Sa ne rugam pt Ralph ,baiatul care s-a sinucis
Raspunsuri - Pagina 4
irina.c. spune:
In principiu Bocanila are dreptate.Invatatura crestina ne spune ca omul care se sinucide merge in iad,practic L-a respins pe Dumnezeu prin acest gest.De aceea Biserica nu savarseste slujba de inmormantare pentru siucigasi, si nici nu-i pomeneste la rugaciuni, fiindca ei sunt ca unii care au lepadat credinta.Pe de alta parte, este greu de spus ce e in mintea si in sufletul unui om care isi ia viata, sau ce l-a determinat sa faca acest gest.De aceea Biserica ingaduie rugaciunea particulara pentru ei, si nu ramane decat sa nadajduim la mila lui Dumnezeu pentru sufletul lor.Dumnezeu stie, poate in ultima clipa de viata au regretat gestul si s-au pocait.Noi nu avem de unde sa cunoastem acest lucru, de aceea ne tinem de invatatura primita de la Hristos prin Biserica, dar stim si ca Dumnezeu e drept si milostiv.Deci cine are mila pentru sufletul acestui baiat poate sa se roage, ca Dumnezeu nu se supara.
Totusi,ca parinti,cred ca putem trage o concluzie din intamplarea asta,si anume ca e bine sa ne rugam pentru copiii nostri cat sunt in viata, si sa-i indrumam de mici spre Hristos, ca sa nu ajungem, Doamne fereste! la astfel de dileme.In ceea ce priveste acest cazul de sinucidere a lui Bogdan, din cate putem omeneste vedea, el traia departe de Dumnezeu, de Biserica, si si-a cautat implinirea interioara acolo unde nimeni nu o poate gasi pe deplin- adica in alt om.Nici nu e de mirare ca a ajuns la deznadejde cand femeia respectiva l-a respins, dorind sa-si refaca casnicia.Irina si 
bb Ilinca(26 aprilie '04)
si bb din burtica blogul meu
Marilena12 spune:
Irina, de acord cu tine, te felicit pentru raspunsul cuprinzator! 
Mari
BOCANILA spune:
Irina
Existenta vietii in sine,face diferenta intre toate lucrurile inerte,lipsite de viata si toate vietatile acestui pamant si noi ca fiinte pamantesti,care ne miscam permanent,atata timp cat exista viata in noi.Exista un contrast izbitor intre viata si moarte.In timpul vietii,avem activitati care ne pot produce bucurie,impliniri,realizari,iar moartea este acea stare de neinsufletire,in care dominna intunericul,tacerea.
Viata ne-a fost data de D-zeu,asa cum scrie si in Genesa 2:7:"Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului,i-a suflat in nari suflare de viata,si omul s-a facut astfel un suflet viu".
Ati lua viata,data de D-zeu,e ca si cum ai fura un drept care nu-ti apartine tie,ci Celui care ne-a creat.In porunca a sasea,scrie "sa nu ucizi",adica sa nu ucizi orice infatisare care are viata in ea(de la om pina la ultima vietate,indiferent carei specii ar apartine)si care se misca,deci se refera inclusiv si la viata noastra personala,pentru ca luandu-ti viata,este tot o ucidere,dar sub numele de sinucidere,deci este un mare pacat acest lucru,tocmai prin incalcarea acestei porunci si nu numai.
Noi am fost creati dupa chipul si asemanarea lui D-zeu,fiind considerati de El un Templu (1 Corinteni:16,17):"Nu stiti ca voi sunteti Templul lui D-zeu si ca Duhul lui D-zeu locuieste in voi? Daca nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu,pe acela il va nimici Dumnezeu;caci Templul lui Dumnezeu este sfant:si asa sunteti voi"
Nu avem deci dreptul de a ne lua viata data de Creator,prin acest fel nu facem decat sa ne autojudecam noi insine,stabilindu-ne singuri sentinta finala.Acest drept nu ne apartine noua.
