecat din El si ne intoarcem in EL. Ne da lumina adica iubire, la fel la toti, dar cu cat suntem la distanta mai mare fata de El cu atat primim mai putina, ne opacizam.
Cum ne apropiem sau ne departam de El, prin faptele noastre.
Daca facem fapte bune, daca imprastiem in jur, la randul nostru iubire, ne apropiem de El. Daca facem fapte rele, distrugem si uram, ne departam de El.
Exista un prag de unde nu te mai poti intoarce la El.
Cine este dincolo de prag, sunt cei care ii slujesc pe ingerii cazuti, unde este intuneric, unde lumina de la EL nu mai ajunge.
Raul este ajutat de forta centrifuga care te atrage spre exterior spre intuneric. Raul este acel intuneric depre care vorbeam, este tot ce este dincolo de acel punct de unde nu te mai poti intoarce.
Iubirea te duce spre lumina, raul spre intuneric.
Cand ne intrupam pe acest pamant venim ca sa evoluam, ca sa ne indeplinim din indatoririle pe care le primim inainte sa ne nastem.
Faptele bune ne duc spre Dumnezeu, cele rele spre ingerii intunericului.
Avem de facut un numar de fapte bune si un timp limitat la dispozitie. Daca ne indeplinim faptele bune si terminam inainte de vreme putem primi in plus altele si astfel evoluam spiritual mai repede. Daca in schimb facem fapte rele mai multe involuam. Oricine in timpul unei vieti se apropiere sau se departeaza prea mult de Dumnezeu este luat inainte de vreme dintre cei vii de pe acest pamant. Daca te apropi prea mult de El perimesti prea multa lumina si nu poti suporta dintr-o data atata lumina si ne-am arde. Daca te departezi prea mult ne opreste din evoulta (de pe pamant) spre intuneric.
Cum se opreste evolutia pe pamant? Prin moarte. Uratul, durerea, nenorocirile vin ca lecti pe care trebuie sa le invatam in viata. Catastrofele vin ca corecturi colective a evolutiei.
Cei care sunt evoluati ajung sa lumineze in jur lumina pe care o rimesc de la EL. De aceia si in icoane apar cu aura in jurul capului.
Imprastie atat de multa lumina in jur incat raul se mai poate apropia de ei pentru ca nu pot suporta lumina.
Pamantul este un loc unde raul si binele pot coexista de aceia evolutia sau involutia sunt mai rapide si de aceia este un privilegiu sa te nasti aici.
Dumnezeu este iubire si iubirea ne duce spre Dumnezeu.
Asta este lectia pe care am primit-o de la Mantuitor.
Samer spune:
Ibn Ashir a zis candva :
"Cunoasterea nu schimba; realitatea lucrurilor, dar putem spune ca ea ne informeaza; despre aceasta în starea de imobilitate.
Cunoasterea este transmisa; cu subiecte si predicate pe care le numim constatari."
Credinta in a exista unicul Dumnezeu , ma face sa cred firesc( pentru mine cel putin) si in urmatoarele lucruri :
Ca este absolut independent si COMPLET DIFERIT de creatia Sa. ( atunci cum mai putem spune ca e considerat o lumina pe undeva intr-un galaxy sau orice altceva?)
El este dincolo de ochii nostri în aceasta lume si în spiritul nostru.( de aia e mai bine sa nu-I facem poze sau fisguri nici macar in cap)
El este Unul, Unicul, asa ar fi definit., El este Unitar în calitatile lui si actiunile Sale, nu are fiu, femeie sau asociat. Ssi cand cred ca n-are inceput si nici sfarsit m-ar duce la concluzia ca nici n-a fost facut,nu?
Are toata puterea si cunoasterea, si mai bine zis , El e puterea si cunoasterea!
Binele si raul,… putem noi decide care a existat primul? Sau mai logic sa spunem, ca lipsa binelui indica la rau? Asta percepem noi ca oameni, dar de unde stim daca nu e bine imediat e rau? Nu poate sa fie putin mai bine? Asta chiar se vede zilnic cu fiecare secunda din viata noastra, si tot cautam altceva?
Lumea nu ar fi putut sa se produca singura,caci stim din reguli ca orice efect are o cauza!
Omul are mereu tendinta de a crede in ce poate atinge,vede si aude ,nu-i asa? Dar oare ca sa cred in ceva mai mare si care depaseste posibilitatiile umane si imaginatia lor , asta inseamna ca nu mai exista?
Putem sta vorbind un timp f. lung cat e de iubitor si mare si milostiv(Dumnezeu),.. dar asta e tot? de asta el ne –a creat! Oare asta e cauza existentei noatre?
Daca ar mai fi si altii în plus, si El n-ar fi singurul, atunci El n-ar putea face mare lucru.Daca Dumnezeu ar fi avut început, ar avea loc o regresiune infinita sau un cerc , sa zicem unu veritabil si plin de greseli.Doar calitatile lucrurilor care încep, cunosc schimbarea.
Daca ar fi o creatie, El ar avea nevoie de un început, caci totul are unul, deci El nu poate avea [un început].
Urmeaza,..
reiki spune:
Cunoasterea schimba felul in care noi percepem lucrurile. Cu cat evoluezi mai mult siritual cu atat sti mai multe despre lucruri in general. Adevarul se schimba, este mai complex, il poti vedea din alta prspectiva. Imaginati-va o cladire cu multe etaje. Cu fiecare lucru pe care il inveti practic urci in sus. Poti vedea tot drumul pe care l-ai parcurs, il intelegi si il sti. Nu poti vedea nimic in sus, Cladirea este protejata de un val de nori albi care nu te lasa sa vezi pana unde duce. Odata ce urci valul se ridica odata cu tine. Acelasi lucru se intampla si la nivel de natiuni, la nivel planetar. Cand omenirea este suficient de preagtita poate accesa informatiile care sunt la un etaj superior. Ele apar ca descoperiri ale stiintei, ale artelor. Si spiritul nostru urca. Si asa ne apropiem de Dumnezeu.
Dumnezeu este tot. Si noi ne intoarcem spre el, in el, cu fiecare pas spre cunoastere pe care il facem. Dumnezeu este omniscient si omnipotent. Noi putem sa ne intoarcem la el cind vom parcurge toate treptele acelei cladiri despre care vorbeam. Cu fiecare treapta pe care reusim sa urcam puterile noastre cresc si reusim sa ajutam sa-i ajutam pe cei aflati mai jos in evolutie. Asa cum si noi primim ajutorul altor entitati superioare noua, in Carte sunt numiti de la ingeri pana la Fiul lui Dumnezeu. Toti vin in ajutorul nostru.
Faptele bune sunt cele care ne ajuta sa urcam. Cele rele ne coboara.
Cunoasterea duce la evolutie spirituala.