mezalianta...
Raspunsuri - Pagina 3
zio spune:
Nu stiu ce caut eu pe aici,probabil sint cel mai putin in masura sa dau sfaturi,de aia nici nu o sa o fac,poate doar o sa punctez pe ici pe colo.
Dupa cum ti-ai dat seama,in viata nu e important sa fii numai cultivat,manierat,educat si sa provi dintr-o familie "buna"(buna difera de la caz la caz,in functie de conceptia fiecaruia),mai important e sa capeti o experienta de viata cit mai devreme posibil si sa te rupi de fusta mamei inainte de 20 ani.Evident ca experientele dureroare in cazul asta vor fi venit dar tineretea te face sa iei din ele ce e bun si in viitor sa poti sa faci alegeri cit mai corecte care sa te scuteasca de problemele pe care le prezinti aici.
Povestea ta imi aduce aminte de mama,care tot asa a trait un mariaj lecat prost,din aceleasi considerente,pina am ajuns eu la adolescenta si abia dupa aia a reusit sa fie fericita linga alcineva.Si nu taica-miu a fost vinovat,discrepantele dintre ei si-au pus incet,incet amprenta si si-au puso si asupra mea,sint convins!O viata am fost montat de bunicii mei contra celeilalte parti,care nu se ridicau la standardul lor,vezi Doamne.Bunicii din partea mamei erau medici amandoi,cei din partea tatalui oameni din popor,bunica-mea mereu a fost casnica,bunica-miu fost ilegalist,era secretar de partid,avea masina la scara,dar niet cultura.Taica-miu tip destept,dar necizelat,foarte capabil pe domeniul lui,a si ajuns director intr-o antrepriza de constructii dar necultivat,nu stiu daca citise 10 carti in viata lui de beletristica.Maica-mea,a urmat arhitectura,evident ca mediile erau diferite,si singura care suferea in tacere era mama.Probabil daca nu ar fi existat bunici mei din partea mamei si mama ar fi avut mai mult curaj,s-ar fi despartit de el mai devreme si poarte ar fi fost mai fericita.Atmosfera din casa nu mi-a facut cu mult mai bine,am simtit de mult ca lucrurile nu sint in regula,dar nu aveam capacitatea sa sintetizez si sa imi dau seama de anumite lucruri.Cert este ca nu cred deloc ca am iest un om mai bun pentru ca ei au stat impreuna 15 ani si erau doi straini,nu cred deloc asta.Ba din contra,am fost un prunc rebel,am facut numai ce am vrut,mi-am luat multe palme de la viata si am avut experiente dureroase,dar asta m-au ajutat(cred eu!
) sa am o experienta de viata bogata si sa nu mai fiu prins pe picior gresit.Nu imi pare rau deloc,dar se putea si mai bine,poate nu as mai fi fost asa cinic,blazat si egocentrist!
In cazul tau,in afara de tine si copilul tau va simti diferentele si mai ales va simti framantarile tale.It`s up to you!
In cazul meu,cred ca bunici si maica-mea sint mai vinovati ca taica-miu.Si mai e o vorba din batrani si anume: Drumul spre iad e pavat cu intentii bune
Marox spune:
Offff....Mi-e greu sa cred ca mai exista femei la 30 ani care sa mai fie in halul asta de influentate de parinti. Dupa ce s-a intimplat cu primul prieten, cum mai poate sa-i asculte?!!!
Cum zicea Ramona J, daca Ea continua sa-si plece ureche la aberatiile parintilor isi rateaza sansa de a fi fericita in viata asta. Pacat...de ea, de el si de copiii.
Andrada spune:
Eu zic ca ambitiile, tevile reparate si cadourile nu tin loc de suflet. Exista un pattern aici intretinut al lipsei de comunicare intre mama si fiica, intre sotzi, si mai apoi intre tata si copii. Mie mi se pare ca ea cere din tot sufletul comunicare si intelegere si primeste de fiecare data numai protectie sociala si atit mai intii de la mama si mai apoi de la sot. Intr-un anumit fel nu a facut decit sa schimbe stapinul.
Inainte sa citesc de palme, ma gindeam ca multe familii merg inainte cu mult mai putine decit au ei in comun. Dar acum depinde. Unora le e de ajuns ca le place aceeasi echipa de fotbal, altii pentru ca vor sa adopte copii..etc. O "scuza" exista in fiecare cuplu. Casniciile care se tirasc sint insa cele care se nasc din nevoie si nu sint urmate de dragoste. Probabil ca pina la urma fata nu s-a "indragostit" ci doar a reusit sa fuga de propria mama si nici asta destul de departe.
Doua probleme vad aici: daca continua sa ceara ajutorul mamei sa se astepte sa fie considerata in continuare ca fiind neputincioasa. Si a doua problema ar fi urmatoarea palma. Prima a primit-o pentru ca-l jignise pe fata, a doua ar putea pentru ca a citat din Shakespeare si el se simte umilit de incultura lui...etc.
Eu zic ca umilintele nu explica violenta decit in puscarie.
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
blue eyes spune:
Off topic: zio, eu a trebuit sa copiez mesajul tau in Word si sa-l "retusez" pentru a-l putea citi. Fa-ne rogu-te o favoare si numai scrie cu caractere italice.
la subiect: dezechlibrul cultural sau social pot fi sursa de neintelegeri intr-un cuplu, oricat de mare ar fi dragostea. Dar pe langa cultura mai e nevoie si de inteligenta, de inteligenta aceea emotionala, pentru a depasi toate hopurile ce se ivesc pe parcurs.
Parerea mea e ca acea femeie este intre ciocan si nicovala.
Am citit mai sus: Offff....Mi-e greu sa cred ca mai exista femei la 30 ani care sa mai fie in halul asta de influentate de parinti. Problema e ca ea a fost influentata 30 de ani de parinti, aceasta e baza vietii ei; conceptiile s-au sedimentat acolo iar ei ii este greu sa se desprinda de ele, cum ii e greu sa se desprinda si de parinti.
Sfaturi pentru ea? Greu de vazut clar in hatisul situatiei expuse.
O relatie sanatoasa are la baza: schimbul intelectual, apropierea emotionala si sexualitatea.
lorelaim spune:
Sunt intru totul de-acord cu Andrada... Violenta lui este complet nejustificata...
Imi amintesc ca am vazut de mult un film bazat pe o poveste reala(eram pe la 18ani cred) despre o femeie care a pornit "de jos" si prin munca ei (cantareata country) a ajuns faimoasa si bogata (dar a ramas fidela si devotata familiei). Intre timp sotul(cowboy) s-a apucat de bautura si de bumbacit nevasta (se simtea deja inferior ei). Ea era inca f indragostita si nu ar fii acceptat pt nimic in lume ideea de despartire (aveau si ei 2 copii). Dupa prima "bataie" (cred ca tot de la o cearta el a ajuns sa-i dea o palma)... mama ei i-a spus "cine loveste o data, va lovi si a doua oara..." Fiica ei, din dragoste pt sot, nu a renuntat la casatorie... pana cand bataia a inceput sa fie ceva "obisnuit"... Si atunci a divortat...
Triste povesti adevarate...
Lorelai
kores spune:
quote:
Originally posted by qsar
Ok. Acu' am revenit la dilema initiala: ce cauta acest subiect la Cabinetul Psi? Pana acum avem de-a face cu o povestire trista si complicata spusa cu taraita si fara nicio intrebare, de fapt. Daca exista si o "continuarea in episodul urmator" si abia dupa aceea vine intrebarea... ok, fie. Dar daca este o relatare si-atat, ne "mutam" la alta sectiune a forumului.
Q
Muta , te rog subiectul, n-as vrea sa plictisesc pe nimeni cu povestea asta"taraita"
Intrebarea era subinteleasa deja, era practic si este un strigat de ajutor care se citeste printre rinduri.