Dupa ce ai murit,nimeni nu mai poate face nimic pentru tine,pentru sufletul tau.
La judecata de apoi,cand D-zeu va veni,fiecare isi va primi rasplata dupa faptele sale facute cat era in viata(ca mort nu ai cum sa faci acele fapte),fapte facute de el si numai in dreptul numelui sau si nu fapte facute de altii pentru el.(Apocalipsa 22:12):"Eu vin curand:si rasplata Mea este cu Mine,ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui"
Daca am crede altfel,in sensul ca,cei ramasi dupa moartea noastra,dragi noua si noi lor,ar mai putea face ceva pentru noi,cred ca fiecare si-ar da si ultimul banut pentru a fi siguri ca ne pot salva si mantui,prin daruri,procesul continuand din generatie in generatie in acest fel.
Ar fi prea simplu pentru unii care au mult si prea greu pentru cei care au putin,dar D-zeu nu apreciaza cantitativ,din punct de vedere financiar sau material,valoarea noastra,ci in modul cum am pus in practica Legea Sa,in anii vietii noastre pe acest pamant.
Dupa moartea noastra,nimeni nu mai are nici o putere sa ne mai ajute in vre-un fel sau altul.
Multa pace!
In vremuri ale minciunii universale,a spune adevarul este un act revolutionar.....
irina.c. spune:
quote:uite,eu cred ca asta e o chestie foarte discutabila.Fiindca in Scriptura se spune ca "mult poate rugaciunea celui drept" ,si ca Dumnezeu e milos,deci e posibil ca rugaciunile noastre sa ajute pe cineva plecat.Desigur,e bine sa nu ne culcam pe-o ureche si sa ne lasam in baza asta, ci sa traim in mod personal o viata crestina.Pe de alta parte viata interioara a fiecarui om e o taina pe care numai Dumnezeu o cunoaste si chiar in ultima secunda de viata poti zice un "Doamne,miluieste-ma pe mine pacatosul" -din inima- si sa te mantuiesti.Sau din contra,un gand de mandrie te poate pierde.Deci,doar Dumnezeu stie care crestin s-a mantuit si care nu,asa ca noi,ca Biserica, si dupa caz, in mod individual ,ne rugam pentru cei plecati si ii pomenim la anumite intervale randuite,si credem ca nu pacatuim prin asta.Referitor la mantuirea prin "daruri" presupun ca te referi la pomenile ortodoxe, care se fac pentru sufletele celor morti.Ele nu sunt "daruri" prin care incercam sa rascumparam sufletul celui plecat,ca asta e imposibil,ci sunt fapte de milostenie pe care nadajduim ca Domnul le va primi,in milostivirea Sa.Si tot ce se imparte la o pomana (coliva,vin, colaci,lumanari) are de fapt o simbolistica legata de moarte si de viata vesnica, si folosesc sa le reaminteasca celor ramasi in viata niste lucruri.
Originally posted by BOCANILADupa moartea noastra,nimeni nu mai are nici o putere sa ne mai ajute in vre-un fel sau altul. Multa pace!In vremuri ale minciunii universale,a spune adevarul este un act revolutionar.....
Chestiunea cu "modul in care am pus in practica Legea lui Dumnezeu in timpul vietii" e foarte sensibila,fiindca nu exista nici un om fara de pacat,oricat s-ar stradui ,cu ajutorul Domnului, sa traiasca crestineste.Fiindca, odata ce scapi de niste pacate,iti dai seama ca ai altele,deoarece Dumnezeu te lumineaza tot mai mult si incepi sa-ti dai seama ce intuneric zace in tine.Asa ca,paradoxal,sfintii s-au considerat cei mai mari pacatosi,fiindca au realizat ca si printr-un gand pacatos omul poate pierde harul lui Dumnezeu,nu mai zic prin fapte concrete.Irina si
bb Ilinca(26 aprilie '04)si bb din burtica blogul meu
Marilena12 spune:
quote:
Originally posted by BOCANILA
Daca am crede altfel,in sensul ca,cei ramasi dupa moartea noastra,dragi noua si noi lor,ar mai putea face ceva pentru noi,cred ca fiecare si-ar da si ultimul banut pentru a fi siguri ca ne pot salva si mantui,prin daruri,procesul continuand din generatie in generatie in acest fel.
