care e motivul?eu sau copilul?
Raspunsuri - Pagina 4
Annie80 spune:
quote:
Originally posted by Lemoni
Cum procedam eu sa-ti dau un exemplu il culcam pe bebe la 9 seara dupa care petreceam timp impreuna doar noi doi, un film o vorba buna sau numai stand pe canapea unul in bratele altuia ,niciodata sotul meu nu s-a simtit neglijat.
Cred ca am raspuns la intrebarea ta ,concluzia tu esti de vina nu copilul incearca sa schimbi programul si totul se v-a rezolva.
Asa si eu ...cum sa-l neglijez pe el, si el este al meu si pe el il iubesc, nu?!?!?
cum dormea bbe eram cu el... cateodata chiar mai spunea, mai lasa-ma ca mai trebe sa si muncesc...treburile casnice le faceam impreuna, sau chiar el singur....
asa ca mai baga-l si pe el in seama , in peisaj...si tu te-ai simti aiurea dak cineneva ti-ar face asa...
ai grija
Ramona J spune:
Se presupune ca sint adulti. Baicualina a facut deja un avort. Daca el nu vroia copii putea lua masuri... inclusiv chirurgicale.
Si cum spunea Elise, e imatur in comportament.
Nu zic ca femeile trebuie sa le "bage pe git" barbatilor cite un copil. Dar in timp ce barbatul poate avea copii cu o pustoaica si pe la 50 de ani, pentru o femeie lucrurile se complica. Si pe linga ca e tot mai greu, te mai si critica lumea. Deci s-au scris pe forumul asta tot felul de veninuri la adresa doamnei Iliescu (aflai ca nici nu mai e cea mai batrina mamica, a batut recordul o femeie parca din Spania), dar toata lumea il filmeaza si il felicita pe "Iri".
Hai ca mi se face sila.
Deci... grow up! Pentru barbatii mai sensibili... nu ma refer la toti barbatii, doar la cei imaturi. Ca tocmai le-am luat apararea in alt mesaj, asa ca nu va simtiti lezati. Uite si o 
The best thing you can do for your children is to love your wife.
ileanna spune:
Sunt de acord cu ymcar si cu tabara lui. Sigur ca inteleg si hormonii si ceasul biologic si toate cele.
Daca as fi disperata sa am un bb cu orice pret, ori as cauta alt barbat, ori as ramane gravida pe ascuns dar odata intamplat l-as anunta si i-as propune sa ne separam, acceptand ca nu a fost corect.
Oricum nu e corect, ca poate omul nu vrea sa se reproduca si nu-i normal sa-i faci o ... prelungire genetica fara voia lui.
Dar asta e, as face-o si eu. Pt ca ... pot. Sunt singura posesoare a uterului, dupa cum spunea ymcar. Insa nu m-ar soca consecintele.
Acum ce poate face Alina? Sa accepte si recunoasca faptul ca nu a fost corect. Sa incerce sa-i arate ca acest copil nu poate fi o greseala. Fara sa-l forteze sa inteleaga asta. Usor ... zi de zi ... acordandu-i atentie si masculului speriat.
Never say NEVER.
baicualina spune:
intai de toate vreau sa va multumesc pentru parerile voastre!
vreau sa clarific faptul ca acest copil a venit cu toata protectia noastra!si aceasta protectie a tinut 4 ani!dar s-a intamplat!si nu am aflat decat cand aveam 12 saptamani!adica menstra a venit peste urmatoarele 2 luni abia a 3-a n-a mai venit...dar oricum nu asta e motivul!chiar daca eram instiintata din prima luna nu faceam avort!
1.eram cu el de 7 ani
2.aveam la activ un avort in primul an de prietenie
3.mai aveam si o operatie de fibrom facuta cu 2 ani inainte
4.vroiam copil,pt ca atunci aveam 28de ani si deh, ceasul biologic
5.vroiam sa stim pe ce fagas merge legatura noastra adica mai pe romaneste cat o mai lungim pana formam o familie in adevaratul sens al cuvantului...
6.lui ii era bine asa in felul asta, nu vroia sa se schimbe nimic!cred ca ne prindea si varsta de 50 de ani la fel!
acum sa mai raspund si celor care au scris:
ymcar -mi-a placut punctul tau de vedere numai ca eu nu am vrut sa fac orice!am facut un copil, copilul lui(seamana leita!bucatzica rupta)de care sa se bucure si el!
coraly -mersic de intelegere si incurajari
tzitziro -EU am considerat ca suntem un cuplu matur,sau poate ca am vrut,cum zicea cineva sa fac testul sa vad daca asta e...
adinag si bibyrox- asa cum am explicat s-a intamplat fara sa ne asteptam!deci nu am inselat increderea lui!
oana n stiu si eu ce sa zic???
totzi barbatii sant inteleptzi Alex2 si Rufus santeti la inaltime!
de fapt chiar asteptam si pareri din partea domnilor.
Elise esti o scumpa!
timp petrec si cu el!nu asta e problema!e adevarat ca pt mine e mai dificil ca trebuie sa am grija de tot insa nu-l neglijez!cred ca as fi fost in strada acum daca era asa!glumesc!
petrecem timp singuri chiar daca e vb si doar de 1 ora 2 cat doarme ea de pranz de ex sambata si dumimnica, mergem impreuna, vedem un film impreuna
,chiar nu-l neglijez
daca vreti sa intelegetzi dar totusi nu mai e ca inainte!
recunosc ca nu mai e exact ca inainte dar sant alte mici bucurii care nu le gustasem inainte!
mai vorbim!
Alina
baicualina spune:
intai de toate vreau sa va multumesc pentru parerile voastre!
vreau sa clarific faptul ca acest copil a venit cu toata protectia noastra!si aceasta protectie a tinut 4 ani!dar s-a intamplat!si nu am aflat decat cand aveam 12 saptamani!adica menstra a venit peste urmatoarele 2 luni abia a 3-a n-a mai venit...dar oricum nu asta e motivul!chiar daca eram instiintata din prima luna nu faceam avort!
1.eram cu el de 7 ani
2.aveam la activ un avort in primul an de prietenie
3.mai aveam si o operatie de fibrom facuta cu 2 ani inainte
4.vroiam copil,pt ca atunci aveam 28de ani si deh, ceasul biologic
5.vroiam sa stim pe ce fagas merge legatura noastra adica mai pe romaneste cat o mai lungim pana formam o familie in adevaratul sens al cuvantului...
6.lui ii era bine asa in felul asta, nu vroia sa se schimbe nimic!cred ca ne prindea si varsta de 50 de ani la fel!
acum sa mai raspund si celor care au scris:
ymcar -mi-a placut punctul tau de vedere numai ca eu nu am vrut sa fac orice!am facut un copil, copilul lui(seamana leita!bucatzica rupta)de care sa se bucure si el!
coraly -mersic de intelegere si incurajari
tzitziro -EU am considerat ca suntem un cuplu matur,sau poate ca am vrut,cum zicea cineva sa fac testul sa vad daca asta e...
adinag si bibyrox- asa cum am explicat s-a intamplat fara sa ne asteptam!deci nu am inselat increderea lui!
oana n stiu si eu ce sa zic???
totzi barbatii sant inteleptzi Alex2 si Rufus santeti la inaltime!
de fapt chiar asteptam si pareri din partea domnilor.
Elise esti o scumpa!
timp petrec si cu el!nu asta e problema!e adevarat ca pt mine e mai dificil ca trebuie sa am grija de tot insa nu-l neglijez!cred ca as fi fost in strada acum daca era asa!glumesc!
petrecem timp singuri chiar daca e vb si doar de 1 ora 2 cat doarme ea de pranz de ex sambata si dumimnica, mergem impreuna, vedem un film impreuna,chiar nu-l neglijez daca vreti sa intelegetzi dar totusi nu mai e ca inainte!
recunosc ca nu mai e exact ca inainte dar sant alte mici bucurii care nu le gustasem inainte!
mai vorbim!
Alina
tzitziri spune:
Alina,
Am citit raspunsul tau si ma bucur sau ma impresioneaza faptul ca nu ai pus la suflet sau nu incerci cu tot dinadinsul sa te aperi impotriva unor pareri care poate nu au fost in favoarea ta...eu ti-am zis la un moment dat ca daca iei o hotarare singura, atunci sa iti suporti singura consecintele...
Pe de alta parte el putea sa 'fuga' in lume si sa te lase cu copil cu tot daca nu il mai lega nimic ..si totusi nu a facut-o. Iar modul in care se comporta poate insemna ca trebuie pana la urma sa se obisnuiasca cu ideea....
Sa iti traiasca fetita si iti doresc sa vina cat mai curand momentul in care se va bucura si el ca sunteti trei!
adinag spune:
Draga Alina,
asa cum ai descris acum situatia nu ai facut nimic gresit. Copilul s-a intamplat si ar trebui sa fie bine venit (si este, zic eu). Adica ce ai fi putut sa faci? Avortul nu este o optiune.
Ca se scimba multe, asa e, dar este si normal! Ar fi chiar culmea sa nu se schimbe nimic.
Intreaba-l pe sotul tau, ce ai putea face tu ca sa fie l mai fericit! Macar sa stii despre ce este vorba.
Daca spune sa fie totul ca inainte... asta ar fi regres, nu?
