povestea mea

Nici nu prea stiu cum sa incep... Am gasit intimplator acest forum si citeva zile n-am facut decit sa citesc povestile voastre, pina mi-am luat inima-n dinti... poate ca povestea mea n-are nimic deosebit, poate doar mi se pare mie, dar mi-e tot mai greu sa o port in suflet ca pe un nor negru. Nu stiu daca voi reusi sa spun chiar tot, dar va rog sa-mi dati un sfat cinstit si sa ma criticati chiar, la nevoie - sa-mi fiti prietenele de care duc lipsa aici.
Am avut o relatie calma si multumita pana anul trecut. Nu spun fericita, poate ar fi prea mult, caci obstacole si hopuri exista mereu. Dar le-am depasit, pana acum, impreuna. Sunt de 10 ani cu sotul meu, ne cunoastem de multa vreme. Ne-am casatorit acum 5 ani si de 3 ani am venit in Canada. Poate ca de-aici au pornit problemele -eu fiind mai singuratica si mai retrasa, el fiind "vedeta" - lipicios, prietenos, fermecator. Am inceput sa ma deprim, el era mereu nemultumit ba de munca, ba de lipsuri si ne-am trezit la un moment dat ca ne distantam unul de celalalt, el venea acasa si isi petrecea ore in sir la computer sau la televizor, in timp ce eu tinjeam sa ies, sa ne facem prieteni, o "gasca" similara cu cea din tara.
Cu timpul situatia s-a indreptat, cu munca mergea cit de cit, prieteni ne-am mai facut treptat, lacrimile mele au inceput sa se mai usuce... pana in toamna, cind am ramas insarcinata. Stiam ca el nu-si planuise un copil, si adevarul e ca nici eu nu-mi doream (sau nu realizam). Cert e ca atunci cind am aflat ca sint insarcinata, inima mi s-a umplut de speranta. Nu ma asteptam deloc la lovitura care a urmat - prima lui reactie la aflarea vestii a fost "nu sint eu de vina". Am simtit ca se prabuseste tavanul peste mine !! Nu m-a durut atit incercarea lui de a fugi de raspundere, nici acuzatia, ci reactia atit de fireasca - i-au iesit vorbele din gura fara sa se gindeasca ! Dupa 10 ani in care n-am avut ochi pentru altcineva - ma trata ca si cum l-as fi cunoscut ieri si as fi incercat sa-i leg un "bolovan de git" - cum chiar el s-a exprimat. Dupa certuri si lacrimi si crize de nervi - am cedat. Am facut intrerupere de sarcina - si nu va pot spune cit de mult ma chinuie si acum decizia asta. Relatia cu sotul meu s-a deteriorat mult - in parte din cauza reactiei lui (ca sa nu spun ca dupa operatie m-a lasat acasa si a plecat la un amic sa bea o bere), in parte din cauza depresiei mele ulterioare. Nu pot scapa de sentimentul de vinovatie, de convingerea ca am facut o alegere gresita - ca poate ar fi fost mai bine sa pun piciorul in prag, sa-l parasesc la nevoie, dar sa nu renunt la copil... Am incercat sa-i explic toate astea (si motivele distantarii mele - apropos, nici n-a observat ca s-a instalat raceala intre noi !! uneori nici nu-si da seama ca sint suparata !) dar imi tot spune sa ma duc la psihiatru, ca dramatizez si exagerez - si toate problemele sint doar in capul meu. Mi-e greu sa continui asa la nesfirsit - parca am fi doi frati, nu soti ! El ma iubeste, si mi-o spune zi de zi, dar intre noi nu mai exista acea comuniune dinainte.. si ma tem ca s-a pierdut pe veci.
Va pup si va multumesc pentru acest loc unde ne putem deschide sufletul unii altora.
SM

mamica dulce spune:

buna semi...am citit acum povestea ta..nu stiu ce sa,ti spun,decat ca m.a impresionat si imi pare nespus de rau ca treci prin asa ceva.
..eu sunt casatorita de putin timp asa ca nu pot decat sa trag concluzii..din auzite despre perioade de raceala in cuplurile mai vechi..dar eu sunt o optimista incurabila si zic mereu ca atunci cand exista intr.adevar dorinta de a dobori zidurile inaltate atunci exista si sperante.totul trebuie sa porneasca din inima,nu din puterea obisnuintei,de a fi cu cineva,de a sta cu cineva,de a nu fi singura etc-daca e asa va fi fals si suferinta va fi si mai mare,mai bine singur si cu liniste sufleteasca,incet incet iti revii cu siguranta.
Despre copil...mi.e si greu sa vorbesc,stiu ca te doare si nu vreau sa zic ceva nepotrivit..reactia lui la tot..este intr.adevar ca o palma tu il cunosti mai bine si tu trebuie sa decizi ...dar doua prietene foarte bune au facut intrerupere de sarcina si cu timpul durerea pierderii s.a ameliorat,timpul le rezolva pe toate chiar daca sunt momente in care nu poti crede asa ceva.
eu iti urez din suflet sanatate si sa gasesti calea cea mai buna sa.ti clarifici viata si simtamintele si sa rasara soarele si pentru tine.
sper sa auzim de bine,cu drag,ancuta

mamica dulce spune:

am fost asa prinsa de poveste ..incat am uitat sa.ti spun Bine ai venit !!!!ai sa vezi ce molipsitor este acest forum,si cati oameni deosebiti gasesti aicisunt de toate,si de rassi de plansdar suntem gasca faina si cu siguranta ai sa.ti gasesti prieteni..si sunt si multe fete din canada asa ...actioneaza!!!
eu vorbesc din experienta,si eu am descoperit forumul intr.o perioada neagra ..si uite acum cum jubilez
aici e cel mai fain

gata nu mai zic nik ca n.am diploma de laudator
v.am pupat

Oana_B spune:

Semi, imi pare foarte rau de ceea ce ti se intampla, dar mie nu imi miroase a bine ce se intampla cu sotul tau, te rog sa nu te superi pe mine ca spun asta, am cunoscut/auzit de multi cand ajung in strainatate se schimba radical din Dumnezeu stie ce motive. A dat de tara visurilor, vrea sa se distreze, a uitat de responsabilitati, cine stie...Nici nu stiu ce sfat sa iti dau, de fiecare data cand vad niste comportamente atat de absurde ma blochez, depaseste puterea mea de intelegere. Daca ai putea sa discuti cu el la cel mai serios mod posibil macar sa afli ce ii zace in cap, sa stii si tu unde te afli si ce doreste el de la relatia voastra, nasol e ca nici macar nu vede ce se intampla, aia cred ca va fi cel mai greu lucru, sa il faci sa inteleaga punctul tau de vedere.
Uooff, iti doresc succes din tot sufletul
Oana_B

maudi spune:

Semi, draga mea, bine ai venit intre prietene

la situatia ta am un singur sfat -> schimba rolurile.
ce inseamna asta? inseamna sa iesi din tiparul actual de comportament. pina acum, tu esti cea nefericita, care sta cuminte si asteapta ca relatia sa se imbunatateasca in directie unilaterala (de la el spre tine), care ia in serios dorintele lui (avortul), care isi construieste viata (inclusiv interioara) in functie de miscarile lui pe tabla (tu stai acasa dupa avort, el la bere cu baietii; seara astepti ca el sa fie de acord sa iesiti in oras, dar el e lipit de PC si TV). vezi unde este rutina de comportament? tu esti pasiva, asteptind un acord. el este activ si ia decizii de unul singur.

cum schimbi patternul asta relational care te distruge incetul cu incetul? tot pas cu pas, nu dintr-o data! maine, de exemplu, nu-l intrebi nimic (sterge patternul in care tu ai nevoie de aprobarea lui cind iei decizii care te privesc personal), iei masina si te duci la un film. fii pregatita sa protesteze, ori la plecare, ori la intoarcere. schimbarea patternului (asta inseamna model) in relatia dintre soti are ca prim efect reactia celui care ocupa pina atunci rolul subinteles de stapin adorat. va protesta in mod sigur. nu stirni o cearta. nu ii da explicatii. zimbeste si spune ca vrei sa vezi filmul cu pricina. daca ai o prietena, invit-o si pe ea. sotului nu ii spui nimic suplimentar (exact cum face el cu tine). evita orice conflict, orice discutie de genul "ma duc la film pentru ca TIE oricum nu iti pasa de mine, pentru ca TU oricum nu vrei sa stai cu mine acasa, ci cu PC sau TV". nu face asta. orice afirmatie, incepind de maine, trebuie sa includa "EU". intelegi? ia lectii de la sotul tau, in ce priveste exprimarea si comportamentul.

dupa doua zile, ia masina din nou si mergi la un restaurant la cina (devreme, ca sa n-ai probleme acolo cu agatatul sau alte chestii incomode). sa zicem pe la 5-6.00 dupa amiaza. opreste-te in drum spre casa de la serviciu. in caz ca esti intrebata unde ai fost pina la ora aia, raspunzi zimbind, cu ochii direct in ochii lui, de la egal la egal, blinda si sigura pe tine: "am luat cina in oras". nimic suplimentar. nu adauga nici o informatie daca nu e ceruta. si filtreaza orice raspuns prin secretul asta pe care ti-l spun eu acum "sunt o persoana diferita, am dreptul la viata mea proprie, iau deciziile care ma privesc de una singura". intelegi? daca intreaba "ce ai cautat la restaurant fara mine?" sa nu te puna necuratul sa zici "dar tu cum mergi la bere cu baietii fara sa ma intrebi?" ci "mi s-a parut o seara prea frumoasa ca sa o petrec singura acasa, imi place sa fiu printre oameni".

concluzie, ca ma intind pe romane intregi aici, vad :)
orice afirmatie pe care o faci este un anunt de la tine spre el, despre deciizile tale, nu o justificare, nu o explicatie si nicidecum o acuza. incet-incet, daca ai nervii tari si calm, plus incredere in tine (daca nu ai, e timpul sa le construiesti), ii vei induce in creier ca esti o persoana egala, esti sotia lui, ca meriti respect pentru deciziile luate. la inceput iti va fi greu, inca esti in postura de subordonat in propria casa. vei intimpina si rezistenta. iesi din casa singura, fa-ti prieteni, distreaza-te in afara casei de fiecare data cind pleaca si el singur. nu te inchide in colivie si nu astepta mila de la barbat(i). ei nu respecta femeile-victime. ridica-te si lupta pentru tine, te rog frumos. te va adora si nu se va mai dezlipi de tine in citeva luni, ti-o garantez. te va intreba despre orice problema si iti va lua parerea in serios.

morala: nu astepta ca acela care ti-e calau sa iti fie si salvator ;)

Cristina spune:

Bine ai venit Semi!
Maudi are dreptate. Esti o femeie puternica odata ce ai avut curajul sa te "desprinzi" si sa pleci de langa ai tai atat de departe. Arata-i si lui asta! Se spune ca intr-o relatie unul iubeste si celalalt se lasa iubit. Incearca sa inversezi putin rolurile.
Pupici,

dede spune:

Semi, bine ai venit !

DeDe

cl spune:

Bine ai venit, semi!
Eu n-am inteles un lucru: ai serviciu sau stai acasa? Si maudi are dreptate, inverseaza rolurile si nu mai renunta la independenta ta!
Claudia

Monica-Elena spune:

Semi, bine ai venit !
Maudi are dreptate.
Pe langa dragoste si respect, comunicarea e foarte importanta intr-o casnicie(parerea mea).Incearca sa reaprinzi flacara iubirii.........
Multa bafta!

Monica

lilach spune:

Buna semi,
m-a intristat tare mult povestea ta.
Sint sigura ca ar fi trebuit sa fii mai tare si in special in decizia pe care ai avut-o cu intreruperea de sarcina.Te inteleg ca el nu a fost linga tine,dar dupa felul tau de a fi linistita, retrasa sint sigura ca te vei gindi poate toata viata la pasul pe care l-ai facut...si cu regret.
Eu consider ca un barbat nu trebuie sa-ti spuna in fiecare zi ca te iubeste ci sa-ti arate acest sentiment, tu sa simti ca in aer pluteste iubirea si intelegerea de multe ori mutuala.
Spune-mi te rog ai incercat sa-l atragi in discutii in care sa va spuneti pe fata trairile si simtirile unul fata de celalalt?
Poate ar trebui sa incerci, bineinteles nu sa va certati,ci sa stati ca doi oameni maturi care se cunosc de atitia ani.
Uita-te intotdeauna la partea plina a paharului.
Si inca ceva : in momente din acestea,mai ales cind esti departe de ceea ce numeai casa ar trebui ca toate greutatile sa faca din doi oameni care se iubesc sa fie si mai uniti in suflet si trup.

ella& laura,andrei,andra

vilma spune:

Maudi, multumesc, multe chestii pe care le-ai spus sunt valabile si la mine.

Semi, bine ai venit pe forum!