povestea mea
Raspunsuri - Pagina 3
coral spune:
Buna Semi,
Primul pas pentru carnet este sa iei testul teoretic G1 si apoi G2.
Pentru G1 am niste exemple cam 70...
dar nu am gasit nici o solutie sa iti trimit atasamentul. Daca ai nevoie da-mi un semn si pot sa ti-l trimit.
There is a difference between knowing the path and walking on it.
Elenalove27 spune:
Semi bine ai venit...
Elena cu burtica si sotul AL
Olguta spune:
Hi, Semi!
"...Nu stiu sa conduc, si asta e mare "buba" aici, unde distantele sint enorme..."
Pai de aici trebuie sa incepi: te inscrii la o scoala de soferi, inveti sa conduci cu un instructor (nu apela la sot!) si sunt convinsa ca o sa-ti castigi increderea in tine si independenta.
Nu-ti mai spun de satisfactia pe care o vei avea cand vei fi la volan! Sa nu-ti fie frica, cu siguranta vei lua carnetul, chiar de-ar fi sa iei mai multe ore de conducere (spuneai ca lucrezi, deci iti poti plati aceste ore). Le poti face si in weekend. Asta iti va lua ceva timp (8 luni), oricum trebuie inceput de undeva...
Mai vreau sa-ti spun ceva: teama de a suferi, uneori, poate fi mai mare decat suferinta in sine.
ruxij spune:
Revin, ca mi-am amintit cum am devenit eu independenta. Noi ne-am cunoscut cand eu nu implinisem inca 19 ani, iar el 20. Pe tot parcursul facultatzii n-am avut nici o prietena mai apropiata pentru ca eram mereu doar cu el peste tot si el nu prea era sociabil. Nu ca imi impunea, dar eu singura m-am izolat, ca nu vedeam altceva decat pe el. Deci pot spune ca nu am dat pe dinafara de independentza ani de zile. Ei, ne-am casatorit dupa 5 ani de prietenie, primul an a fost cum a fost, cam grea mi s-a parut adaptarea si incet-incet am inceput sa ma schimb putzinel si sa merg catre o mai mare libertate. Dupa inca 4 ani, in care am inceput sa ma schimb, sa merg pe colo si pe dincolo si fara voia lui, am plecat in USA fara el (el m-a indemnat dealtfel) si de aici sa te tzii independentza... Nu inseamna ca umblu brambura si sotzul meu habar n-are pe unde sunt. Ma mai intalnesc cateodata la o cafea "cu fetele" si nu il anuntz intotdeauna. Sau plec la cumparaturi (ma rog, mai mult la trecut, ca acum cu bb sunt prea bizi si facem cumparaturile dupa ora 10 pm, noroc ca e inca deschis). Ma rog, nu sunt umbra lui in nici un caz si suntem f. OK. Dar si el a avut in trecut muuuulte faze in care era morocanos, statea si se juca pe computer non-stop si nu ma baga in seama, ceea ce ma scotea din mintzi. Cum il intrebam daca mergem undeva, refuza. Mai avea obiceiul sa faca scandal din nimicuri ( ca nu mai mergem ca nu si-a gasit nu stiu ce carte de credit, sau cheia sau... etc.), nu violent, dar destul cat sa itzi strice buna dispozitzie. Asha ca am actzionat astfel. Il intrebam o singura data: "mergi in cutare loc?". La raspunsul lui negativ ii raspundeam f. calma ca "bine, eu ma duc, pa pa". Doar nu era sa stau weekend de weekend si sa ma uit la spatele lui expresiv cum trage cu pushcociul in extraterestri sau in mai stiu eu ce... Aaaa, a protestat, mi-a spus si "nu sunt de acord sa mergi acolo", la care ii raspundeam "OK, te pup, pa!" si plecam. S-a mai suparat, odata a stat suparat si n-a vorbit vreo doua zile ca "nu l-am luat si pe el", cand de fapt refuzase sa mearga. In realitate ce isi dorea era ca eu sa renuntz la programul meu la fiecare figura de a lui si sa simta el ca ma domina si cum adica, a facut el scandal si mie nu mi-a pasat, am fost chiar culmea! N-a tzinut deloc si s-a dat pe brazda. Daca cedam, cred ca eram azi ori la balamuc, ori o prizoniera, dar nu se poate frate asha! Fiecare dintre noi suntem egoisti si daca te lasi dominata nu e chiar bine, ca si el se intinde tot mai mult, vede ca merge. Nu te mai uita atata in gura lui! Fara scandal, calm, incet, renuntza la aceasta dependentza care itzi macina nervii.
Multa bafta si sa stii ca totul depinde de tine, de cum te mobilizezi si cat de rezistenta psihic esti.
Te pup!
Ruxi
maudi spune:
aa, ruxij, ce poti sa imi placi 
andana spune:
Semi, ce mai faci?
