Dumbrava Minunata
Dumbrava Minunata | Autor: olguta12
Povestea copilariei mele a fost Dumbrava Minunata, cu toate ca niciodata nu am fost sigura daca ador povestea Lizucai sau o urasc.
Lizuca era eroul meu. Pt ca isi murdarea mereu hainele- ca si mine- pt ca iubea animalele- ca si mine, pt ca era mereu pusa pe sotii- ca si mine- si pt ca de multe ori era neinteleasa de cei mari din jurul ei.
In schimb, eu aveam ce nu avea Lizuca- parinti care ma iubeau, o sora mai mare, si o bunica ce imi era mereu alaturi, pe care nimeni nu incerca sa o indeparteze.
Dar Lizuca il avea pe Patrocle. Eu aveam un urs galben de plus cu funda roz la gat, Mirciulica.
Lizuca avea Dumbrava Minunata. Eu aveam Pantelimonul cenusiu.
Ea o avea pe Sora Soarelui. Eu o aveam pe vecina de la 1 care imi arunca cu apa in cap, cand era de parere ca fac prea multa galagie in fata blocului.
Dupa toate calculele, Lizuca era mult mai bogata decat mine.
Bunica mi-a povestit prima data Dumbrava Minuntata.
Nu mi-a citit-o, deoarece nu stia sa citeasca.
Era fata si nepoata de "preoti", crescuta cu frica lui Dumnezeu. Mezinul intr-o familie instarita, o familie binecuvantata cu 6 copii; si-a pierdut mama cand inca nu avea 3 ani. Inainte sa mearga la scoala, si-a pierdut tatal.
Neamurile au fost de parere ca era de prisos sa mai trimita INCA o fata la scoala... asa ca au tinut-o ca "fata in casa". Servitoare neplatita... imbracata in vechituri, hranita cu resturi, dormea pe-o rogojina, intr-o camaruta de langa bucatarie, invelita cu paturi vechi si carpite .
Ca sa o "salveze", un prieten de-al tatalui sau a "rapit-o". Ca in filme- pe peron, in gara... Ea avea 17 ani. El 29. S-au casatorit. Au avut 10 copii in 8 ani. A avut si gemeni. De doua ori! Doi dintre copii s-au nascut neinsufletiti. A pierdut o alta sarcina la aproape 9 luni. Ar fi avut 2 fetite...
La 25 de ani, a ramas singura cu 6 copii. Bunicu' a plecat la razboi.
Din 10 copii, doar mama a supravietuit.
Cu toate astea, nu s-a plans niciodata, n-a invinovatit pe nimeni.Nu s-a plans nimanui, nu a cerut ajutorul nimanui.
Si-a trait viata cu mandrie, cu darzenie. Mereu a avut capul sus.Nu a avut de ce sa-i fie rusine.
A muncit mult, mai mult poate decat un barbat...in fabrica. Am poze cu ea, intre "bobine", legata la cap cu o basma, obosita, dar zambitoare.
Mamei i-a daruit totul. A inconjurat-o cu dragoste, cu zambete, cu matusi si unchi, prieteni de incredere. In loc de cadouri impachetate frumos, ea daruia zambete, imbratisari, pupici. Era pupacioasa... mai ca tot neamul
S-a sacrificat pt mama-tot ce si-a dorit, a avut. Lectiii de balet, vacante , excursii, hainute frumoase, “sa nu rida lumea de copilul meu ca este saraca si neingrijita”. Facea rochite superbe- din mina ei. Crosheta- fularul meu favorit este unul facut de bunica acum 24 de ani, care inca arata de parca l-am cumparat ieri…
Iar ea nu pleca din casa fara sa fie aranjata. Nu era seara in care sa nu-si puna parul “pe araci”. Bigudiuri facute din carpa moale- sa se poata odihni- crema de fata, crema de maini, toate aplicate cu precizie si cu o melodie a lui Ioana Radu fredonata, “sa fac treaba mai buna”. Nu purta machiaj. Doar ruj- rosu aprins, aplicat cu atentie si precizie. Pantofii si geanta in ton cu rochia, batic la gat, ciorapi fini de matase. Parfumata mereu cu parfum de lacrimioare. Mereu mirosea a primavara. Tin minte si acum plimbarile cu ea prin oras, unde ne opream pt carnati in Obor, branzoaice in Piata Amzei, si pt. parfum de lacrimioare de la merceria “ei”, undeva pe Calea Mosilor. Cutreieram tot orasul doar de dragul de a fi impreuna… Nu avea gusturi scumpe. Dar avea gusturi fine.
De dragul bunicii am invatat sa citesc. Sa fie mandra de mine. Sa o pot incanta si eu , la randul meu, cu povesti nemuritoare, sa ii tin de urit cand imi facea rochite si imi cosea bluzite frumoase. Mai tarziu, faceam “schimb de bunuri”- eu ii citeam, ea imi dadea in carti. Ea imi termina o bluza, eu ii faceam manichiura si pedichiura. Mereu imi “ghicea” ca o sa ma marit cu un baiat saten cu ochii verzi. Iar mie imi placeau brunetii. Rideam, si-i spuneam ca o “mint cartile”. Dar mama imi amintea ca si ei i-a spus la fel, si tata are ochii verzi.