Ar fi prea simplu pentru unii care au mult si prea greu pentru cei care au putin,dar D-zeu nu apreciaza cantitativ,din punct de vedere financiar sau material,valoarea noastra,ci in modul cum am pus in practica Legea Sa,in anii vietii noastre pe acest pamant.
Dupa moartea noastra,nimeni nu mai are nici o putere sa ne mai ajute in vre-un fel sau altul.
Lili, draga mea, tu papi carnita? ca spui ca porunca a sasea se refera si la animale.
In alta ordine de idei, sunt de acord cu ce a spus Irina, si fac si eu o mentiune: mantuirea nu se cumpara, pe bani sau daruri, rugaciunea inseamna la Dumnezeu jertfa, iubire, si din iubire pentru noi, ca sa ne mantuim, Mantuitorul Hristos S-a jertfit pe cruce.
Rugaciunea dreptului ajunge la Dumnezeu ca un miros de buna mireasma, spune Scriptura, si noi suntem datori a ne ruga unii pentru altii ca manifestare a iubirii pe care Domnul ne-a poruncit sa o pastram. Asa ca, pana la Judecata de apoi, ne putem ruga si pentru sufletele celor plecati dintre noi, caci si ei au facut pacate in timpul vietii, si Dumnezeu nu ne interzice a ne ruga pentru ei.
Mari
soanso spune:
[quote]Originally posted by irina.c.
Totusi,ca parinti,cred ca putem trage o concluzie din intamplarea asta,si anume ca e bine sa ne rugam pentru copiii nostri cat sunt in viata, si sa-i indrumam de mici spre Hristos, ca sa nu ajungem, Doamne fereste! la astfel de dileme.
mare dreptate ai ,oare cati parinti fac intradevar asta si cati parinti "nu vad" cand un copil,se indeparteaza de biserica si o apuca pe alte cai.
acest tanar Bogdan avea viata in fata ,avea vise ,era sprijinul parintilor lui si din pacate NU mai e printre noi.Dumnezeu sa-l odihneasca!
SOSO
simonadav spune:
Parerea mea este ca Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu "ratiune,vointa si sentiment".Omul a fost creat dupa "chipul si asemanarea lui Dumnezeu".Purtand "chipul lui Dumnezeu "omul este chemat sa ajunga la asemanarea cu dumnezeu prin comuniune cu Creatorul sau.Asemanarea reprezinta desavarsirea "chipului lui Dumnezeu" in om .Omul este numit "coroana creatiei"el are raspundere in lumea vazuta spre a o ingriji si proteja conlucrnd cu Dumnezeu la desavrsirea ei.
Asadar are omul dreptul de a decide asupra vietii (chiar si a lui ) cand aceasta decizie apartine doar Lui Dumnezeu ?
Marilena12 spune:
Simona, am inteles ce vrei sa spui, ai dreptate, omul are dreptul de a decide asupra vietii lui, cum si-o traieste, insa nu are dreptul de a decide asupra mortii lui, acest drept apartine lui Dumnezeu care i-a daruit viata.
Mari
emicris spune:
Spunea cineva ca dupa moarte nu se mai poate face nimic pentru sufletul nostru,atunci toate pomenile si parastasele pentru ce se fac?Nu ma acuzati de lipsa de cultura religioasa pentru ca eu sunt catolica si la noi exista ideea de purgator,loc din care poti iesi cu ajutorul rugaciunilor,pomenilor,etc.,insa la fel ,conteaza calitatea lor,nu poti cumpara fericirea vesnica,insa mai e o sansa,(de care cei care isi iau viata nu se bucura din pacate).Luminati-ma va rog, si nu vreau sa starnes polemici.
mamica de zmeu