Pierduta...psihic

Contrapunct spune:

Tu ai un avantaj major, pe care femei la fel de disperate ca tine nu il au: esti foarte tanara. Tineretea iti da optiuni. Tineretea inseamna timp care inchide rani. Asa ca, orice decizie ai lua, buna sau proasta, poate fi rectificata sau uitata. La varsta ta, nu e nimic definitiv.
Mergand mai departe, posibilitatea de a avea optiuni inseamna libertate. Daca ai constientiza cat de important e ca esti libera sa actionezi cumva, bine sau rau, te-ai simti mult mai bine.
Libertatea ta este suplinita si de faptul ca actiunile tale nu te influenteaza decat pe tine. Nu ai copii si nu ai teama ca greselile tale le pot influenta lor viata. Sigur, din perspectiva asta, sa faci copii acum ar fi total nepotrivit. Cu atat mai mult cu cat motivatiile tale nu sunt corecte: vrei copii cu acest barbat (personal, nu inteleg exact de ce vrei asta, daca simti acest barbat departe de tine) si nu vrei copii pentru ca simti nevoia sa fii mama (asa cum corect observa cineva mai devreme).
Tinand cont de libertatea de decizie pe care o ai, ar trebui sa incerci sa iti vezi situatia intr-o lumina mai putin tulbure.
Dar, oricum ar fi, ar trebui sa iei o decizie. In cazul tau, asteptarea nu a rezolvat criza. Prima ta postare este de la jumatate anului trecut. Iata ca au trecut multe luni de zile si situatia e aceeasi.
Pot sa spun ce cred ca as face eu in locul tau : as pleca de langa barbatul langa care esti atat de nefericita. Nici macar nu conteaza a cui e vina ca s-a ajuns in situatia aceasta. Cert este ca nu iti este bine deloc si nu stiu daca despartita de el ti-ar fi mai rau decat atat. Despartirea de el iti va lamuri multe lucruri. Si iti dai o sansa sa incepi o viata noua.

mariamunteanu spune:

Firfi, stai ca nu inteleg. Tu muncesti de ani de zile "ca o apucata" dar nu ai nici un ban pt. tine, totul trimiti parintilor tai care au si cheltuit banii. Adica nu numai ca nu pastrezi nimic pt. tine, dar nici nu contribui cu bani in familie. Asta nu cumva a contribuit la certurile voastre ? Nu cumva tu te-ai concentrat asupra parintilor in detrimentul cuplului vostru ?

Si iarasi nu inteleg cum parintii ti-au cheltuit toti banii care nu cred ca au fost putini. Cum vine asta ?

Maria

firfi25 spune:

mariamunteanu,da am lucrat si nu am bani stransi..oare ar fi trebuit sa am?poate...din salariul meu oricat de bun imi dadeam "partea" la cheltuielile casei,trimiteam ceva la ai mei,imi mai ramaneau de cheltuiala pentru mine...si cateodata acel ceva la ai mei se dubla se tripla nu mai stiu...imi linisteam constiinta ca i-am lasat singuri trimitand bani...acum nu mai pot....nu ma mai linisteste.si cand strangeam ceva ,venea vacanta ori in romania ori in tara sotului si biletele de avion si cadourile samd...

sau....ii cumparam cadouri scumpe...de ce..?nu stiu nu mai stiu sunt atat de multe in capul meu ca simt ca imi vine sa urlu...de fiecare data cand imi aducea un cadou ii reprosam de ce a dat banii..si uram sa primesc cadouri de la el,ma simteam ca ii sunt datoare...uram sa ma prefac si sa il pup....stau acum si ma uit la el si nu simt nimic...ma doare doar sufletul ca au inflorit brandusele acasa si eu nu le vad...nu mai stiu daca il iubesc sau nu...as vea sa dau anii inapoi...as vrea sa imi faca ceva sa ma insele sa-mi traga vreo doua sa ma pot rupe de aici...altfel eu nu am puterea sa plec..sau sa trec printr-un divort in romania..offf...

multumesc pentru mesaje,ajuta mult...

