Ziana

Am crezut povestea cu barza care aduce bebelusi incredibil de mult timp, prin comparatie cu cei mici de azi, care afla cum stau lucrurile extrem de devreme. Cand am aflat ca atasamentul meu fata de berze nu are nici o baza reala, am inceput sa cred ca fiecare suflet de copil isi alege, inainte de a se naste, parintii. Inca mai cred asta.
Acum un an am dat nastere sufletului care m-a ales - Ziana. Inca ma intreb ce-am facut sa merit alegerea ei… La multi ani, draga mamei draga!

Am citit toata sarcina povestile voastre si n-am avut curaj sa o scriu pe a noastra, de teama sa nu plictisesc, sau supar, sau, sau… Mi-am luat inima in dinti si …

Noua luni a locuit, cuminte, in burtoiul care parea sa cazeze cel putin doi copii. Nu greturi, miscari finute, la ore civilizate. Ce mai, o mica doamna. Asta in ciuda faptului ca la exterior, in viata mea, nu a fost totul tocmai roz… Asta nu mai conteaza…
Ca orice viitoare mama (din categoria viitoare closca, din start paranoica), am avut spaimele mele, care au venit si-au trecut pe parcursul sarcinii. Am ramas, pana la final, cu spaima de circulara de cordon si cu teama ca voi naste in week-end, cu travaliul declansat noaptea.
10 februarie 2007, ora 2:45 (Sambata). Sar din somn de durere. In sfarsit, dupa 41 de saptamani – zicea DPN-ul, 40 calculele mele, s-a hotarat sa iasa. Fiind genul de pacient mereu speriat sa nu cumva sa deranjeze pe cineva aiurea, intru repede pe desprecopii, sa mai citesc o data, a z…-ua oara, cum sta treaba cu travaliul si daca asta e procesul in derulare sau mi se pare mie. In urma lecturarii, sar sub dus (mai exact ma legan ca un pinguin, cum si aratam), apoi in haine, inhat bagajul si-l anunt, soptit, pe domnul tata ca trebuie sa mergem la spital.
La ora 6 descind la Maternitatea Odobescu. Sun medicul, roaga o tanara doctorita sa ma controleze si sa-i spuna cum sta treaba, in centimetrii. Tanara doamna nu gaseste colul, desi il cauta constiincioasa, riscand sa-mi ajunga la gat. Decide ca am uter retrovers si nu poate estima dilatatia. Asa s-a intors brusc, in ciuda mea, exact cand e travaliul in toi si contractiile la 5 minute. Doctorul meu realizeaza ca tanara sa colega e putin obosita, asa ca recomanda o clisma si un control direct la sala de nasteri, prestat de altcineva.
Episodul clisma ar merita mentionat, macar de dragul obiectului, probabil de patrimoniu, utilizat – un ibric de metal, de o culoare incerta, innobilat de amprenta timpului(rugina sau doar smalt sarit…nefiind arheolog nu pot mentiona cu certitudine), conectat la o teava de cauciuc. Am preferat sa nu ma gandesc prea mult ce legatura s-a creat, prin intermediul instrumentului in discutie, intre mine si doamna care tocmai coborase de pe masa, in viteza.
Ora 8. Sala de nasteri, control, sunat medicul, transmis concluziile doamnei doctor de garda (la care regret ca nu-i cunosc numele, pentru ca ii sunt datoare pe viata )– dilatatie 5, col sters, e necesar sa depaseasca viteza legala, altfel ajunge la faza de felicitari. Sunt convinsa din doua - trei cuvinte de doamna doctor sa nu mai fac epidurala.
Ora 9. Ajunge doctorul, rupe apa, refuz epidurala stabilita initial, socializam cu pauze in care tac, ca sa nu tip. N-am spus macar o data au, miau, orice, gandind ca orice durere merita inghitita cu demnitate, orice durere, doar sa fie ea, mica mea, bine. In timpul schimbului de impresii cu dl. doctor, anunt zambind (usor fortat) ca VINE! Vine Ziana...
Rade … “Ei daaaa, asa de repede crezi ca vine?”. Ei bine, da, sunt sigura. Ridica cearsaful si trage cu ochiul, neincrezator, asa, ca intr-o comedie. Sare si –mi striga sa … “hai” ! As vrea sa “hai” dar nu prea-mi iese, ma ridic, nu mai vad bine, ma tarasc sprijinita de o asistenta, incerc sa nu strang picioarele, ajung in mod miraculos pana la masa si-n cateva minute nasc, asa, in linistea tulburata doar de indicatiile medicului, speriat ca-mi vor crapa toate vasele din cap si-n poantele altor medici, nedumeriti de linistea si pacea din sala.
10:00 : Simt ca eu si fiica mea suntem in aceeasi camera, fara sa mai fim in acelasi corp, dar nu aud decat medicul soptind neonatologului – dubla circulara de cordon. Secundele alea au durat cat o viata, imi era teama sa intorc capul spre locul in care simteam ca e copilul meu si-am intrebat de ce nu plange. Mi se raspunde ca a plans dar n-am auzit eu – sa zicem, dar nu prea cred.
Intorc capul, in sfarsit. Un omulet ma priveste fix, atent, fara sa planga. Ne uitam una la alta in liniste, pare sa ma studieze in mod constient, pana o deranjeaza cineva care-i curata fata cu apa. Eram sigura ca o sa plang, am plans la toate nasterile despre care am citit in timpul sarcinii, n-am facut insa decat sa ma tot uit, uimita, la ea. E un om, un om care s-a nascut din mine!!!
Pana aici, poezie. Iertati-mi “romanul” promit sa nu mai scriu o vreme, cum n-am prea scris nici pana acum, ci doar v-am citit cu drag, dar am sa povestesc si restul.

