Pierduta...psihic

anasol spune:

e clar ca nu-l mai iubesti,asta dak l-ai iubit vreodata,.........io n-as putea sa mai traiesc cu un om dak as simti fatza de el ,ceea ce ai descris tu ca simti,e alegerea ta..........

http://pg.photos.yahoo.com/ph/gogosica_lu_solo/my_photos
http://www.dropshots.com/davidsolo
anasol si david-andrei(06.01.2006)

Clover spune:

quote:

---

Originally posted by anasol

e clar ca nu-l mai iubesti,asta dak l-ai iubit vreodata,.........io n-as putea sa mai traiesc cu un om dak as simti fatza de el ,ceea ce ai descris tu ca simti,e alegerea ta..........

http://pg.photos.yahoo.com/ph/gogosica_lu_solo/my_photos
http://www.dropshots.com/davidsolo
anasol si david-andrei(06.01.2006)

---

Mie nu mi se pare deloc clar ca nu-l mai iubeste.

Keep the promises you make to yourself.

bobocel_07 spune:

Am ezitat destul de mult sa-ti scriu si uite ca m-am hotarat sa-ti spun din experienta traita de mine.Si eu tot de mica sunt cu sotul meu o perioada a fost centrul universului meu, respiram prin el, traiam prin el pana cand m-am mutat cu el la parintii lui.Si atunci a inceput o lupta declansata de mine tot impotriva mea.La inceput m-am simtit sigura pe mine atunci cand izbucneau certurile intre mine si mama lui.Incet am inceput sa-mi pierd iluziile cu privire la viitorul nostru si m-am gandit ca cel mai bine sa ma pregatesc sufleteste pentru despartirea ce va urma.Imi imagineam fel de fel de lucruri nu scenarii atat de sumbre ca ale tale.Si am inceput sa ma consum, sa vreau sa fiu din nou mica, si mi-e imi era dor sa mai stau la mama sa mai fiu copilul rasfatat care am fost sa revin la atmosfera vesela de acasa si sa las in urma totul inclusiv scandalurile provocate de soacra mea si ulterior de sot.Mi-era dor pana si de pomul din fata blocului si zi de zi imi faceam curaj sa plec si nu mancam ajunsesem sa slabesc enorm.Iar cu sotul aveam certuri care la fel ca si pe tine ma oboseau.Acum simteam ca il iubesc si peste un minut simteam ca il urasc si chiar ii aratam asta.El ma facea sa ma port asa fetele care mi-au citit povestea stiu de ce ma comportam asa.Tot felul de ganduri imi bantuiau prin cap de care acum ma rusinez si tot timpul in sufletul meu se dadea o lupta crancena in a pleca de langa omul care l-am iubit cel mai mult si care mi-a facut atata rau si el si familia lui si a ma intoarce la parinti.Am ales ultima varianta si dupa multe straduinte din partea lui trebuie sa recunosc mi-am revenit pot sa dorm linistita fara sa ma trezesc noaptea sa imi fac planul cum o sa plec a doua zi si pot sa spun ca deocamdata sunt bine.Am trecut de perioada aceea in cre totul mi se parea fara iesire.Sper ca si tu sa treci peste perioada asta critica in care esti si sper ca totul sa fie doar o amintire urata asa cum a ramas si pentru mine.Sunt sigura ca ai sa reusesti.Pupici multi de la mine si mult curaj

alexia_07

Piciulika spune:

Draga mea,
epuizarea psihica la care ai ajuns e fireasca - mie mi-e sa nu fie deja o depresie, ca tare suna a asa ceva...!
Ai terminat facultatea, te-ai maritat, ai bifat tot ce credeai ca trebuie, si acum... ce-a mai ramas: aha, trebuie sa facem un copil. Trebuie sa trimit bani acasa, Trebuie sa fac sex - doar e sotul meu! Trebuie, trebuie...
Si, asta a fost tot?!?! La asta se reduce viata mea, asta e tot ce mai "trebuie" de acum incolo?!! Si uite-asa te vezi prinsa in latz, intr-o evolutie previzibila, neinteresanta.

Uita ce TREBUIE, incearca sa vezi CE VREI tu. Poate el chiar e omul tau - poate. Dar acum nu-l mai vezi, pentru ca e parte din latz.
Incearca sa nu mai faci nimic din ce trebuie - ca un exercitziu: nu mai trimite bani/redu - spune-le ca ai si tu nevoie de bani - nu fa sex cand vrea el, SPUNE explicit ca nu ai chef...
Si sa iti dai tie aer sa respiri, sa ai acte de vointa si decizie, sa vezi ce vrei tu de fapt.
Viatza e frumoasa - de fapt. Doar tu esti extrem de obosita acum.

Las-o mai moale. Si mai ales, nu mima viatza normala, fara griji, zambete stanga-dreapta etc.
Stii ca asta e o boala la multi lucrand in servicii - mai ales in US?! Zambetul asta obligat prin job description, desi tzie personal numa' de asta nu iti vine atunci, duce la o dedublare, o scindare in personalitate care declanseaza la depresii grave.
Iti merge prost, esti obosita - asta e! Nu ascunde asta - nu rezolva absolut nimic. Da, am o problema, da, sunt la o cumpana in viata mea. Comunica cu omul de langa tine, sotz, amica, mama - cu noi ai putut. Acuma ochi in ochi cu cineva.