Happy_in_TO spune:

Fifi, vorbeste cu doctorul de familie despre starea asta a ta. Vad ca dureaza de ceva timp.

Pomenesti de fumat in excess, ginduri de moarte, dormit mult, mincat inghetata cu cutia, stari de vinovatie excesiva, etc... Sint toate semne ale unei depresii care se prelungeste de citi va ani. Ai nevoie de ajutor din afara. Cere recomandare sa consulti un specialist. Nu stiu in ce tara esti, dar in Canada este acoperit de asigurarea medicala de guvern.

Abia dupa ce vei veni pe linia de plutire un pic si vei pune ordine in sentimentele tale, abia atunci vei putea lua o decizie.

Se prea poate ca divortul va fi una dintre solutii... dar eu cred ca nu casnicia cu el declanseaza starile astea ale tale ci mai degraba pirghiile din relatia de familie de cind erai copila.
Chiar daca iti amintesti o copilarie perfecta, in familie sunt pirghii emotionale care ne tin prizonieri mult timp. Se prea poate ca nu ai reusit sa scapi de ele.
Fraze spuse mecanic ... de exemplu "nu ti-e rusine!" sunt foarte destructive si ne tin incatusati multi ani. Rusinea este un sentiment destructiv care ne tine pe loc, nu ne lasa sa exploram si sa devenim noi insine, devenim prizonierii aprobarii familiei sau cunoscutilor...
Este un exemplu la nimereala dat de mine, generalizat.

Impreuna cu un specialist vei putea explora latura aceasta a personalitatii tale, vei putea creste, te vei putea vindeca.

Citeste carti de psihologie daca vrei, ia lectii de relaxare (yoga, tai chi, etc), taie din tigari (sunt scumpe, iti maninca sanatatea si put ca naiba!), bea ceaiuri calmante, daca bei cafea redu si asta la una pe zi dimineata, fa voluntariat (beneficii :iesi afara din casa, este un mediu pozitiv, te vei simti mai bine emotional), etc.

Iti doresc sanatate si o primavara frumoasa!

firfi25 spune:

as vrea eu sa pot gasi in psiholog aici..nu as avea unde,nu as putea,as fi luata peste picior si catalogata drept "crazy like ur dad",asta pentru ca tatal meu a facut o depresie urata din cauza ca eu am plecat..la 18 ani la o facultate in strainatate doar pt ca cel care avea sa-mi devina sot era acolo...sunt atat de multe poate chiar sunt nbna,poate e ereditar,poate ....de cand sunt mica modalitatea de a ma simti mai bine dupa o cearta sau o bataie era sa imi imaginez ca ma sinucid..aveam 7-8 ani imi aduc aminte perfect ceasul cu foci albastre pe care imi fixam privirea cand incercam sa imi tin respiratia ca sa...mor...credeam ca mi-as pedepsi mama care ma batea...poate ca am nevoie de o armata de psihiatri ,poate casnicia asta chiar nu e cauza...si daca ati stii ce success am la job,ce mult sunt iubita de prieteni,ce bine gatesc,ce mult sunt iubita de socrii...ce viata superficiala,ce minciuni sfruntate,ce vieti paralele am....ma urasc pe mine,nu pot deschide gura sa ii spun ce simt,nici lui nici alor mei..i-as amari mai tare..
si multumesc din nou ca sunteti langa mine,nu am pe nimeni pe nimeni...:(:(

amelie-chan spune:

