E adevarat! Se intampla cand nu ne asteptam!

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Chantal spune:

Nici eu nu-mi pot explica cum reusiti sa nu va mai ganditi. Eu cand am vrut sa raman m-am gandit in fiecare zi, mi-am facut teste inca din ziua 22 dar a fost bineinteles negativ pentru ca era prea devreme si nici nu era bebe. Luna urmatoare iarasi, numaram zilele. Atunci am reusit. Dar, desi mi-am dorit sa fiu mai putin stresata de gandul de a ramane , pur si simplu nu am putut.
Oricum, felicitari celor care au reusit sa ramana si succes aspirantelor!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabiu spune:

Buna fetelor, se pare ca intradevar si eu am ramas cand ma asteptam mai putin. Ne gandeam ca vom face FIV prin primavara dar pana atunci bagam la greu inseminari artificiale. Intamplarea a facut ca in august fiind luna de concedii la Giulesti n-am mai facut nimic, nici tratament nici echo nici IAS, in schimb am constiinciosi. Binenteles ca testul l-am facut mult prea devreme ( in z.28 din 31), intr-un moment in care eram singura acasa si citem ce fac fetele pe forum, dar s-a pozitivat aproape instantaneu, fapt ce m-a facut sa tremur de frica si sa-mi pierd cumpatul o clipa. Nici nu mai stiu cum mi-am sunat medicul ( dr. Moisa) cu mana tremurand pe taste si cu vocea gatuita de emotie. Sotul meu a aflat dupa 4 zile, cand implineam 16 ani de cand suntem impreuna ( si sase de la casatorie).
Acum ne dorim ca sarcina sa mearga bine, bb sa fie sanatos si noi sa sa fim sanatosi pe langa el.
Va doresc sa vi se implineasca visul cat mai curand.
Ce pot sa va spun e ca niciodata nu am putut sa ma detasez de problema noastra ( cinci ani de asteptare al bb-lui), si in fiecare luna speram ca voi avea un test pozitiv, iar tratamentele nu le-am intrerupt decat pentru lunile de pauza necesare. Degeaba ne spuneau apropiatii sa ne detasam ca n-am putut niciodata sa-mi abat gandurile de la dorinta de a ramane insarcinata.
Doamne ajuta sa fie bine la toata lumea!

gabi

20+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns samadhi spune:

Parerea mea e sa te debarasezi de gandul care continuu il apesi in tine ca trebuie sa raman insarcinata, ca altfel nu merge..... sau alte minuni.... la care ne gandim in acele momente. Eu nu am facut teste la medic sa vad de ce in timp de 2 ani nu a mers, imi ziceam la fel daca reusesc bine daca nu nu, si nu o data renuntasem la ideea de a mai avea un al doilea copil.... si apoi iar incepeam cu asteptatul dupa ce trecea perioada fertila, era ca si cum 2 sapt. imi puneam sperante si cand aveam sa imi fac testul de sarcina aceiasi infinita dezamagire, si apoi iar 2 sapt. de ganduri confuze si gata gata de a renunta.... apoi imi ziceam inca o incercare, o ultima incercare..... cred ca aceasta fortare ucide. Si acum ma gandesc daca nu noi rupem ingerii din cer pentru ca ei sa ne faca fericiti pe pamant prin reincarnarea lor in copii, si oare merita pretul pentru renuntarea la eternitate, cand aici e ceea ce e ..... nu mai adaug pentru ca toti stiim...... daca un copil nu vine, este pentru ca nu e pregatit ca acel suflet sa intre in acea familie, si trebuie sa fie unul adecvat pentru acel loc si la nivelul de evolutie al familiei, sau cel putin sa aiba ajutorul si sprijinul acestora. Nu stiu ce mistere stau la baza creatiei, cu toate ca gasesc ca ar fi interesant sa le cunosc, un lucru e cert exista lucruri care le putem schimba, le putem dori, dar altele nu le putem influenta pentru ca nu depind in totalitate de noi. Cu cat obligam un suflet sa se reincarneze cu atat mai putin va veni..... la noi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns livia_sampetru spune:

