povestea mea

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns moto spune:

Draga Semi bine ai venit printre noi . Sfatul meu este sa incerci sa fi tu ....nu trebuie sa te schimbi ptr nimeni si nimic iar daca vezi ca relatia nu merge si el nu isi da nici un interes sa mearga,atunci mai bine va despartiti ...viata este atat de scurta de ce s-a suferim ....Delia si bb-ul Sebastian

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Vanina spune:

Bine ai venit,Semi!
Raspunsul lui Maudi mi se pare excelent....incearca sa-l pui in practica-ai sa vezi ca schimbarea nu va intarzia sa apara....

Am dat un raspuns la subiectul "casatoria??!"...in care spuneam ca eu cred ca fiecare partener trebuie sa-si pastreze cat poate personalitatea,independenta,libertatea....nu sa te abandonezi,sa te pierzi in personalitatea celuilalt.Iti trebuie putina tarie sa-l faci sa-si schimbe pozitia fata de tine...si trebuie sa-ti reconsideri tu putin pozitia fata de el...chiar daca esti casatorita cu el,spulbera-i senzatia ca esti a lui,ca depinzi de el(ma refer in plan decizional)...Incearca sa vezi ce vrei tu,ce-ti place tie cu adevarat-nu-l lasa numai pe el sa-ti impuna stilul lui...fii independenta...si exact cum spune Maudi fara sa-l acuzi cu nimic,fara sa-i reprosezi nimic...ci pur si simplu pt ca asa ai vrut,asa ti-a placut,asa ai avut chef....

Asteptam vesti bune de la tine...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maudi spune:

dragele mele, ma bucur ca v-am fost de ajutor cu strategia mea. stiti cum am deprins asta? si cer scuze lui Semi ca interferez aici cu o poveste care ma priveste, dar poate folosi deasemenea ca exemplu, cine stie?

exact cu primul prieten din viata mea am fost in postura in care e Semi acum, fara detaliile ei insa, noi nu avusesem viata intima si nici nu locuiam impreuna. eram destul de tineri. eu, indragostita lulea+trabuc la un loc. nu vedeam, nu auzeam. prietenii si mama vorbeau la pereti, iar creierul meu era blank, conta numai ce spunea el, ce voia el, ce respira el. pina cind am ajuns intr-un punct mort, cum e Semi acum, de nu mai stiam nici cine sunt! tot asa, ca suportasem tratamentul ala de macho care face femeia sa se simta inutila, accesoriu, fara valoare. era intr-o seara, o sa tin minte cit oi trai, il asteptam acasa sa vina sa ma ia la plimbare (a mia oara promisese ca ne plimbam in oras, si in sase luni de zile nu facusem decit sa stam in casa, sa ii puna mama masa, sa jucam sah si sa vorbim discutii; mama era chiar nervoasa, ca doar nu eram ultima urita si proasta din parcare sa ii fie rusine cu mine in public). si, ca deobicei, trece sfertul academic (obisnuia sa intirzie si cite o ora). mai, dragelor,in momentul ala s-a declansat clickul in capul meu, socul care m-a facut sa pun eu mina pe umbrela (ploua torential)si sa plec de-acasa. m-am intors la 10 seara, dupa ce mi-am vizitat prelungit niste prietene. era la usa, ca mama nu il invitase inauntru fara mine. cu rugaminti de iertaciune si tot tacimul. ei, atunci am avut eu revelatia egalitatii in dragoste si nici ca mi s-a mai intimplat vreodata sa las pe cineva sa ma injoseasca. in alte 6 luni eram despartiti deja, aflasem ca tot timpul avusese pe altcineva (na, pentru sex, desigur, hm), dar deja nici n-am suferit. pentru ca mi-am recapatat increderea in mine si in valoarea mea umana si am invatat sa spun "nu" si "eu". nu pe mofturi, ci motivat si matur. deja am recapatat luciditatea necesara sa vad ca lasasem linga inima mea un om de nimic, un tiran si un necioplit.

de aceea v-am spus, pina nu iti recapeti increderea in propria persoana, nu cistigi nimic de la altii. te trateaza ca pe un obiect, pentru ca asa au vazut ca te tratezi singura. :(

Semi, iti doresc din suflet sa te regasesti, sa te aduni si sa stai dreapta in oglinda si sa descoperi ce forta sta in tine: forta dragostei autentice nu a fiintei abandonate care tinjeste dupa mila. tu meriti dragoste si poti sa o ai. la fel, toate fetele aflate in situatia ta, carora le transmit incurajari si pupici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns coral spune:

Buna Semi,
Eu sunt aproape, in Hamilton,putem sa ne auzim.