FIRFI , draga da-mi voi sa-ti spun ceva:
" VIATA E SIMPLA, NOI NE-O COMPLICAM"...si
tu ti-o complici foarte mult pe a ta. Esti debusolata, nu sti
ce vrei si ce sa faci ca sa nu te mai simti asa??!!!....iei o pauza,
asta e rezolvarea, faci bagajelul frumusel, ii spui sotului ceea ce se intampla cu tine si pleci in Romania singura(fara
sot)....stai acasa atat timp cat crezi tu ca trebuie, timpul e un
bun sfesnic care iti va da raspunsul la toate problemele
tale, stand in tara ta o sa-ti dai seama daca iti mai iubesti sotul, si daca mai vrei sa te intorci langa el sau daca mai vrei sa te
intorci intr-o tara straina.
Daca te gandesti ca nu ai bani pt. a sta in Romania o perioada
mai lunga, nu-i o problema, gasesti servici si in Romania ca doar si in Romania lumea munceste si traieste.
Nu iti scriu din carti ci din propria experienta, mie mi-au trebui
6 luni de stat in Romania (si cu un copil de 1an) ca sa-mi dau seama de ceea ce vreau de la viata. Bafta draga mea si sper sa reusesti sa ajungi sa fii fericita asa cum sunt eu acum.Totul
depinde DOAR DE TINE.
Adaug, ca stand acasa in Romania m-am "convins "si de parinti si de neamuri...si
de toti.

pitzinuca spune:

firfi, ai plecat repede de acasa. si departe.
nu ai avut timp sa te bucuri de tine. cred ca de fapt nu ai avut niciodata timpul asta. gandul de sinucidere inseamna pedeapsa. a ta proprie sau a celorlalti. ca ai ganduri din astea din copilarie, inseamna ca nu te-ai simtit bine nici acasa.
eu cred ca nu iti dai voie sa te simti bine in pielea ta. poate e din cauza parintilor, poate te-au crescut prea dependenta de ei, poate cand ai plecat, ai plecat sa scapi de ei - nu spui niciodata ca tanjesti sa mai stai de vorba cu mama ta, iti amintesti doar de bunici, animale, flori...

sotul tau te iubeste. te iubeste asa cum stie el. habar nu are ca traieste cu o straina in casa. ii ceri sa fie altfel, insa doar in gand.

prin toate actiunile tale parca vrei sa te pedepsesti, sa iti faci rau. de ce? de ce nu darimi obstacolele din calea propriei inimi?
trebuie sa te eliberezi, intr-un fel sau altul. trebuie sa incerci sa traiesti autentic, nu in minciuna.

mai am o intrebare: cum se face de gatesti asa de bine? persoanele depresive nu gatesc bine, mancarea buna se face cu dragoste si placere.
e un pic paradoxal. ca si cum ti-ai impune sa fii nefericita... de ce???

b

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

MissParker spune:

Esti intr-un cerc vicios. Ai fugit f. tanara de parintii tai (cu toate ca la momentul respectiv nu constientizai ca ai vrut sa fugi de ei) refugiindu-te in prima relatie pe care ti-a fost dat s-o traiesti. Acum realizezi ca viata cu sotul tau nu este ceea ce iti imaginasesi si iti dorisesi tu si ai impulsul de a fugi inapoi in directia de unde ai venit, catre nostalgia "copilariei fericite" (), iar asta numai pentru ca nu cunosti inca altceva: drumul tau, propriu, doar al tau. Fara carje. Fara divagatii imaginare sau vise de sinucidere pentru "pansarea" durerii.

Cunosc din proprie experienta tot ce ai scris referitor la ajutorul financiar dat alor tai parinti (eu si fostul meu sot aveam datorii la banca de mii de marci, dar cadourile si sumele de bani spre Romania erau sfinte ). Ai mei nici nu se gandeau sa-mi spuna sa ma mai opresc, sa mai am grija si de mine, replica favorita a lui tata era "Lasa ca te descurci tu, ca esti fata desteapta!"...

Si i-am intarcat. Si uite ca sunt bine mersi. Pt. fetele cu mame asemanatoare, a mea e Taur, deci eu zic ca nu tine de zodie, ci de caracter si de altruism sau mai bine zis de lipsa acestora.

Problema este ca tu esti prinsa intre iluzii, care de care mai periculoasa. Incerci sa corespunzi imaginii tuturor (codependenta clara) si in acelasi timp tu te afli intr-o depresie majora care ar trebui sa-ti fie biletul de intrare in lumea schimbarii. Orice criza e o sansa, am mai scris asta pe undeva. Nu te mai minti si nu-i mai minti nici pe ceilalti in privinta ta, sa stii ca pe termen lung nu faci nici un bine nimanui!!