Episodul II – Calatorie rai-iad
Pana luni, am fost plutitoare, fericita, atarnata de patutul ei, am intebat fiecare asistenta de zeci de ori daca e ok, pana au ajuns, cel mai probabil, sa ma considere ticnita.
Luni a ajuns la “uzina” si neonatoloaga la care figura pe lista Ziana mea mica. Ma infiintez, bineinteles, sa intreb daca totul e ok. De aici s-a dezlantuit iadul. Imi spune ca am facut-o mai mult baiat decat fata, ca are o anemie mare si suspecteaza o pierdere de sange, probabil undeva la cap, probabil ca urmare a circularei de cordon. Ascult fara sa respir, imi spune ca ma tine la curent. Plec si ma umflu de plans pe la colturi, pe holuri. Uitasem sa intreb care-i treaba cu mai mult baiat, asa ca dezbrac copilul sa verific daca dotarile sunt cele corespunzatoare. Sunt. Ma lamureste o asistenta. D-na doctor se tot mira ca Ziana are o privire de adult, serioasa, pare constiente de tot ce se intampla, pare sa-ti citeasca gandurile. De asta era mai mult baiat… In fine…
Ma suna, intamplator, medicul cu care am nascut. Ii miorlai, evident, la telefon. Ajunge la spital in maxim un sfert de ora. Ma calmeaza putin, amintindu-mi cum a decurs nasterea si ca nu erau semne ca circulara ar fi provocat vreo suferinta Zianei – n-a fost cianotica, apgar 9, etc… Imi spune, pe departe, ca unii colegi se uita putin unde lucrezi, cam cat castigi, apoi decid daca esti bun de trimis la alti prieteni medici la controale amanuntite, lunare, o vreme... Nu iau in seama ce spune, o face oricum pe ocolite, mi se pare imposibil sa te joci asa cu vietile unor oameni. Ei bine, nu e imposibil…
Sunt trimisa cu Ziana la eco. Din clipa in care o atinge, d-na conferentiar, mare guru in ale ecografiei, incepe sa dicteze un sir de cuvinte din care retin forma severa. Destul cat sa-mi cada in cap toate etajele cladirii, plus cerul si norii din dotare. Solicit o traducere, ma expediaza scurt – va explica d-na neonatolog. Da, imi explica… Hemoragie de plex coroid, forma medie, EHIP, forma severa. Daca initial suferinta si urmarile se produsesera la nastere, dupa ce a ridicat medicul ginecolog putin tonul la ea, s-a razgndit. Nu la nastere, a suferit probabil intrauterin, eu n-am simtit nimic suspect?
Aflu, dupa ce dau telefoane, ce-i cu literele alea (EHIP - Encefalopatia hipoxic-ischemica perinatala ).
Mi-a mai explicat alt medic, la fel de deosebit – neurologul, la care sunt trimisa, din spital, la cabinet (particular). Confirma, desi cu spranceana cam ridicata, diagnosticul pus la eco. Posibile urmari: tetrapareza, epilepsie, etc., etc. Din seria asta… Ii face EEG, vede acolo ca e posibil sa apara la un moment dat, chiar daca acum nu sunt, convulsii, prescrie fenobarbital si vitamine, imi recomanda sa-i supraveghez fiecare miscare, sa vad daca mi se pare ceva suspect. Il rog sa detalieze treaba cu suspect, imi spune ca “ma voi prinde eu”.

