Blestem de mama
Raspunsuri - Pagina 2
Marilena12 spune:
Din pacate exista si asa ceva. Eu i-as fi spus inca de atunci ceva mamei respective, insa te inteleg ca nu ai avut nici o reacite de genul acesta, tu stii mai bine ce fel de persoana este acea femeie, altfel sunt sigura ca nu ai fo ezitat.
Ar trebui totusi sa vorbesti cu ea, pentru binele copilasului, poate va intelege ceva, cel putin ca este inuman sa lovesti copilul, si de neconceput sa lovesti cu piciorul un copilas de un anisor si ceva. 
In felul asta vei avea si tu linistea sufleteasca, vei sti ca ai facut tot ce tinea de tine, ca sa-i deschizi mamicii ochii.
Imi face rau numai sa-mi imaginez cum traiesc unii copii.
Mari
numeioana spune:
Denizel, nu m-ai suparat deloc, ba din contra, iti multumesc pentru raspuns.
Ciuf, April, Liliana, Anda, Marilena, va multumesc tuturor. Sunt de acord cu voi in tot ceea ce-ati spus si o sa vorbesc cu mama sa vad ce spune.
Cumnata mea mi-a zis intr-o zi ca nu mai suporta sa stea cu copilul, ca i-a mancat nervii, ca nu-l mai suporta. Deci cred ca are o depresie pentru ca de 2 ani si jumatate nu a mai mers la munca si a stat doar sa ingrijeasca sarcina si apoi copilul. Apoi, cel mic este foarte energic si face o multime de prostioare, care mie tot nu mi s-ar parea destule ca sa ma gandesc macar sa-l lovesc. Nu pot sa stiu ce simte ea, nu pot sa ma pun in locul ei... Dar ceea ce-a facut mi se pare josnic. Sa lovesti o fiinta care nu se poate apara si s-o blestemi fara sa-ti fie frica de Dumnezeu...!! Si sa fie si copilul tau!!!
Cu siguranta daca as fi asistat la o asemenea scena in alta parte as fi reactionat, dar la ea nu m-as fi asteptat sa faca si sa zica asa ceva. De-asta am ramas impietrita. La fel s-a blocat si sotul meu, in timp ce sotul ei a luat copilul in brate si i-a vorbit bland ei, fara sa-i reproseze nimic. Poate si din cauza asta n-am avut puterea sa intervin.
Imaginea aceea m-a socat atat de mult ca aproape zilnic imi vine in minte. 
Cand ma joc cu copilul numai la asta ma gandesc, iar cand vad ca are o zgarietura sau o vanataie ma intreb cum a capatat-o...
Cumnata mea cred eu ca are probleme...si-asa e o fire cam ciudata, care vorbeste mult, foarte tare si spune un lucru de 5 ori si de fiecare data rade si i se pare la fel de amuzant. E o persoana foarte obositoare pentru cei cu care intretine o discutie. Nu prea are rusine si trebuie sa fie mereu in centrul atentiei. Eu tineam foarte mult la ea, dar de cand s-a intamplat incidentul acesta (si nu a fost singurul, dar este cel mai grav de pana acum la care am asistat) nu mai vreau s-o vad. Nimic din ce spune nu ma mai impresioneaza, pentru ca nu este persoana pe care vreau s-o am in preajma mea sau a familiei mele...
Toti cei care au cunoscut-o au vazut ca e ceva in neregula cu ea... ca se poarta foarte ciudat... si asa e de cand o stiu eu...
Ioana
bebe?! - decembrie 2006
Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.
papadie spune:
quote:
Originally posted by numeioana
Toti cei care au cunoscut-o au vazut ca e ceva in neregula cu ea... ca se poarta foarte ciudat... si asa e de cand o stiu eu...
Ioana
bebe?! - decembrie 2006
Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.
De la depresia post natala si oboseala cronica poti face lucruri pe care nici nu le-ai gandit vreodata. Eu cred ca acea mama are nevoie de suportul, de incurajarile si de ajutorul celor din jur. Eventual o consiliere la psiholog.
In rest, aici numai vorbe grele..:(
dana_ene spune:
E socant ceea ce ai povestit aici.
Cred si eu ca ar trebui sa-i vorbesti, dar pe un ton cat mai amical, ca sa nu se simta amenintata.
De ce nu o sfatuiesti sa devina membra a DC-ului?
Aici ar putea gasi mamici care se confrunta zilnic cu ceea ce traieste si ea, ar putea gasi prietenie, intelegere, sfaturi si exemple.
Numai bine copilasului!