Daca nu ai nici macar atata incredere in tine incat sa mergi la un psiholog si sa ceri ajutor, cum crezi ca vei avea vreodata puterea sa iesi din cercul vicios si sa-ti refaci viata? Of, Doamne... si esti atat de tanara...

Incearca sa te intrebi ce factori din copilaria ta se regasesc si in relatia actuala cu sotul. Ce trasaturi comune gasesti la ambele situatii? Poate vei descoperi ca ceea ce simti fata de sotul tau nu este neaparat iubire, ci a fost mai mult o nevoie ca el sa te salveze, iar acum - cand probabil nu mai ai nevoie de salvare - s-a pierdut "magia" pe care credeai candva ca o simti vizavi de el si ai inceput sa-l simti ca pe o povara (exact cum ii simteai pe parinti cand te-ai agatat de sot ca sa scapi).

Clarifica-ti tu mai intai sentimentele si gandurile, mai lasa naibii fumatul ca nu-ti aduce nimic bun, si apoi poate vei gasi drumul cel bun. Succes si curaj! Hai, ca nu se termina lumea aici. Ai o sansa mare sa-ti refaci viata. Profita de ea. Nu astepta sa ajungi la 35 de ani tot asa. De iesit din cercul vicios tot trebuie sa iesi, dar de ce sa mai pierzi inca 10 ani?? N-ar fi pacat?

Iti recomand sa citesti

• Robin Norwood - Femei care iubesc prea mult
• Scott Peck - Drumul catre tine insuti
• Alice Miller - Desteptarea Evei

Sunt convinsa ca te vor ajuta.

Cartile de mai sus, plus multe alte chestii interesante, le gasesti pe serverul urmator:

www.4shared.com/" target="_blank">http://www.4shared.com/

la USER LOGIN completezi:

e-mail : desprecarti@yahoo.com
password: romania


si apoi faci upload la fisierele cu carti pe care le vrei.

Mult succes!

Felicia 25+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

oocristina spune:

Ai mare grija de tine!

Happy_in_TO spune:

Ma gindeam la tine in drum spre munca, in masina.
Sentimentul care te distruge este vina. Este o vina excesiva, bolnava, care te otraveste incet.

Invata sa iti ierti parintii dar cel mai important sa te ierti pe tine. Nu, nu ai facut nimic rau celor din jurul tau. Sa te ierti ca nu poti mai mult, ca esti om si nu esti perfecta...

Stii... inghetata aia pe care ai mincat-o direct din cutie? Avea menirea sa amorteasca ceva inauntrul tau, ca o anestezie. Sa nu mai simti.

Vei putea trai asa o perioada, vei supravietui cumva.. dar nu mult timp. Mi-e teama ca dupa aceea "TU" cea dinauntru nu va mai putea fi oprita. Ai nevoie de psihanaliza, de psiholog. Singura nu ai cum sa iesi la suprafata. Mi-e teama ca tu, cea din afara care incearca cu disperare sa salveze aparentele... va incerca sa o faca pe "TU" dinauntru sa taca, sa se opreasa. Inghetata, mincarea sau tutunul nu vor fi de ajuns... si atunci vei incerca sa te "autorepari" si subconstient o vei face cu (doamne fereste!) alte substante (alcool, medicamente, droguri..etc).

Ai nevoie de ajutor nu pentru ca esti nebuna! Asta sa nu o mai spui niciodata. Cei care au nevoie de ajutor nu sunt nebuni, sunt oameni care vor sa traiasca o viata autentica, sa se redescopere, sa iasa din depresie etc... Uite... eu inca mai merg la psiholog si am mers de citiva ani. Traiesc o viata echilibrata, linistita in interior. Vorbesc cu psiholoaga mea despre ce ma preocupa, merg o data pe luna si vorbim ca doua prietene. Incepe prin a vorbi medicului de familie despre starile tale. Ai incredere...

MissParker, am luat citeva carti de la tine si ti-am dat citeva... Multumesc si sper ca nu am gresit punind citeva carti in return. Am vazut carti dragi mie... Jacques Salome... Gibran.. Alice Miller. Le-am citit si le recomand cu caldura.