Am citit ce au scris fetele si mi-au placut sfaturile sunt pertinente si la obiect.
Starea care s-a instalat in sufletul tau numai tu o poti rezolva. Incearca sa iti faci ziua senina, daca nu iti place serviciul schimba-l, poate ca la necazul tau se aduna si o atmosfera neplacuta.Daca nu ai job cauta unul, e important sa fii intr-o comunitate. Daca ai mult timp liber colinda sau citeste, cauta sa faci ce iti place.
Ocupa-ti timpul si ocupa-l si pe al lui, uite in 2 saptamini e long weekend, fa plan si plecati undeva, e imensa tara asta si minunata si nu e costisitor de loc sa vizitezi.
Iesiti din casa si lasati tembelizorul sa se mai raceasca, e o vara rece dar frumoasa si sunt atitea chestii noi care va asteapta sa le vedeti...
Daca spune ca te iubeste inseamna ca asa e, am si eu un mutulica in casa si mi-au trebuit ani pina sa il fac sa ma vada. Cu tact si rabdare se rezolva toate.
El e fermecator in mod sigur ai si tu o doza mare de farmec si lipiceala, altfel nu aveti impreuna 10 ani, deci scutura amarala si incearca sa te gindesti cum ai vrea sa fie viata ta si apoi incepi sa construiesti cu rabdare, dragoste si multa, tare multa incredere.
Am lasat la urma cel mai important lucru, avortul nu o sa il uiti si o sa te apese, am trecut si nu se uita.
Nu ma pricep sa minuiesc cuvintele si uneori suna tare rece ce spun, dar incearca sa faci o acasa aici pentru tine si omul de linga tine, eu cred cu tarie ca femeia e cea care face atmosfera intr-o casa.
Viata merge inainte ca vrem noi sau nu, important e ca atunci cind ne facem bilantul sa nu regretam ca am fi putut sa o infrumusetam si nu am facut-o.


There is a difference between knowing the path and walking on it.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamica dulce spune:


semi,sper din suflet ca raspunsurile fetelor te.au ajutat..pe mine cu siguranta DAnu avem aceleasi probleme dar pe undeva unele faze pe care le.am dedus se aseamana..si asa cum spune maudi,ca bine spune,pune.te pe tine pe primul plan,conteaza enorm si eu am invata lectia de curand,dar s.a prins
te pup,spune.ne ce ai mai rezolvat,cum te mai simti!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns semi spune:

Va multumesc din suflet pentru raspunsuri, ma ajuta enorm sufleteste, daca nu si practic. Stiu ca aveti dreptate - cel mai bine ar fi sa-mi creez o independenta fata de el, dar imi e imposibil. De la bun inceput a fost asa - el stie mereu unde sint si cu cine, la ce ora, cind vin, etc. Poate si pentru ca de la 19 ani n-am mai stiut de altcineva in afara de el, poate si din cauza unei intimplari urite si triste de cind aveam 18 ani... nu ma simt in stare sa vorbesc despre asta, cert e ca nu indraznesc nici sa ies singura pe strada, mai ales aici, intr-un oras inca strain. Nu stiu sa conduc, si asta e mare "buba" aici, unde distantele sint enorme. Am un servici, ma inteleg bine cu majoritatea colegilor, dar prieteniile lor sint mai mult de suprafata - iar multe din fetele cu care ma impac bine stau in afara orasului. Poate suna a justificare, dar asta e realitatea. Stiu ca nu fac bine ce fac - mi-a spus-o si un prieten care e foarte apropiat de noi - ca dau prea mult de la mine si iau asupra mea obligatii si sarcini pe care ar fi normal sa le impartim. Dar asa a fost de la inceput - si mi-e un pic teama de schimbari bruste, care ne-ar destabiliza si mai mult. Poate are si el dreptate - poate vad totul mai in negru din cauza deprimarii... Cert e ca am ramas cu dureri puternice dupa interventie si lui nu i-am spus. M-am dus si am facut o sonograma si astept rezultatele de la medic - tehniciana mi-a aratat niste chisturi si inca o "umbra" pe care n-a identificat-o... Sper sa fie bine. Va pup pe toate si va multumesc din suflet

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns camelia-daniela spune:

Dragä Semi,

in primul rind, BINE AI VENIT IN FAMILIA NOASTRÄ !!!