Ca ceilalti, te sfatuiesc sa mergi unde te simti tu mai bine, sa doooooormi, sa-ti incarci bateriile, sa reflectezi ce e cu tine, cu voi si poate incepi sa iesi din vria asta. Dar e drum lung de limpezire...
NU fa un copil ca acum vrei o particica din el, un suvenir pentru ce a fost, ceva drag, si nou, si perfect. Daca nu e el omul tau, copilul doar va complica ecuatzia si e egoist pentru copil sa-l faci de dragul a ce a fost, stiind ca nu vrei sa-ti imparti viatza cu tatal lui. Singura fiind, altfel o iei de la capat.

Hai, esti tanara, esti frumoasa, ai atins atatea lucruri pana acum, nu crede ca asta e tot, si viatza nu e 'open to the top' - CURAJ! Ai in tine puterea s-o faci cum vrei tu!

firfi25 spune:

Am revenit sunt tot eu...cea de la prima postare..mai trista ..mai pierduta..si mi-e frica sa fac pasul ,imi mint parintii la telefon si nu mai stiu ce sa fac...
A trecut timpul,am fost si in vacanta din romania, a fost si el cu mine, am reusit sa explodez in fata parintilor de multe ori tot ce ziceau mi se parea aiurea ,cand am plecat mi-au dat lacrimile am simtit ca i-am ranit in toata vacanta si mai bine sa nu fi venit de loc....Am facut greseala sa accept sa incepem o casa in romania, e alegerea lui sa o faca,dar propozitia lui ca"daca avem nevoie de bani o sa avem ce vinde" m-a prabusit....e pamantul stra-bunicilor mei pe care l-am primit in dar ,nu e o afacere..Apoi timpul a trecut si tot acolo sunt,luand anticonceptionale pe ascuns si el intreband in fiecare saptamana daca sunt gravida...Nu mai pot nu mai rezist,il mint,ma mint pe mine,ii mint pe ai mei....care viseaza ca daca o sa facem o casa in romania o sa si traim acolo..Ceea ce e o minciuna sfruntata alimentata de el,si l-am simtit ca nu e sincer.....
Nu mai pot imi trebuie ceva sa ma scoata din mocirla asta, visez ca ma inseala si il prind asa ca sa am motiv sa il parasesc,visez asta cu ochii deschisi in fiecare seara...Facem dragoste,as zice sex, e mecanic,nu mai e dragoste din partea mea...Ma pupa cand vine de la servici si e instinctuala retragere mea nu pot sa imi explic de ce...
Si mereu ma gandesc ca nu pot face un copil cu omul asta,nu neaparat din cauza lui,dar nu pot face un copil si sa il tin departe de ai mei ,ar simti ca isi pierd si nepotul cum m-au pierdut pe mine...Si copilul meu nu are vorbi romaneste,nu ar alerga prin iarba,nu ar stii ce inseamna bunicii si strabunicii din partea mamei...

Parintii imi spun sa fac un copil,si acelasi refren"fa-l il crestem noi"....si eu nu pot sa mai mint..cum sa il creasca ei,cum sa il vada macar daca eu sunt la mii de km????????..si ca un flash,cum sa il creasca ei,cand mama mi-a dat ultima palma la 18 ani??CUm??Si totusi o iubesc si imi e mila de ea,mila ca nu m-au crescut cum trebuia,si ca nu m-au iubit si nu m-au facut sa ii iubesc asa incat sa nu plec din tara....Imi veti spune sa vb cu el...cu sotul...nu are intelege...m-ar cataloga drept nebuna...si ar intreba ca un robot "Esti gravida?"
Eu nu mai pot...ajutati-ma ...sunteti niste oameni pe care nu-i cunosc,ati ajutat atatea femei...ce sa fac,ca eu nu stiu..as vrea sa mor...asta i-ar distuge pe ai mei.....si eu m-as bucura diabolic ca el a ramas singur si e trist..Doamne dumnezeule,am nevoie de voi ..nu stiu cum..dar am nevoie...

incognito spune:

Urita treaba!
Eu nu cred ca tu il mai iubesti cind spui ca ai vrea totusi un copil ca sa-ti ramina ceva de la el.Cred ca e mai degraba ciuda aceea ca daca tot ti-ai pierdut niste ani alaturi de el,macar sa nu ramii cu mina goala.Dar indiferent si independent de asta oricum nu vei ramine cu mina goala.Timpul cu el,relatia in sine este o acumulare de experienta de viata care ramine a ta si te va ajuta pe mai departe.Altfel nu te-ar irita insistenta cu care pune intrebarea saptaminala -Esti gravida?Altfel nu ai lua anticonceptionale pe ascuns.Dar de ce te ascunzi?Chiar nu ii poti spune raspicat ca tu nu vrei copii acum?De unde teama asta?Sau mai bine spus de ce ti-e teama?Ti-e teama cumva ca te va parasi?Stii cum te simt eu?Cam asa-Nu-l mai vreau,nu-l mai iubesc,poate nici nu l-am iubit vreodata dar indiscutabil m-am atasat de el,m-am obisnuit cu el,este stilpul de care ma sprijin,il vreau departe de mine ca sa pot fi eu cu adevarat dar daca se departeaza ce ma fac? ca parca este rau cu rau dar mai rau fara rau...Firfi25,nu vei iesi curind din asta daca tu insati nu vei face ordine.Trage-l deoparte intr-o seara si spune-i raspicat ce iti doresti tu.Nu mai ascunde nimic pentru ca ascunzind sint convinsa ca exista si cealalta fateta,ca exemplu anume,sigur te simti vinovata ca iei anticonceptionale pe ascuns.Iar daca el va fi surd la dorintele tale,ba mai mult va fi iritat si te va brusca verbal,te va pliciui la minut cu o raceala de nedescris,vei avea dovada clara ca nici la el lucrurile nu stau prea bine.
Si in definitiv,pe cine vrei tu sa salvezi din durerea asta?Pe tine?Pai daca pe tine,ia atitudine pentru tine la modul real.Nu mai sta si fuma pina versi,odihneste-te,rezerva-ti timp pentru tine si ceea ce este mai important vorbeste!Vorbeste despre tine sotului tau!Sincer si raspicat!Si tare!Sa auda!
Si daca nu poti face asta,recunoaste fata de tine ca ai nevoie de ajutor si mergi si stai de vorba cu un psiholog ori chiar psihiatru.Nu e o rusine,dimpotriva.Iei o pauza de toate,te linistesti,iti ordonezi gindurile,prioritatile si abia apoi treci la dialog,pregatita fiind pentru orice.
Ai grija de tine.
Sa nu te superi pe mine daca m-ai simtit cumva mai agresiva.Si eu am facut ca tine numai ca am mers tot inainte,am facut chiar si copii-si atentie!-nu pentru ca imi doream sa am ceva de la el ci pentru ca imi doream sa fiu mama!-e o mare diferenta intre a-ti dori sa fii mama si a-ti dori sa fii mama copiilor unui anumit barbat;in cazul tau nu e nici una nici alta,tu ai vrea un copil numai ca sa nu iesi cu miinile goale din relatia asta de niste ani!-,am avut incredere,mi-am ucis dorintele...nu m-am iubit deloc,nu am fost deloc atenta la semnalele din adincul sufletului si nu a iesit bine.Ma cutremur cind vad ca si alte femei trec prin asa framintari.
Esti atit de tinara!Iubeste-te!Trebuie!Poti incepe scriind pe o coala ceea ce ai nevoie la momentul acesta si cum poti ajunge sa ai ceea ce ai nevoie!

Cu prietenie,

Incognito

mami de Ioan si Ioana-06.01.2003

mariaanna spune:

Draga firfi,, nu esti deloc pierduta!
Ai plecat si ti-ai urmat calea ta, iar acum esti la o rascruce.Ai ajuns sa-ti cunosti sotul si sa nu-ti mai placa, sa nu mai fie ceea ce ai dorit si ai crezut ca este.
Daca ti-e dor de tara ta, de familia ta, de tot ce ai avut cand ai fost mica, ia-ti o vacanta si vino aici.Poate iti va trece dorul sau poate vei hotari sa ramai.Ia o pauza si poate vei vedea ce trebuie sa faci.Daca vei divorta sau nu de el.Vezi cum iti este fara el.Imi dau seama, din cele spuse de ce religie este si ce gandire are.
Poti incepe o noua viata, asa cum ti-o doresti!
E alegerea ta!

Mariaanna

Cristina_A spune:

Teoretic, rezolvarea este simpla: te gandesti bine-bine ce vrei sa faci cu viata ta, care iti sunt prioritatile, dorintele, care este identitatea ta, si apoi actionezi.

Citindu-ti mesajele am ramas cu impresia ca iti faci probleme legate exclusiv de lucruri si persoane exterioare: sotul, parintii, casa, tara, pamantul strabunicilor... Dar o schimbare in bine nu poate incepe decat din interiorul tau. Cunoaste-te pe tine insati.

************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
Fotografii
************************

A_Iulia spune:

Trebuie sa schimbi ceva. Daca atata timp ai stat asteptand sa se rezolve si nu s-a intamplat asta, atunci schimba situatia. Asuma-ti riscurile.
Vorbeste cu sotul tau, explica-i, si gasiti amandoi solutia; fie ca te intorci in RO pentru o perioada, fie ca va mutati in alta tara...nu stiu, ce crezi tu ca ti-ai dori. Chiar daca te va intreba la sfarsit daca esti gravida, macar deschide discutia odata! El habar n-are prin ce treci tu, cum judeci tu si ce simti tu.

Adina + Olivia Q1.04

oocristina spune: