care e motivul?eu sau copilul?
Raspunsuri - Pagina 5
Ramona J spune:
Deci sa-l dea pe usa afara? Ca el se vaita, dar tot acolo e...
Si-a asumat omul riscul. Daca nu vroia copii trebuia s-o lase in pace cind l-a anuntat ca data urmatoare nu mai face avort. El stia deci, dar spera sa nu se intimple.
Asta am priceput eu.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
baicualina spune:
draga mea Luna
ai perfecta dreptate!cred ca tu ai spus lucrurilor pe nume intr-un fel in care eu nu vroiam sa il vad.....desi il stiam!ai spus exact ce simt si ce se intampla cu noi!
acum nu stiu care din optiuni o voi alege insa ceva se va intampla!
pentru ca realizez, si mi-au spus-o si alte prietene, ca asa nu pot sa mai continui....e un stress al naibii de greu!
si credeti-ma ca eu de fel sant calma si trec repede peste momente dificile!eu sant prima care ma intorc daca ne certam,chiar daca a gresit el si tot asa....dar asa nu se mai poate mult timp de acum incolo...
va annt ce se mai intampla!
Alina
Rufus spune:
quote:
Originally posted by RaluD
Mai baieti, da' de ce va mai incurcati cu noi?
"Imprieteniti-va" intre voi. Partenerul n-o sa va tranteasca un copil in brate, relatiile sunt mai deschise pe partea aia...
De ce ne incurcam...ca ne mananca undeva...sunt curios de ce te-ai incurcat tu cu un barbat? Poate ca ti-a placut? Poate ca viata ta alturi de un "baiat" este, totusi, multumitoare? Poate ca esti mandra ca-si iubeste odraslele?
Iarta-ma, Raluca, pentru cuvintele mele, insa la un mesaj plin de adevar ca al tau, inceputul este de caca...o!
Alina, am citi cu atentie ce ai scris...acum sunt sigur: esti capabila sa iei cea mai buna hotarare.
Daca ar fi dupa mine, copilul trebuie sa creasca cu tatal sau.
poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006
RaluD spune:
Era o gluma... Daca eram lesbi, nu-mi era rusine sa spun. 
Si totusi, era si putin adevar in ea...
Daca am atatea de criticat la partenerul meu, daca mi se pare de neinteles (asa cum li se par femeile multor barbati), daca imi face doar probleme (vezi pusul copilului in brate) si numai hormonii ma imping catre el, prefer sa schimb partenerul... sau macazul.
Asa simt eu. Ori e laie, ori balaie.
Si inca o precizare: Rufus, nici gluma, nici comentariul de mai sus nu se refera la tine.
ymcar spune:
In primul rand simt nevoia sa mai precizez o data, sunt barbat. Nu de alta, dar din vreo doua postari se subintelege ca sunt luat drept femeie.
Elise, las-o balta! Se schimba TOTUL!
- partea materiala, un copil consuma multi bani
- timpul liber, practic nu prea il mai ai, mai ales in primii ani
- relatia cu partenera, care este clar ca este concentrata aproape non-stop pe copil
- uneori ti se modifica si regimul de somn, iar daca ai un serviciu solicitant asta conteaza al naibii.
- ajungi sa traiesti dupa program. dupa programul copilului. Daca inainte erai obisnuit sa faci ce vrei cand vrei, asta e schimbare dura! Timpul personal/de cuplu se rezuma la intervalul dintre ora de culcare a copilului pana la ora de culcare a ta. La limita asta poate fi 0 ore, 0 minute, 0 secunde. (in cazul meu din fericire este cam 2 ore. dar inainte erau vreo 6! uite ca se modifica!)
- sa iti mai zic ca o depresie postpartum nu e deloc usor de suportat nici de el? bun, sa zicem ca asta trece repede de obicei....
- daca ai o partenera mai sperioasa din fire vei trai urmatorii 20 de ani bombardat de "de ca o fi stranutat?" "o fi mancat la gradinitza?" "o fi adormit?" "dar daca transpira?" etc etc etc, in continuu, NON STOP!!!!
Uite care e treaba, eu am o fetita de aproape 3 ani. La mine nu a fost bagata pe gat, am dorit-o. Nu am probleme nici sa ma trezesc noaptea, nici sa o sterg la fund, nici sa o tin la baie (la inceput pe brate, cum se tine, acum sa o asigur sa nu alunece in cada), nici sa ma joc cu ea (desi recunosc ca pentru mine e un pic mai greu sa ma pun la mintea ei), nici sa fac diverse treburi prin casa (destul de multe, as zice). Sunt lucruri care ma deranjeaza (si care la inceput au fost chiar crunte - de exemplu ca NU MAI EXISTA alt subiect de discutie in famile. Efectiv, puteam sa intreb orice, mi se raspundea despre copil. chiar daca eu intrebam daca afara ploua sau e soare!), dar sunt destul de marunte, in nici un caz suparatoare. In concluzie nu m-am referit la mine cand am zis toate cele, ci la niste principii. Sa spui ca nu se modifica (aproape) nimic, scuze, dar e aberant. Iar pentru unii aceste schimbari nu sunt acceptabile, mai ales daca nu li se cere parerea inainte.
My life stinks
Antoaneta1 spune:
quote:
Originally posted by baicualina
draga mea Luna
ai perfecta dreptate!cred ca tu ai spus lucrurilor pe nume intr-un fel in care eu nu vroiam sa il vad.....desi il stiam!ai spus exact ce simt si ce se intampla cu noi!
acum nu stiu care din optiuni o voi alege insa ceva se va intampla!
pentru ca realizez, si mi-au spus-o si alte prietene, ca asa nu pot sa mai continui....e un stress al naibii de greu!
si credeti-ma ca eu de fel sant calma si trec repede peste momente dificile!eu sant prima care ma intorc daca ne certam,chiar daca a gresit el si tot asa....dar asa nu se mai poate mult timp de acum incolo...
va annt ce se mai intampla!
Alina
"Fii atent daca faci femeia sa plinga, pentru ca Dumnezeu ii numara lacrimile. Femeia a fost facuta din coasta. Nu din picior, ca sa fie calcata, nu din cap ca sa fie superioara. Ci dintr-o parte, ca sa fie egala. Sub mina ca sa fie protejata si linga inima ca sa fie iubita"
Nu inteleg exact ce anume face sotul tau, dar eu te sfatuiesc sa stai acolo in casnicie. Lucruri din astea se intampla si altora si crede-ma ca peste cativa ani situatia va fi mult mai buna. Asta daca nu aveti scandaluri cu tipete si usi trantite in permanenta, caz in care e mai bine pentru copil sa va despartiti.
columbiana spune:
in context ( copilul a venit intimplator, mama n-a procedat la pacaleli ...) mi se pare cel putin misogin (ciudat ca respectivele opinii sunt emise de doamne) sa acuzi femeia ca a tinut sarcina, ca a facut copilul, chiar daca partenerul nu e de acord; cite avorturi n-au ramas cu urmari pentru corpul femeii, cite n-au dus la sterilitate sau alte complicatii ulterioare; in fond exista vasectomia, daca Mister chiar nu doreste copii, poate s-o puna in aplicare; actioneaza pe organismul lui nu al partenerului...
iar el pare cam alintat si iresponsabil. in fond un copil poate creste si cu un parinte in ultima instanta, daca domnul nu va accepta pe amindoi, desi eu cred ca treptat va invata sa si dea, nu doar sa primeasca iubirea.
sa o ajutam pe Emma
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=79512&whichpage=1
daniela_b spune:
Of, barbatii care au facut copii nici nu realizeaza cit de norocosi sint, in vremurile astea cind cazurile de infertilitate masculina sint in crestere...
Atunci cind sint tristi (sau frustrati) pentru ca li s-a schimbat viata eu i-as lua de mina si i-as pune sa discute cu cineva care nu a avut aceeasi sansa sa-si schimbe viata in acest fel, sa vedem care-i mai nefericit?
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
Ramona J spune:
Perfect spus, Ana Stroe. Mi-e ciuda ca Alina se simte vinovata, nu are pentru ce.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
oana_n spune:
Revin. Am citit toate postarile de pana acum si am ajuns la concluzia ca omul asta iubeste egoist. E si asta un mod de iubire, cam ciudat ce-i drept, insa nu pot crede ca odata ce ai in fata o minune care a prins viata si s-a intruchipat din tine, gandul tau se indreapta spre "inainte era mai bine". Dar uite ca exista! Din nefericire! Alina ce reactie are omul asta cand copilul se uita in ochii lui si ii spune "tati"? Poate sunt eu mai mica si fara experienta de viata...dar mie mi se pare ca e vorba despre un egoism exagerat.
Cred ca micutul e un copil fericit si norocos ca are o mama ca tine, esti o femeie puternica si sunt sigura ca vei lua cea mai buna decizie pentru tine si pentru copilul tau. Nu lasa vinovatia sa te cuprinda pt ca nu ai de ce. Ai adus pe lume o minune, ai dat viata unui suflet, bucurie pe care altii doar o viseaza.
Fi sincera si directa cu el...sa se decida... tot inainte...sau "tot inainte era mai bine".....
Nu-i pasa nimanui cat de mult stii decat dupa ce afla cat de mult iti pasa