Si poate oricum lucrurile s-ar fi scimbat, cine stie?
Capul sus si numai bine!
Adina & Jasmina (24 iulie 2003)
coraly spune:
Ymcar, in nici un caz nu as face o paralela intre dorinta unei femei de a avea un copil (care implica mari sacrificii si schimbarea radicala a vietii pt. ea) cu cea a barbatilor de a se culca cu mai multe femei (poate doar ca nu vor mai dormi asa linistiti incercand sa le ascunda pe una de alta...)
Si stai linistit ca am inteles foarte bine ce ai vrut sa zici. Dar un copil e un dar de la Dumnezeu si o bucurie mare pentru majoritatea oamenilor. Nu inseamna ca neaparat trebuie sa simti si tu la fel. Suntem liberi sa avem dorinte si opinii diferite.
Coraly si Sergiu (3 ian 2005)
poze
baicualina spune:
adinagmersic de mesaj
am vb de n si N ori despre asta cu sotul meu ce ar vrea sa fac ca sa nu mai fie asa...el vrea sa fim doar noi 2 indragostiti ca 2 porumbei, sa nu ne deranjeze nimeni si nimic!
exact cum eram inainte!
eu am vrut schimbarea!
eu am ales calea asta luand decizia singura si nu ma plang de asta!
sant chiar foarte fericita chiar daca sant momemte cand imi ies din fire...
dar una peste alta cred cu adevarat ca e cea mai mare realizare a mea!
inca santem impreuna!cred ca daca nu m-ar fi iubit ar fi dat bir cu fugitzii
inca de cand a aflat!insa au trecut mai mult de 2 ani si inca nu a facut-o.....asta inseamna mult pentru mine!
oricum va multumesc!
ma simt bine sa mai aflu si alte pareri si sa stiu daca nu am luat-o eu razna
mai vorbim!
Alina
de 
Diana 1 an si jumatate
Luna1 spune:
Sincer citind ultimul tau raspuns ma intreb cum as putea si daca as putea trai langa un barbat care si dupa doi ani de la aparitia copilului imi spune in fata ca si-ar dori sa dispara copilul. Pentru ca e clar ca acesta (copilul) nu mai poate fi bagat inapoi in burtica, el barbat stie asta si totusi iti spune ca vrea sa fiti doar voi doi ca doi porumbei SINGURI. Dupa doi ani. Nu pot decat sa cred ca este total lipsit de sentimente pentru acel copilas nevinovat iar eu nu as putea trai langa un astfel de om. Daca sotul meu mi-ar spune maine (si nu este tatal natural al fiului meu) "pe tine te ador insa doar pe tine" nu as mai putea trai langa el. Nu vreau insa sa iei ca pe un sfat (nu incurajez divortul) ceea ce ti-am spus eu mai sus, ci doar este o constatare si modul meu de a gandi.
In rest sunt de acord cu ymcar, nu cred ca e corect sa iei o hotarare singura. Adica daca o iei ti-o asumi doar tu. Si eu am procedat la fel, in urma unor motive medicale mi-am instiintat prietenul de atunci ca daca raman insarcinata il pastrez, i-am spus ca nu iau anticonceptionale din aceleasi motive medicale, dupa 3 ani s-a intamplat minunea (atentie, MINUNEA nu greseala) si mi-am vazut mai departe de viata mea. Insa mi-am asumat doar eu raspunderea, mi-am crescut baiatul singura iar acum m-am recasatorit. Nu am asteptat niciodata nimic de la el desi l-a recunoscut, nu i-am cerut bani (desi puteam sa-l dau in judecata de pensie a), nu l-am cautat insa usa a fost deschisa mereu pentru el si l-am lasat pe el sa hotarasca cum doreste sa se desfasoare lucrurile mai departe.
Cred ca el doar vrea sa te pedepseasca pentru gestul tau iar atat timp cat tu te simti vinovata va reusi. Adica iti va aduce aminte mereu si mereu ca nu puteti merge nu stiu unde, ca plange copilul ca lucrurile ar fi stat altfel. Desi stie ca nu mai este cale de intors. Si totusi nu pleaca deci cred ca tot ce vrea e sa te tina mereu stresata ca ai gresit. Ai doaua optiuni: discuta cu el si spune-i ca ajunge, ti-ai inteles greseala, e mereu in mintea ta dar nu poti trai asa; a doua optiune, intoarce foaia, spune-i ca dupa doi ani este timpul sa se hotarasca ce doreste si e liber sa plece daca e nefericit. Exista riscuri insa mai bine acum.
www.alina-jaime.co.uk/main.php" target="_blank">poze
Alina 
9 sapt +Cosmin 30 iulie 2001