Pärerea mea este cä la el a intervenit obisnuinta...iti spune "te iubesc" din obisnuintä, dar a uitat sä-ti si arate...
S-a obisnuit cu faptul cä tu nu l-ai contrazis ( poate niciodatä ), si ceea ce spune el este lege...pentru el nu mai esti un sfätuitor, ci un executant...nu te supära cä-ti spun asta, dar ai fäcut o gresealä, pe care incet, incet, poti sä o corectezi.
Ai devenit prea dependentä de el, si asta este ca un drog...ti-ai pierdut in timpul anilor personalitatea ta, individualitatea...
Cind am citit mesajele la inceput, as fi scris si eu ca Maudi, cu singura completare, cä intii l-as fi intrebat, dacä vrea sä meargä in Kino, sau la restaurant, iar dacä mi-ar fi spus cä preferä sä stea la TV sau la PC, as fi plecat singurä!!!...
In al doilea mesaj, ti-ai arätat din nou dependenta fatä de el...desi esti constientä cä ceea ce faci nu e bine...incearcä totusi sä-ti depeni incä o datä toatä viata, chiar si in ciuda intimplärii de la 18 ani, si fä un rezumat...cine ai fost, si cine esti acum, cä sint sigurä cä este o diferentä mare, altfel nu ai fi avut acum aceste ginduri...si gindeste-te dacä ai putea träi in continuare ca in situatia actualä...eu cred cä nu...si mai cred cä si la tine s-a umplut paharul si trebuie golit.
O schimbare trebuie sä se intimple, chiar dacä tu nu esti incä hotäritä...eventual, sä-i tragi o sperieturä bunä....
Ai scris cä ai probleme dupä avort...imi pare nespus de räu pt tine si mai ales de faptul cä lui nici mäcar nu i-ai spus si nu ai cu cine sä-ti impärtäsesti grijile si gindurile care te främintä...
Incearcä, dupä posibilitate, sä te internezi intr-un spital, färä sä-i spui lui, in sensul cä ai avut dureri si o crizä, undeva pe stradä, si ai aterizat direct la spital...asta ca o scuzä cä nu ai putut sä-l suni si sä-i spui...lasä-l o noapte sä fiarbä si sä-si facä ginduri, chiar dacä tu stii cä o sä innebuneascä datoritä faptului cä nu stie nimic de tine, ca de obicei ( asa e si al meu ), iar a doua zi, sunä-l si spune-i unde esti. Asa te si tratezi ca lumea, ai oameni in jurul täu care te trateazä si te ajutä, pe de o parte, iar pe cealaltä parte, il faci pe sotiorul täu sä se gindeascä la faptul cä e singur, färä tine...
E un plan cam macabru, stiu, dar de multe ori, oamenii apreciazä pe cineva in momentul in care il pierd, sau cred cä poate l-au pierdut...
Asa ai si tu o scuzä, cä stiu cä mereu cauti una, ca sä te explici in fata lui, dar din cauza crizei, nu ai fost in stare sä-l anunti mai din timp!...deci nu risti sä-l pierzi...iar dacä planul functioneazä, atunci poti sä-i faci clar, in felul täu, cä si tu ai dorinte si doresti sä fie respectate, asa cum le-ai respectat si tu pe ale lui...
Scuzä-mä dacä am scris ceva aiurea, dar imi pare tare räu de tine si mi-as dori sä fii si tu multumitä sufleteste....ca asta este foarte important in viatä...
Te pup cu drag si-mi doresc pt tine, sä fii tare...ai incredere in tine!!!
Noi putem sä-ti däm o mie de sfaturi, dar TU esti cea care trebuie sä ia hotärirea!!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

Draga Semi,
M-am gandit azi mult la tine si asha ca itzi scriu si eu. La voi e o rutina, dublata de lipsa ta de independentza. Rutina asta, cu TV-ul si PC-ul la care el sta non-stop intervine si in alte cupluri si e deranjant, dar daca ar fi doar asta ar fi mai putzin problematic. Cred ca problema este ca ai ajuns la o etapa in care doar prezentza lui, fara comunicare nu itzi este deloc suficienta. Cred sincer ca ai nevoie de o schimbare si intr-adevar ai nevoie de un copil. Daca itzi doresti. Dar nu imediat. In primul rand trebuie sa itzi regasesti independentza, cum ti-au spus si celelalte fete. Sa nu itzi mai pese atat, asta una. E o mare problema daca nu conduci. Primul pas ar fi sa invetzi sa conduci. E indispensabil, eu stiu cum e si aici daca nu conduci o masina, esti ca si prizonier. Deci mai intai invatza sa conduci,e primul pas spre independentza si iesire din depresie, apoi potzi aplica ceea ce te-au invatzat fetele, te potzi duce si tu incoace si incolo fara el, te potzi desprinde putzin, potzi vedea ca esti o persoana si fara el. Apoi poate reusesti, daca itzi doresti si vei fi pregatita, sa ai un copil. Asta itzi va umple viatza, dar trebuie sa fii pregatita sa faci fatza tuturor incercarilor, la ora la care ai avea copilul trebuie sa fii deja o femeie puternica, sa potzi lupta pentru el si pentru tine.
Nu stiu cat te-am ajutat, dar itzi doresc din suflet numai bine si o rezolvare cat mai rapida a problemelor.



Ruxi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andana spune:

Draga Semi,

Fetele au dreptate. Nu trebuie sa-ti fie frica sa incerci sa castigi putina independenta. Si eu cred ca barbatii apreciaza si ... dusurile reci pe care le primesc de la partenere. E un fel de a spune: "Ei, sunt aici, exsist, ma vezi?"
Cred ca iti este teama, dar crede-ma nu trebuie. Si mie mi-a fost teama sa ma manifest si am pierdut. Intr-o zi nu am mai rezistat si am taiat nodul gordian dupa a relatie de sase ani. Acum stiu ca daca as fi avut curaj as fi castigat. Au trecut saisprezece ani de atunci, dar a fost o lectie pe care niciodata nu o voi uita.
Trebuie in primul rand sa-ti dovedesti ca esti puternica. Trebuie sa o crezi din tot sufletul. Trebuie sa-ti descoperi propria putere. Depresia va trece atunci cand nu te vei mai simti dependenta de el. Cand viitorul nu te va mai speria. Nu-ti fie frica sa faci si sa spui ceea simti.



Andana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Vanina spune:

Bine spus,Andana!

Mergi la inceput