Daniela mamica de Oana Maria (2 sept. 2003) si Roxana Elena (7 febr. 2006)
www.dropshots.com/danae" target="_blank">Alte poze si filmulete
www.copilasi2006.3x.ro/" target="_blank">SPIRIDUSI DE IANUARIE-FEBRUARIE 2006
www.nazdravani.ro" target="_blank">NAZDRAVANI DE AUGUST-SEPTEMBRIE 2003
Marilena12 spune:
As vrea sa va dau exemplul unei mamici deosebit de obosite si suparate, care a crescut doi copilasi singura, fara nici un ajutor, a muncit cat pentru doi si a suferit mult chin si suparare din cauze pe care nu mi-e permis sa le dezvalui. Cand nu mai putea, mama asta, o mana de om, se inchidea in ea si trudea mai tare. Cand ajungea la limita oboselii si copiii faceau rautati, nestiind cat de mari erau eforturile ei, aceasta mama avea o vorba: Fir-ar maica voastra a aluia! O sa ma bagati in pamant odata!
Nu este o vorba potrivita pentru a o spune unui copil, poate unii sunt socati; am intrebat-o de ce spunea asa si mi-a raspuns: Nu suport gandul de a-mi bate copiii, ei sunt tot ce am si pentru ei traiesc. De zis lor ceva, nu pot, ca ei trebuie sa aiba o viata frumoasa, cu toata sanatatea si fericirea pe care le merita.
Insa mie, am dreptul de a-mi zice, eu sunt de vina ca nu pot mai mult si cad ca boul in jug, eu am parasit pe Dumnezeu si nu stiu sa ma apropii de El...Am vorba asta urata si imi vars supararea cu ea, cand nu mai pot!
Toti avem momente cand izbucnim, nu este nimeni perfect, totul este sa ne ferim sa afectam copiii, ei nu inteleg nici depresia, nici oboseala, nici boala...
Persoana despre care v-am spus este batrana acum, insa explicatia ei mi s-a parut pertinenta pentru situatia ei.
Mari
Cristina_C spune:
numeioana, dintre cei care au scris aici, tu o cunosti cel mai bine pe aceasta mama.
Da, chiar ar fi bine sa intre pe DC si sa citeasca, printre altele, subiectul lui denizel cu abuzul.
Si subiectul asta http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=94059&whichpage=1, unde mame de pe DC povestesc despre depresia post partum (si lucrurile arata un pic diferit). Eu stau si ma intreb daca, inainte sa inceapa copilul sa faca "prostioare", cand era "mai usor de suportat", mama era la fel de depresiva, nervoasa si intoleranta. Eu cred ca nu are suficienta rabdare cu el si gata - nu toti adultii se inteleg cu copiii, asta nu-i un secret. Cel mai bine ar fi sa caute o bona pentru copil daca ea nu sta bine cu nervii si sa se relaxeze facand intr-adevar ce ii place. Poate, intre timp, o sa-si revina - si, daca o ajuta si un psiholog sa lucreze la capitolul auto-control, cu atat mai bine. La un moment dat va trebui sa-si confrunte propriul copil - si vin crizele de 2, 3, chiar 4 ani - crize de personalitate cand copilul iti pune greu rabdarea la incercare. Daca acum ii da cu piciorul, nu vreau sa ma gandesc ce i-ar face atunci raportat la "gravitatea faptei". E pacat sa-si descarce nervii pe el pentru ca e cel mai comod asa - el e mic si nu protesteaza.
Oricum, urat ca se poarta asa cu micutul. Macar i-o fi parand rau dupa?
Cineva trebuie sa-i spuna ca nu-i normal ce face - asta ca sa nu creada ca ar fi normal.
marybell spune:
da, probabil ca tipa e prinsa, ca sa zic asa intr-o depresie, dar chiar si asa nu scuza cu nimic faptul ca loveste copilasul cu piciorul. eu ma intreb ce ii face cand e singura cu el, la nervi daca ea in fata ta a comis gestul pe care l-ai descris. e dureros si complicat fiindca intr-adevar ma gandesc la tine ca nici nu stii cum ar fi mai bine sa reactionezi, dat fiind faptul ca ea face parte din familia ta. nici nu poti sa faci sesizari privind comportamentul ei la protectia copilului, ca normal ai fi acuzata de restul familiei si parca sufletul tau spune ca nici nu poti ramane indiferenta la ceea ce se intampla.
in acest caz si eu la fel ca fetele cred ca ar fi bine sa porti tu o discutie cat mai serioasa cu ea si sa ii urmaresti in timp reactiile vis-a-vis de copil.
sa ne mai tii la curent cu ce se intampla...
Marybell si bb Erik (23 dec 2006)
poze bb
poze Botez
varsta Erik
denizel spune:
Papadie, da, ai dreptate, vorbe grele pe aici dar... pe copilasul ala cine il apara???