Daca insa tocmai moderatorii vin cu remarci atit de acide, poate, intr-adevar subiectul sa gaseasca o mai buna intelegere la problemele de cuplu, intre oameni de aceeasi teapa.. de plins... sa inteleg........Honi soit qui mal y pense...
clayhanger spune:
Offtopic: Nu numai ca bold italic este greu de urmarit, eu ma "lupt" cu citirea unui mesaj si atunci cand nu este impartit in paragrafe. Cate un rand alb intre paragrafe face minuni.
Ontopic: Parerile mele se vor referi mai ales la primul post (pe el il am in fata si la el ma pot referi mai bine). Societatea nu inseamna doar cercuri in care primeaza ca valori educatia primita si cultura. Ori "ea" pare a se raporta doar la acestea. In fond, doar in astfel de cercuri s-a invartit, inca din familie. Din punctul meu de vedere este perfect ok sa discuti cu x sau y doar treburi cotidiene. Probleme nu isi pot face decat x sau y ca nu pot discuta altceva... nu tu!
Spui ca "lipseste ceva, ea straluceste ca un crin linga el, ea se remarca de la o posta se vede educatia primita si cultura... la el mai putin"... Oare nu cumva iesirile sociale sunt alese exact de asa natura incat ea sa straluceasca si sa fie in contrast cu el?? Ma intreb si eu... Eu care ma declar "cea inculta" aici, cu parintii "de la tara".
Pana acum la toate iesirile noastre intre prieteni am observat ca totul este echilibrat, se atinge cu siguranta cate un subiect la care sa aiba toata lumea ceva de spus.
Ceea ce vreau eu sa spun e ca mie mi se pare ca ea pune prea mult pret pe aceste diferente si se forteaza sa le considere ceva major. Asta datorita educatiei si parintilor. Ea, pe de alta parte, are momentele in care il apreciaza pentru ceea ce este, sau ceea ce a devenit, alaturi de ea. Ar trebui poate sa ignore "gura lumii" ("lumii bune") si sa isi aminteasca mai des de momentele in care le este (era) bine impreuna. Spui singura ca "ii ofera acea liniste, dragoste, echilibru si ocrotire". Oare chiar aceste lucruri nu pot avea intaietate in fata suferintei ca el n-a citit "Castelul"?
Oricum, desprinderea de parintii (la nivelul de analizat situatia fara a ii considera si pe ei!! macar) si o punere in ordine a ierarhiei de valori s-ar putea sa ajute. Adica ea ar trebui sa vada ce este cel mai important pentru ea. Ce-si doreste, de fapt??
Cat despre palma, nu imi permit sa comentez. 
Si inca o chestie, despre misterul aruncat asupra identitatii personajelor:
1. Se poate intelege ca esti tu. Atunci de ce lipseste curajul de-a recunoaste-o? Ma mai intreb ce reactii ar starni afirmatia "Eu stralucesc ca un crin, iar el...". 
2. Se poate intelege ca este sora ta. Sau o persoana apropiata. Ei bine, acest lucru cred ca trebuia specificat de la bun inceput. Pe mine m-ar fi ajutat macar o fraza gen "Nu e vorba de mine, ci de o persoana apropiata, am sa va rog sa ne referim la aceasta persoana drept ea, fara alte detalii". Pe un forum unde surprindem doar franturi din povestile altora, astfel de mentiuni nu pot decat sa ajute si eu le consider necesare.
Fashion is a form of ugliness so intolerable that we have to alter it every six months. - Moda este o forma de uratenie atat de greu de tolerat incat trebuie schimbata la fiecare sase luni.
Oscar Wilde
oana_s spune:
kores,
eu vad 2 "solutii" aici:
1. ea pleaca cu tot cu copii la parintii "care i-au dorit mereu binele" si il asteapta pe prince charming (educat, finutz, frumos, devreme acasa, comunicativ etc)sa vina calare pe mercedesul alb.
2. ramane cu sotul inferior ca educatie, dar care saruta urma pasilor ei...
Ar mai fi varianta 3....isi ia viata in propriile maini...dar ma tem ca e imposibil pt. ca ea nu poate trai singura (nici eu, de altfel).
