mezalianta...
Raspunsuri - Pagina 2
ellej spune:
quote:
Originally posted by qsar
Stiu ca mesajul meu "suna" dur. Stiu ca EA probabil s-ai dori acum incurajari, vorbe blande si stereotipe, "Dragostea invinge totul..." sau asa ceva.Honi soit qui mal y pense...
Tocmai, ca dragostea NU invinge totul. Si de aia trebuie sa ai ca partener pe cineva cu care sa poti comunica de la egal la egal, pentru ca dupa un car de ani de convieturire, dupa ce se duc fluturasii... cam cu asta ramai.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
copiloi spune:
O inceput sa-mi sune a poveste, chiar basm, si nimic mai mult
.
O zi buna!
Alina
Theiuta spune:
oooaaaau, aici e mai mult decit mezalianta, e mult mai complexa problema.
Stii cum ar fi ideal, sa se rupa de parintii ei si sa se mute in alt oras.Asta, daca se mai iubesc.La umbra socrilor, toata viata va fii un calvar.
Prima palma, o escapada...hm e cam mult, dar trebuie sa tinem seama si de circumstantele date. Eu cred ca omul acesta a platit pina acum cu virf si indesat ca a indraznit sa-si ridice ochii si sa ia in casatorie pe prea-frumoasa si mult prea pretioasa fata de imparat.Si atunci, a rabufnit imbrincind-o pe printeza putin prin balegarul grajdului din care a venit el. Urit ceea ce a facut, dar are circumstante atenuante,zic eu.
Nu stiu, chiar nu conteaza ca si-a depasit nivelul, ca munceste pe brinci, ca este un sot bun, un barbat de casa, ca il iubesc proprii copii???? Toate astea chiar nu conteaza?
Theiuta
poze cu Nicolas
Nicoleta spune:
Imi dau si eu cu parerea... Din ce am citit am inteles ca familia ei se baga prea mult, ca daca acorzi copilului tau ajutor (EA) asta nu-ti permite sa destrami o relatie... Prea multe reprosuri de la parintii ei. Un cuplu trebuie sa insemne unitate, parintii ei cred ca ei i-ar fi mai bine divortata? EL se dovedeste cu potential, chiar daca in urma unui mic ajutor...
INSA eu nu as accepta violenta domestica.
Nicoleta
Gabi_K spune:
Au gresit parintii, a gresit ea... e un lucru... insa ce fel de om e acela care isi loveste nevasta???? si care o inseala? Poate relatia lor era super daca se mutau din start in alt oras, departe de parinti. Insa dupa prima palma nu mai e nimic de facut. (eu n-as mai fi continuat relatia dupa ce m-a inselat, dar asta e parerea mea)
ex- gabibarta
qsar spune:
Ok. Acu' am revenit la dilema initiala: ce cauta acest subiect la Cabinetul Psi? Pana acum avem de-a face cu o povestire trista si complicata spusa cu taraita si fara nicio intrebare, de fapt. Daca exista si o "continuarea in episodul urmator" si abia dupa aceea vine intrebarea... ok, fie. Dar daca este o relatare si-atat, ne "mutam" la alta sectiune a forumului.
Q
kores spune:
E foarte interesant ceea ce posta marcellina la subiectul Complexul parintelui singur"
Fara sa minimizez nici de-o virgula frumusetea,bogatia si rolul important al familiei in care tata traieste cu mama in deplina armonie pana la adanci batraneti,as vrea sa nu mai aud vorbindu-se despre copiii ce nu au un parinte la modul la care se vorbeste despre o fiinta de serie B.
Va garantez ca asta simt copiii in momentul in care se vorbeste despre ei uneori cu o anumita mimica dezaprobatoare alaturi de durerea lor se adauga si complexul copilului cu un singur parinte.
Chiar e nevoie?
