Copiluti de mai-iunie 2005 (13)
Raspunsuri - Pagina 28
babygirl spune:
Loreen,stai.tu.linistita,ca.nici.Ema.nu.binevoieste.sa.faca.kk.pe.olita.Am.incercat.acum.vreo.2.luni,dar.pt.ca.n-a.mers.ne-am.lasat.pe.tanjeala.Nu.ma.mai.agit.O.sa.faca.si.la.olita.pana.la.urma.Pariu.cu.tine.ca.la.vara.se.rezolva.problema.;)
am.primit.laptop.nou!uraaa!astept.sot.acasa.sa-l.instaleze.
omustata spune:
Nelia si Laura-am citit mesajele voastre la prima ora a diminetii si mi-ati dat un impuls sa incep ziua de azi. Multumesc foarte mult de complimente, desi sunt complet nemeritate. Aristrocrati? De unde? Poate sotul meu (desi sigur nu!) ca parintii lui sunt cei mai fini oameni pe care i-am cunoscut. Cand i-am cunoscut prima data am zis ca vin de pe alta planeta (ei, nu eu, caci eu sunt ca toti ceilalti). Iar eu, daca m-ati cunoaste, sunt un om atat de mediocru din toate punctele de vedere ca uneori ma apuca pe mine plictiseala de mine insami.
Nelia, sotul meu este un tata perfect in cele 10 minute pe care le petrece cu fiica-sa. Cand este plecat la universitate, de multe ori nu da un telefon toata ziua sa vada daca mai traim. Cica nu are timp. Azi ma gandeam ca zestrea cea mai buna pe care a adus-o sotul meu in casnicia asta sunt parintii lui.
monu-ma bucur ca iulia este bine acolo, in burtica. Cat despre urcatul scarilor, asa le urca si Maya. Oare trebuie sa-i invatam noi sa le urce sau ar trebui sa o faca ei singuri? Eu am vazut ca multi copii urca la inceput scarile ajutandu-se de manute, dar cum maya nu a mers si nu merge in 4 labe nu prea vad cum va face chestia asta.
Laura-intr-adevar, dovlecii sunt foarte frumosi aici, dar nu asta m-a mirat pe mine ci faptul ca exista enorm de multe specii de dovleci.Marea majoritate arata frumos, foarte decorativ. Ala mare, portocaliu are gustul foarte asemenator cu cel de acasa. Pacat ca ala de acasa nu-i aratos deloc. eu tocmai am facut de curand placinta cu dovleac si a mancat maya de m-a speriat.
Iuliana-imi pare rau ca esti deprimata. Dar inteleg foarte bine cum rutina te poate aduce in starea asta. Si la mine si banuiesc ca la noi toate, poate cu putine exceptii, zilele seamana atat de bine unele cu celelalte incat uneori nici nu mai stiu in ce zi suntem.
Azi noapte, spre dimineata, am visat ca eram cu un tip dragut, care-mi spunea ce mult ma iubeste si cum ar vrea sa-mi dea si luna de pe cer si mai era si muzicant pe deasupra. Cand m-am trezit si am vazut care-i realitatea, imi venea sa ma culc la loc. Noroc ca am citit mesajele voastre si mi-au dat putina buna dispozitie.
Si tot offtopic. Eu in general citesc numai subiectul nostru ca nu prea am timp sa citesc si la alte subiecte. Dar aseara, profitand ca sotul este plecat, am inceput si eu sa ma uit pe alte subiecte, mai ales pe capitolul ala numit ZZ si am ramas socata ce disensiuni sunt pe forumul asta, cate tabere, cate certuri. La noi este asa de bine! mi-am dat seama ca parca traiam intr-o casa perfect izolata si afara era furtuna dar eu nici nu stiam pentru ca la mine in casa era cald si bine. voi stiati? Mie OlgaT mi-a zis de capitolul asta.
Hai ca ma duc sa-mi iau fata din pat, ca ma tot anunta ca s-a sculat de jumatate de ora, dar eu ma fac ca nu pricep.
Olga si Maya (28.05.2005)
Poze Maya
loreen spune:
Ptiu sa nu o deochi pe Delia dar doarme de 2 ore...ea care nu reuseam ami mutl de o ora jumate...
Asa ca ce poate face o mama denaturata in loc sa spele podele,vase,pereti...sta pe net la barfa...
Am dat o raita prin carrefour azi si exceptand vitrinele unde am inundat cu bale,am vazut la jucarii,si aici Adina m-am gandit la tine,o bucatarie pentru domnisoare din colectia Disney cu Pooh...
Am vazut si multe alte jucarii dar tot nu ma satisfac pe deplin si voi apela la varianta amazon...
Monule eu am facut un calcul luand ca reper jucariile care se gasesc si la noi si am ajuns la concluzia ca pretul lor la noi asta este...la pretul lor am adaugat taxele si am ajuns tot acolo,poate doar o diferenta 100-150 de mii...in schimb nu se gasesc si de aici ni se par mai convenabile...
Olguta din America de ce te subestimezi sau de blamezi singura?!Eu nu am nici un interes sa te perii ca doar vorba aia cazona nu am facut armata impreuna,insa chiar ai un aer distins si nu vad de ce ai fi mai prejos fata de socri tai...cat despre visele noptii...bine ca le avem si pe astea altfel am avea mereu gura punga de gustul amar al vietii...