Ce sa va spun dragutzele mele? Din propia experienta, nimic, pentru ca abia de o luna am inceput cu fara protectie, insa din cate am vazut, ramai insarcinata cand nu te astepti, cand nu planifici nimic, cand lasi lucrurile sa vina de la sine, iar
va aparea cand va crede de cuviinta.O prietena stiu ca a ramas insarcinata 2 luni consectutiv, prima sarcina a peirdut-o la putin timp, iar a doua a ajuns la termen, bb avand acum 8 luni.Imi spunea ca facea dragoste la orice ora, fara sa calculeze TB, ziua ovulatiei si altele, doar prestatie la greu; cam atat va pot spune, inc az ca aflu ceva, aici sunt cu noutatile; tuturor, si la cat mai multi in burtici.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns olim spune:

si eu cred ca vine cand vrea el, chioar daca nu ne tot luam temperatura si facem teste multe
Ca daca DD vrea ramai, daca nu cheltui doar bani si suferi mai mult.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Idaira spune:

Subscriu celor spuse de Chantal...nu pot sa nu ma gandesc,e ceva mult mai puternic decit mine...ma aflu intr-un cerc vicios si recunosc asta(de parca m-ar ajuta cu ceva!).
Cum sint o persoana ambitioasa si perseverenta, atunci cind imi planific ceva, fac absolut tot ce imi sta in putinta pt realizarea lui...are prioritate in tot,in mintea mea nu e decit acel tel,gandurile,ideile mele sint indreptate exclusiv acolo...absorb orice informatie relationata cu obiectivul meu.
Oricum,le felicit pe fetele care au putut sa se detaseze si in final au obtinut ceea ce si-au dorit!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns samadhi spune:

Multumesc Idaira !!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tia spune:

nu cred ca te poti detasa, e o pacaleala... cand am inteles ca dorinta e mai putenica decat mine, am incercat sa o "controlez", sa nu ma ia valul, sa nu o iau razna, desi tare mult as fi simtit nevoia... aveam momente cand imi spuneam ca vreau sa nu-mi mai doresc acest copil.. ce aberatie!

e o lupta de anduranta in care trebuie sa controlam situatia.. o sa ziceti ca acum m-am vazut cu sacii in caruta si mi-e usor sa vorbesc, dar asa simteam. este adevarat ca fara sprijinul spotului meu nu stiu cum as fi trecut peste momentele de disperare. sa nu fiti singure in aceasta lupta!

va tin pumnii, sa auzim de

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Oana_B spune:

A zis cineva mai demult pe aici ca numai daca i se spala creierul nu se mai gandeste...perfect adevarat. Si totusi...
Cand am ramas insarcinata asta vara, am facut un test in ziua in care trebuia sa vina rusii...asa ca sa imi confirm ca e negativ: facusem o inseminare asa intr-o lehamite totala de gura sotului, pana atunci avusesem parte doar de negativ asa ca ce motiv aveam sa cred ca va fi pozitiv...si totusi in acele doua saptamani pana la test avusesem asa vaga speranta ca "ce-ar fi daca..." desi rational imi ziceam ca e imposibil caci, nu? cu ce-ar fi fost luna aia deosebita fata de altele, ce sens avea sa sper.
Si-a fost pozitiv. N-a tinut fericirea mult pana la urma.
Cred ca este de amandoua si te gandesti dar si te detasezi in acelasi timp, pentru ca la un moment dat devine extrem de obositoare incordarea asta si ca protectie impingi speranta undeva intr-un colt de creier si incerci sa te gandesti la alte lucruri.

Oana_B
vesnica aspiranta
I love pink!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns samadhi spune:

Iti sustin parerea OANA !!!!

Mergi la inceput