Bombonelu meu nu e brunet… iar ochii-i are verzi…
Imi spunea din nou si din nou sa nu renunt la scoala. Sa invat pt mine, nu pt profesori sau pt colegi. Nu pt “faima”- pt sufletul meu. Sa pot sta de vorba “si cu un inginer si cu un gunoier”. M-a invatat sa tratez oamenii la fel. Sa am acelasi respect si pt femeia de servici ca si pt doctorul care m-a “lecuit” de bronsita. “Cand respecti oamenii, te respecti pe tine”.
Nu era citita, dar era culta. Nu era educata, dar era doamna. Nu era bogata, dar era inteleapa.
Ii placea primavara. Ii placea sa mergem la plimbare in parc, sa “mancam la iarba verde”, si sa-mi spuna Dumbrava Minunata. In parc “la Circ” avea un loc anume, unde nu era tipenie de om, unde totul era verde, florile cresteau nestingherite, si povestile deveneau realitate. De dragul ei am indragit si eu primavara, gazele, florile, animalele. Si povestile.
De un singur lucru ii parea rau. “Tu cresti, si n-o sa mai am cui sa spun povesti. Tu nu mai ai nevoie de mine”. Isi dorea mai mult decat orice sa traiasca sa ma vada “maritata, la casa ta, cu copii. Sa am din nou cui sa spun povesti”.
Azi se implinesc 22 de ani de cand nu mai e. A suferit mult; am fost alaturi de ea zi si noapte, am privit-o cum se stinge din viata, neputincicoasa, fara sa pot face ceva. Pierderea ei m-a marcat pe viata. Mult timp am urit primavara. Pt mine nu mai era ce a fost. Mereu, in ajunul Pastelui, de Florii, imi aduceam aminte ca nu mai e aici. Ani de-a randul am evitat plimbarile in parc, primavara. Ocoleam florile, gazele, tot ce imi aducea aminte de ea. Primavara trebuia sa insemne viata, nu moarte. Nastere, nu pierdere.
De cand s-a nascut Alex, am inceput sa citesc din nou povesti. Am prins curaj sa ies din nou in parc, primavara. Nu mergem sa luam carnati din Obor. Dar mergem si cumparam burgers cu ketchup. Branzoaice n-avem. Dar avem inghetata pe bat. Si mergem si mancam la iarba verde…
Stau si ma intreb cat de mult ar fi iubit-o bunica pe Alex. Cate rochite i-ar fi facut. Eu nu-s priceputa…dar ii cumpar rochite care i-ar fi placut bunicii…
Deja le-am facut cunostinta de mult... Ii arat piticului poze cu “bunica mea”, si-i povestesc de ea. Ma intreaba mereu unde e. Pina de curand ii spuneam ca este in Rai, cu Doamne Doamne si cu ingerasii.
Dar azi, am realizat- dupa 22 de ani, ca bunica mea nu e in Rai. E in Dumbrava Minunata… si stiu ca in sfarsit nu mai e singura, si are din nou cui sa spuna povesti… unui licurici…
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours." 
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Amintiri de alta data...
Raspunsuri
Lala_D spune:
Olguta eu imi scot palaria in fata oamenilor ca bunica ta . Si sunt convinsa ca acolo unde este, in dumbrava, alaturi de bunica mea ( doua doamne atat de asemanatoare si distinse nu aveau cum sa nu se intalneasca acolo si sa fie prietene) ii vor spune multe povesti frumoase licuriciului.
O zi excelenta !
Lala.
Bogdan si 
Andrei (27.12.2007)
Poze
DarkBendis spune:
Olguta, te imbratisez... mult-mult! 
Dark Bendis
& Hogmanay Baby (31.12.2008) 
"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"
luxe spune:
Olguto...m-ai facut sa plang.....
ELIZA MIRON spune:
Bunica ta, in Dumbrava Minunata, acum ii spune povesti Emmei...
olguta12 spune:
Asa ma gandeam si eu... amandoua... ca doua babute... dichisite si rujate... cu o gramada de pisici si "Patrocle" pe linga ele... au ce sa-si spuna...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours." www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT Amintiri de alta data...
emag spune:
Olguta... 
Dumnezeu sa o odihneasca pe bunica ta... intr-o lume mai frumoasa, mai luminoasa ca asta... Si-n lumea asta frumoasa sa spuna povesti si licuriciului Emma. Si altor puiuti ajunsi acolo...
Ziana - povestea nasterii
gabitzam spune:
Eu deja o iubesc pe bunica ta, Olguta.
Si sunt sigura ca acolo unde este ea, toata fetitele sunt fericite, si asculta povesti multe si frumoase.
Cresterea copiilor este in parte bucurie, in parte razboi de guerilla
Lara spune:
Minunata poveste, Olguta. Si plina de speranta..
Te imbratisez
misha71 spune:
M-am tot plimbat prin tara, pe la sate, prin locuri uitate de lume. Si ma minunam de puritatea gindului, de intelepciunea oamenilor simpli, pentru care "a-l sapa pe colegu'" e o notiune abstracta. Ei vad lucrurile intr-un mod atit de simplu si logic, incit ma minunez de fiecare data si ma intreb: cum oare de nu mi-a dat prin cap sa spun asta, sa gindesc asa, sau sa fac astfel. Sint oameni pentru care nu exista mizeriile de zi cu zi care au inrait lumea de azi, oameni pentru care un fir de iarba inseamna ceva frumos si nu ceva peste care se calca, fara a ne da seama, oameni care VAD frumusetea cu ochii pe care noi i-am pierdut demult, adinciti fiind in problemele murdare ale vietii noastre fara culoare.
Olgule sufletelul tau sensibil si bun.