Andana
nadina spune:
buna semi si bine ai venit
in grupul nostru al mamicilor, gravidutelor, al celor care isi doresc copii sau doar sa comunice.
Si eu sunt cu sotul meu de 10 ani, insa noi am ramas la Romanica. Atitudinea lui a fost la fel fata de copii cu a sotului tau si nu o data am interupt sarcina. Am regretat, am plans, am vorbit cu un preot si anul trecut am dat nastere unui bebe frumos care e acum iubirea lui tati.
Fii tare, toate astea vor trece. Nu-l lasa sa se indeparteze prea tare de tine. Adu-ti aminte mereu ce te-a facut sa il iubesti, vorbeste cu el, spune-i cat de greu iti este.
Sper sa primim in curand vesti bune de la tine
Nadina, o mamica a carei fericire se citeste pe ochi
camelia-daniela spune:
Ruxi, cam asa s-a intimplat si la mine...incerca sä mä tinä sub papuc, dar nu cred cä stia cu cine are de-a face!!!
De asta i-am sugerat lui Semi, dupä mesajul lui Maudi, sä-l intrebe inainte dacä vrea sä meargä unde vrea sufletul ei, iar dacä nu, sä se care...
Asta este calea spre independentä!!!...femeile nu mai sint de mult, ce erau inainte...pe de-o parte sint, in ce priveste familia si casa, dar acum vorbim de egalitate...eu, momentan, dacä nu am chef sä dau cu aspiratorul, ceea ce trebuia sä fac de vreo 2 zile, spun cä nu am chef si nu dau...chiar astä searä m-a intrebat cind am de gind si i-am spus cä miine, cä de säptämina viitoare sint fff ocupatä si chiar cä nu o sä mai am timp!!!..si dezordinea si mizeria mä deranjeazä mult. Important este pt mine, sä fiu multumitä...cä dacä nu sint multumitä sufleteste, nici cä mä trage inima sä fac ceva!!!
Fiti tari pe pozitie fetelor!
Nu stiu de ce nu se mai anuntä Semi...sper sä nu fi cäzut intr-o depresiune mai mare!!!
adi2003 spune:
Semi, cum te simti acum? am citit si eu povestirea si ma intreb ce faci acum? Eu iti doresc toate cele bune! S-auzim de bine!
Missy spune:
Bine ai venit!
SI eu sunt o fire mai retrasa si am depins mereu de el, de programul lui, de dispozitia lui. El este o persoana careia ii place sa fie in centrul atentiei, eu nu. Mai bine de 2 nai nu mergeam nicairei unul fara celalalt, ne permiteam fiind studenti. Dupa ce ne-am angajat si a venit pe lume Alexia, eu am avut impresia ca acest copil ma tine pe mine in casa si lui ii da o oarecare libertate. Eram tot stresata, pusa pe cearta, suspicioasa. dar de 2 luni am intors placa: i-am interzis sa mai mearga la servici cu masina, asa ca ma plimb eu toata ziua cu bb prin oras. Am reinnodat unele prietenii, care se racisera din cauza ca eu eram tot mereu dupa el, am cuonscut oameni noi, adica a inceput sa-mi pese de mine indiferent de progarmul lui. si sa stii ca simt ca altfel ma priveste, l-am cucerit prin aceasta independenta pe care mi-o permit. El numai umbla atat deoarece e fara masina, asa acum eu sunt cu noutatile si e pot sa spun ca am mai multa incredere in mine.
Iar in legatura cu bb chiar nu stiu ce sa zic. noi am fost amandoi de acord sa avem un bb, dai in ultima luna de sarcina, el venea tot la 10 pm acasa, aveam impresia ca ma evita. M-a apucat groaza ca va trebui sa fac fata singura cu bb, asa ca am vorbit cu dr. care ma supraveghea, si el mi-a spus, ca multi barbati se sperie cand realizeaza ce inseamna un copil in viata lor, deci probabil e speriat de nastere si ce va urma si prin munca uita, dar sa fiu linistita ca se va schimba dupa ce-si va tine odorul in brate. si asa a fost, dupa ce am nascut venea la 12 - 1 acasa, de dragul copilului. acum nu mai vine la 1, dar nici nu mai intarzie pt ca: "stiu ca ma intampina acasa un copil cu cel mai frumos zambet". Poate si al tau sot si-ar fi schimbat atitudinea, pt. ca la urma urmei e parte din el. Si daca cat timp e in burtica nu-i impresioneaza, cand devine "palpabil" si cel mai incapatanat se schimba.
Sfatul meu e sa duci un timp o viata paralele - ca sa zic asa- de a lui, castiga-ti independenta, si ai sa vezi ca te priveste cu alti ochi, si poate mai incercati de comun acord sa faceti peste ceva ani un bb. Merita!