Mie mi se rupe inima cand aud despre situatii din astea. In Romania copilul nu are nici un drept. Nici unul macar!!! :-(
Singurul lui 'drept' este de a fi suta la suta la discretia parintelui. Asta este ingrozitor de nedrept si trist si asta este marea, marea, imensa problema.
Eu cred ca nu am inteles prea bine ce este totusi cu depresia asta.
Am avut si eu, imediat dupa nastere, vreo saptamana de depresie, chiar mi-a prescris dr. niste pastilute. Plangeam fara motiv si nu puteam sa dorm. Cam asta a fost. Si, pana la urma,nu pastiluta aia pe care o luam o data pe zi m-a vindecat de depresie. Eu singura m-am vindecat, zgaltaindu-ma bine si spunandu-mi ca baietelul meu nu are nicio vina pentru oboseala si durerile mele si ca de acum inainte el trebuie sa fie pe primul plan.
Poate ca mama baietelului de care povesteste Ioana are intr-adevar o depresie.
Totusi, cand aud de o persoana cu depresie, nu pot sa cuprind in tabloul respectiv si violenta, amestecata cu dorinta de a atrage atentia cu orice chip.
In plus, Ioana zice ca mama copilului asa a fost dintotdeauna...
Eu o cred ca este obosita (toate mamicile sunt), o cred ca are nevoie de ajutor si de sprijin, dar inca odata, pe copil cine il sprijina? :-(
Ce vina are bietul copil ca mama lui "nu mai suporta sa stea cu cc copilul", ca "i-a mancat nervii", ca "nu-l mai suporta" si ca ii doreste sa-si sparga capul si sa-si rupa picioarele? 
Mult mai mult decat o depresie si oboseala cronica mi se pare aici. Totusi, este un singur copil!
Imi suna mai degraba a lipsa rabdarii, a egoism si aplecare excesiva spre propria persoana...
-------------------------
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! ! !
-------------------------
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
Cristina_C spune:
Si mie la fel imi suna.
Depresie am avut si eu la inceput, la modul ca plangeam mereu, aveam accese de panica, in primele luni eram obsedata de moartea subita, il urmaream noaptea cum respira, insa toate astea insemnau de fapt grija excesiva fata de copil, nicidecum respingerea lui. Daca nu mai puteam si trebuia sa-mi descarc nevii pe cineva acela era sotul, saracul
.
Si-am gasit ceva:http://www.netdoctor.co.uk/health_advice/facts/depressionpostnatal.htm:
Do mothers with PND harm their babies?
No. Mothers with PND often worry about harming their babies, or not looking after them properly. However, generally they look after their children at least as well as other mothers. Unfortunately mothers and other family members do sometimes harm babies (battered babies). These people tend to have a history of having been harmed or mistreated when they themselves were young and this does not relate directly to PND. Very rarely a mother with postnatal psychosis may harm her child. This may be because she is suffering from false beliefs (delusions) such as that the child is terminally ill. Alternatively mothers may kill their babies before committing suicide themselves thinking that it is better for both of them to be dead. Fortunately this is unusual. PND and postnatal psychosis are treatable illnesses and the sooner they are treated the better. If you have any worries that you may harm your baby, or you have worries that a mum you know may harm their child, speak to a health visitor or doctor as soon as possible.
numeioana spune:
Da, are dreptate Denizel... Copilul e cel mai important cred eu si el ar trebui sa fie principala mea preocupare cand vine vorba de aceasta "intamplare".
Ce cred ca am omis sa spun (ca de, sunt foarte multe amanunte!) este faptul ca in orele cand mai scapa de acasa mama mi se destainuie zicand: "Cand sunt acasa vreau sa scap de el (de baietel) o zi sa ma relaxez si eu si cand sunt plecata numai la el ma gandesc si simt ca imi lipseste ceva".
Cristina, probabil ca nu e depresie postnatala, dar depresie tot e. Sau daca nu e depresie e o boala psihica. Ceva se intampla. Si e ceva grav.
Probabil ca n-o sa judecam bine lucrurile atata timp cat sunt lucruri din trecutul mamei pe care nu le stim cu exactitate (a trebuit sa treaca peste situatii dificile). Nu stiu, eu in locul ei m-as duce la un psiholog, la un terapeut, sa inteleg de ce se intampla asta cu mine. Sunt sigura ca isi da seama ca greseste dar nu se poate controla. Asa cum nu se controleaza nici cand i se pare ceva despre cineva si, la nervi incepe sa vorbeasca urat si sa jigneasca pe orisicine...
Ioana
bebe?! - decembrie 2006
Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.