Personal, as alege clar varianta 2, pentru ca...in primul rand prince charming nu exista...si chiar daca ar avea calitatile enumerate de mine, cu siguranta ca ar avea defectele aferente gen: snobism etc. In al doilea rand...sa te bazezi in orice faci pe o mama care are clare hibe de caracter si mai ales o perceptie total eronata asupra vietii din mileniul III (vezi "ne-ai facut de rusine"...etc.)este o mare, mare greseala. In al treilea rand daca ACUM el (sotul) nu vorbeste cu dezacorduri, ACUM pune cratimele acolo unde trebuie, ACUM a citit cateva carti (chiar daca puse de ea pe noptiera), ACUM isi poate intretine familia si o face cu succes, nu prea vad de ce mai conteaza ca scrisorile DIN TRECUT erau pline de greseli gramaticale...si inca ceva...ea nu ar trebui sa priveasca cu admiratie cuplurile care par perfecte, pline de comunicare filozofica....aparentele inseala de cele mai multe ori.
P.S. Eu nu as rezista sa am langa mine un care imi e superior si mi-o arata in fiecare moment, asa ca sotul ei este un monument de rabbdare si cred ca intr-adevar un om deosebit...
Mult noroc ii doresc ei....si sa aiba puterea sa rupa cordonul ombilical 
Oana si Mara 11.08.2004
Victoria spune:
quote:
Originally posted by kores
[quote]Originally posted by qsar
Ok. Acu' am revenit la dilema initiala: ce cauta acest subiect la Cabinetul Psi? Pana acum avem de-a face cu o povestire trista si complicata spusa cu taraita si fara nicio intrebare, de fapt. Daca exista si o "continuarea in episodul urmator" si abia dupa aceea vine intrebarea... ok, fie. Dar daca este o relatare si-atat, ne "mutam" la alta sectiune a forumului.
Q
Muta , te rog subiectul, n-as vrea sa plictisesc pe nimeni cu povestea asta"taraita"
Intrebarea era subinteleasa deja, era practic si este un strigat de ajutor care se citeste printre rinduri.
Daca insa tocmai moderatorii vin cu remarci atit de acide, poate, intr-adevar subiectul sa gaseasca o mai buna intelegere la problemele de cuplu, intre oameni de aceeasi teapa.. de plins... sa inteleg........Honi soit qui mal y pense...
Kores,
Nu i-o lua in nume de rau...am citit tot ce ai postat, si este intr-adevar o problema de cuplu, nu de dezbateri psihologice.
Si on-topic, parerea mea e ca EA nu are de unde sa stie ca daca se marita cu un intelectual rasat acesta ar fi fost si un sotz bun...Poate ar fi avut un caracter urat si i-ar fi facut viatza un iad, ar fi fost un tata execrabil.Si eu nu cred in barbatul ideal, care citeste filosofie, ajuta in casa, e tata si sot bun si tandru, iti mai si suporta isteriile si socrii pisalogi.Nu sunt de acord insa cu inselatul si cu palma.Ea e acum ca micutza Cleopatra Stratan: " vreu, da nu stiu ce vreu".Nu vrea nici singura, nici cu el, nici cu mamica, vrea printul pe cal alb.Care nu exista decat in fratii Grimm.
V
In curand, de cate ori am sa deschid gura in public, nici pe mine n-o sa pot sa ma mai cred. Gabriel Liiceanu
Gabi_K spune:
eu nu inteleg care-i filozofia aici. Ea ar trebui sa ia o decizie. Fara el, fara parinti, doar ea singura.
1. Il suporta asa cum e, dar atunci sa-si puna piciorusul ei de printesa in prag in fata parintilor ei sa nu se mai amestece in viata lor
2. O deranjeaza in continuare diferenta sociala, insa in acest caz ar face bine sa-si impacheteze urgent lucrusoarele si fuga acasa la mami si la tati.
E pcat ca s-a ajuns la scandaluri si la violenta fizica, deci e clar ca asa nu mai poate continua.
ex- gabibarta