Sa nu uitam ca unii copii stiu si sa citeasca mai ales dupa o anumita varsta,inteleg foarte multe lucruri chiar daca noi adultii nu suntem capabili sa admitem ca ar fi asa.Suferinta copilului se dubleaza cand aude/citeste lozinci ca cele de mai sus,mai ales daca in realitate nu are nimic de ce sa-i fie rusine,are un comportamet corect si rezultate la scoala si in general cel putin egale cu al copiilor din familii normale.
E durerea lor lipsa unui parinte.Ce-ar fi daca si adultii (mai ales cei ce la prima greseala a unui copil ce nu are un parinte reproseaza atat de lejer "pai d'aia e asa ca n-are tata/mama "sau au privirea aceea de mila in timp ce zic "ce sa-i faci,saracul n-are tata/mama)ar intelege ca trebuie sa respecte acea durere nu sa o amplifice ,uneori chiar la modul gratuit?
mari_paun spune:
imi suna cunoscuta povestea...probabil ca este una calsica , poveste ce se intampla mai mereu...
problema este ca intr-o zi dispare acea iubire oarba, incepi sa vezi si sa compari...iti dai seama ca lipseste comunicarea dar iti este teama sa divortezi pt ca lumea vorbeste, apoi te mai gandesti si la parinti...ce o sa spuna daca faci acest pas? ei nu au fost de acord de la inceput...or sa inceapa cu " ti-am spus eu!!", intri in panica...simti ca prapastia se mareste...si ca exista si o femeie, plangi in perna ...mergi la servici cu okii injectati...apoi te gandesti ca asta ti-e crucea si trebuie sa o porti...nimeni nu te-a obligat sa faci pasul asta, nimeni nu te-a obligat sa te casatoresti cu un om cu care nu ai nimik in comun...la un moment dat dat te gandesti daca exista sau daca a existat iubire...intervine disperarea dezamagirea, golul care persista in suflet si neputinta de a lua o decizie...
cam asa am simtit eu...Ema avea 9 luni cand m-am despartit...si sint sigura ca acest cliseu se intampla mai multor femei...
Mari, mami de Ema
povestea Emei
poze cu Ema
ajutati la terapia pt ema pe DC
Ramona J spune:
Parintii ei au distrus orice sansa ca ea sa fie fericita in viata, orice ar face.
La rindul ei, ea isi distruge sotul. Cel putin el si-a atins potentialul maxim, in ciuda adversitatilor. Sau poate tocmai astea l-au ajutat. Dar... faptul ca a inselat-o, a lovit-o... Nu stiu de ce ea trece peste asa ceva. Poate pentru ca e invatata sa inghita orice.
Tocmai, copiii pricep cind bunica spune ca defectele se trag de la partea "adversa".
S-ar putea sa fie prea tirziu, ea trebuia sa se desprinda de parinti cind s-a casatorit, sa nu accepte comentariile lor negative - ba mai si participa activ la ele.
In final toti au gresit, dar focul asta mocnit a fost intretinut de parintii ei. "Meritul" principal e al lor.
As vrea sa stiu in care moment s-ar declara ei fericiti? Cind e completa opera lor? Trist pentru ea, ca nu are personalitate si se va agata mereu de cineva.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
Ramona J spune:
Revin, ca m-am mai gindit la ceva
.
Culmea e ca ea il admira, dar nici nu-si da seama de asta. Il admira pentru tenacitatea, harnicia si perseverenta lui. Sint lucruri care ei ii lipsesc.
Daca nu ar "ajuta-o" parintii si poate alti binevoitori, si-ar da seama ca nu e nevoie sa te casatoresti cu cineva care sa-ti semene neaparat, la ei exista complementaritate si ar putea fi si asta o reteta pentru o casnicie de succes.
Ea trebuia sa-si infrunte demult parintii, sa nu le permita s-o mai ghideze atita. Cita vreme nu taie cordonul ombilical nu va putea fi fericita nicind. Ma mir ca sotul ei poate tolera situatia asta. Cum sa nu clacheze omul cind "he's sleeping with the enemy"? Cum sa fie oare cind toata familia ei il toaca marunt si ea le tine isonul?
The best thing you can do for your children is to love your wife.