Nu mai stiu ce-i cu mine, vine si trece cate o febra a laptelui peste mine, ma rog in fiecare secunda, fac tot felul de targuri cu Dumnezeu, care nu se fac, dar eu insist. Plang toate lacrimile pe care are chef sufletul meu izbit de toti peretii sa mi le mai dea, mi-e ciuda pentru fiecare moment din viata mea in care am plans pentru tampenii, consumand lacrimi care m-ar ajuta acum.
19 februarie. Ajung acasa, nu ma mai intereseaza nici un alt of din viata mea, cam praf si pulbere in momentul ala, sunt un munte de durere care sta si supravegheaza, numara fiecare respiratie, intepeneste cand micuta tresare-n somn, vreme de 30 de zile. Si se roaga…

Merg din nou la eco, cum mi s-a spus la primul control. Stabilesc cu dl. tata sa o testam pe doamna conferentiar, asa ca mint cu nerusinare si fac si pe proasta (pe cretina , chiar)– ii spun ca nu mai stiu ce diagnostic a pus la prima consultatie, iar biletul de iesire din spital e la medicul de familie si nu mai stiu ce scria in el. E mult mai draguta – acum eram la cabinet, nu in spital - ca prima data (in ciuda tampeniei de care dadeam dovada, nestiind ce are copilul meu), analizeaza imaginile, minute in sir. Prima data i-au ajuns cateva secunde. Totul e ok, s-ar parea ca au fost niste chegulete, nimic grav, nu pe creier ci langa (?), dar s-au resorbit.
Plec cu o alta stare de spirit. Incep sa dau telefoane, mi se confirma ce mai auzisem prin spital si n-am putut sa cred. Ca am cam fost aleasa de client lunar, la eco si neurologie (uneori dureaza ani), ca se intampla destul de des si daca merg la alti medici, in alt oras sau tara, s-ar putea sa aud altceva.

Din nou in rai…
Dupa 6 saptamani de tremurat, ajung in Ungaria. Eco, control neurologic amanuntit. Ii dau neurologului hartiile cu primul EEG. Ma anunta ca nu e nimic acolo, nici o “viitoare convulsie” (“unele mici care inca nu se vad la exterior” ). Arunca hartiile scarbit cand ii spun ca i s-a prescris fenobarbital in baza respectivului EEG.
Pana la 8 luni am dus-o periodic in Ungaria, asa, pentru linistea mea.

Ii multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a ascultat durerea, ca mi-a iertat caderile si targurile, ca a raspuns, din nou, implorarilor mele si ca n-a fost nimic, si-L rog sa o tina in dragostea Lui si de acum in colo.
Si ii multumesc Zianei, steluta mea, ca m-a ales pe mine sa-i fiu mama.

N-am dat nume pentru ca am promis, in rugaciunile mele, ca nu voi face decat sa ma rog si pentru binele lor, ca nu le voi face nici o problema, numai sa aflu ca au gresit, ca m-au mintit, ca m-au luat de proasta, orice, numai sa fie Ziana bine. Asa ca, sa le dea Dumnezeu numai bine, multa sanatate, astfel incat sa se gandeasca de zeci de ori inainte de a arunca diagnostice si de a prescrie tratamente care pot afecta vieti.

Daca a rezistat cineva pana la sfarsitul “romanului” nostru, ii multumim pentru rabdare si-mi cer scuze ca n-am reusit sa fac un rezumat al povestii noaste…

Monica - Ema si Ziana mica, frumoasa si desteapta, la fel ca toti copiii vostrii.

nicoll_mada spune:

Monica sa-ti traiasca micuta Steluta si sa fie sanatoasa!!!Tot binele din lume tie si puiului tau!
Restul nu mai conteaza,SANATATE multa!

nicoll_mada Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN

emag spune:

Multumim mult, Nicoll, pentru urari si pentru rabdarea de a citi povestea noastra. Numai bine si tie si fetitelor tale!

Ziana - povestea nasterii:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=116417

mami_papatot spune:

Tare frumos si mai ales haios si plin de dragoste, ai povestit despre stelutza ta iubita...asta in prima parte...apoi am citit si continuarea, pentru ca prea imi placea stilul asta al tau...si-mi pare bine...ca am citit pana la sfarsit, sa aflu ca sunteti bine amandoua, ca Dumnezeu are grija de fiecare dintre noi...si de cei buni, pe care i-a luminat sa "minta pentru viata" asa cum ai facut tu, si de cei pe care i-a lovit cu dispretzul vesnic al unui suflet de mama...

Sa fiti frumoase si iubite ca frumusetea si iubirea din voi!

Doar 8 saptamani pana cand o vom strange in bratzuca pe
fetitza noastra iubita, Honey Ioana !

mami_papatot +32 Honey Bunny


http://community.webshots.com/user/mami_papatot

Sunt cucoana-n casa mea!

http://bd.lilypie.com/24Mjp3.png

emag spune:

Andreea, iti multumim pentru randurile tale frumoase si pentru urari.
Nastere usoara, multa sanatate tie si micutei tale, Dumnezeu sa fie cu voi!
Astept cu nerabdare povestea nasterii tale, sunt sigura ca va fi frumosa, calda si plina de dragoste, asa, ca tine.

Ziana - povestea nasterii:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=116417
Poze: http://family.webshots.com/album/562535073iVnkQg?vhost=family

fianna spune:

Monica, sa-ti traiasca frumoasa si desteapta! Este adorabila!

Mi-a placut povestea ta, ai un stil foarte frumos de a povesti, desi chiar m-am enervat citind depre ce sunt in stare unii doctori sa faca. Dar pana sa ma enervez m-am amuzat iar la sfarsit am rasuflat usurata si m-am bucurat!

Iti urez o viata frumoasa si sa ai incredere in tine si in fetita ta!

fianna cu www.flickr.com/photos/14295400@N03/sets/72157603680539275/" target="_blank">printisorul Matei
(01.08.07)

mami_papatot spune:

Pupuri dulci-dulci amandorura! Hai si lui tati!

Doar 8 saptamani pana cand o vom strange in bratzuca pe
fetitza noastra iubita, Honey Ioana !

mami_papatot +32 Honey Bunny


http://community.webshots.com/user/mami_papatot

Sunt cucoana-n casa mea!

http://bd.lilypie.com/24Mjp3.png

monalac spune:

MONICA,esti o mama pe cinste si a stiut micuta ta de ce te a ales.ma bucur ca diagnosticul dr n a fost decat o minciuna sfruntata..am trecut si eu prin asta,cand baietelului meu de 2 luni i s a pus diagnosticul de spina bifida si am trait multe luni,asa cum ai spus tu,facand targuri cu dumnezeu,fiind in stare sa dau la schimb orice,chiar si viata mea,pt ca baietelul sa fie sanatos..si a fost,iar diagnosticul...,doar o eroare medicala..
va doresc sa fiti si in continuare sanatoase,ca asta e cel mai important!

22+cu bebe codrin si mami de cris

Mami de Cris

Poze Cris

emag spune:

Va multumim mult pentru aprecieri, urari, pentru intelegere. Multa sanatate voua si micutilor vostii!


Ziana - povestea nasterii:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=116417
Poze: http://family.webshots.com/album/562535073iVnkQg?vhost=family

narcisa.s spune:

Ce frumoase sunteti amandoua!!Sa va dea Dumnezeu sanatate...

Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi - Matei 21:22


Narcisa (17+)si Vil asteptand o

ccris_ccris spune:

Ce frumusica si dulcica e printesica ta! Slava Domnului ca a fost doar o eroare, dar numai in pielea ta sa nu fi fost. Si ai povestit ff frumos. Sa-ti traiasca si sa te bucuri de ea!

Cristina 30+
http://md.lilypie.com/LYuFp2.png
http://community.webshots.com/user/ccris_ccris?vhost=community