Iuliana wow 50 ani de casnicie...o viata de om...nunta de aur...asta da test al rabdarii
Daniela io sunt convinsa ca nu statul meu acasa ar fi facut-o pe Delia mai "avasanta"...dar ziceam asa...pentru ca ea nu vrea sa stea decat atunci cand are chef,chef care nu coincide cu al meu...si tot asa...
Am uitat sa va zic ca m-a mai intrebat celebra daca loveste mingea cu piciorul si daca se imbraca singura( cu chiltii lui sor-sa pe post de caciula si tzatzarele mele ca fular)...in schimb abia astept sa mearga si Cornelia la control si vaccin ca sa fac o comparatie...pentru ca sigur voi avea ce face...
Loreen cu Bianca 15.10.96 
si Delia 26.04.05
"Nu merge inaintea mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot urma; nu merge in urma mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot indruma; mergi alaturi de mine si fii prietenul meu"
Florentina G spune:
Salutare!
Am aterizat si eu acasa... azi mi s-a pus pata si m-am dus si eu sa ma tund si ca ma coafez... asa fara motiv... Mare schimbare nu se vede dar ma simt eu mai bine..
Chiar, Loreen, ai reusit sa-ti pui unghii de portelan? M-am gandit la tine cand le-am vazut pe ale unei prietene si aratau atat de bine... Mai ca ma batea si pe mine gandul dar eu mai am de uns cu crema multe parti dorsale de acum incolo!
Iuliana, asa ma apuca si pe mine cate un dor de duca cateodata.. insa de cate ori am ocazia sa-mi fac de cap gasesc cate un pretext si tot acasa stau. Ce visezi tu acolo la discoteci, bairame... ehe taica nu mai sunt aceleasi vremuri cum stiam noi! Acum daca intri intr-un club de aici nu sti pe unde sa iesi mai repede cat despre petreceri, nu mai e de mult la moda sa le tii acasa, toata lumea se serbeaza in club! 
Hai ca nu esti singura "baba", intaresc si eu randurile!
Ma doare spatele de mor.. si numai cand ma lipesc de scaun la calculator. Ma duc sa fac o tura prin casa si revin!
Tina 
33+ cu
si
Maya
Pozele noastre
Maya dupa 1 an
nelia spune:
OlgaM, nu-mi place mesajul tau, dar te inteleg. Si pentru ca te inteleg, de aceea iti scriu. Tocmai de aceea m-a surprins atitudinea sotului tau din poze, pentru ca asa mi-l imaginam si eu, tot timpul ocupat si cu scuze bune pe deasupra. Eu am o intreaga teorie legata de singele albastru, imi place sa studiez oamenii si sa stii ca se observa cu ochiul liber. Iar legat de socrii tai, sa stii ca si eu am intilnit oameni din astia „din alta lume“, unul dintre el este chiar un distins domn pe care l-am intilnit la editura si pe care il cunostea toata lumea: dl. Paleologu. Mai un prieten foarte bun, ca carui sotie zici ca s-a nascut sa fie fina si perfecta in toate cele... eu pic un fund de admiratie pentru acest gen de finete, naturala si educata.
In legatura cu mediocritatea... si aici te inteleg. Si asta pentru ca si eu sint la fel ca tine. Sint atit de putini oameni care sint altfel... poate socrii si chiar sotul tau. Numai ca ei au avut noroc si s-au intilnit unul pe altul, din acelasi aluat, dar in general oamenii acestia „altfel“ pe multe planuri, devin destul de mediocri pe plan uman, asa ca, nu stii ce sa-ti doresti mai mult. Dupa o copilarie in care am excelat aproape la orice, dupa o adolescenta petrecut mai mult in umbra din lipsa se resurse si de informare, bijbiind dupa ce si cine sint, la 22 de ani am plecat de acasa ca sa ma descopar. Cind am aflat ca de fapt sint mediocra ca toti ceilalti, deci nu am ceva iesit de comun de care sa ma agat (nu stiu de unde si pretentia asta de la mine, zau!), am picat intr-o frumoasa criza depresiva, din aia de tinerete, pe care la vremea respectiva am numit-o existentiala, dar apoi, cu timpul, am pus-o unde trebuie: a fost una mai degraba femeiasca, in toata puterea cuvintului, deci cit se poate de normala. Pentru ca poti sa te descoperi ca femeie la 12, la 17 sau la 23 si tot nu-ti va placea si nu vei fi multumita cu cei vei gasi. Aveam doua solutii: ori ma inec, ori ies la mal si merg mai departe. Am ales sa merg mai departe, avind exemplul atitor oameni sau femei mediocre, care au trait frumos, de cele mai multe ori mult, mult mai frumos si uman decit cei „altfel“. Si am trait si inca mai traiesc asa cum vreau si sint tare incintata de viata mea, nu as da-o pe multe, multe altele. Latura fiintei mele care depaseste mediocritatea este cea umana, de acolo am pornit si de acolo m-am apucat ca ca inteleg cine sint. Nu am o parere extraordinara despre mine in comparatie cu alti oameni sa zicem, dar am renuntat sa ma mai compar. Fac aceste comparatii, dar cu mine insami, m-am acceptat asa cum sint, ma cunosc destul de bine (desi tot timpul e loc si de mai bine) si cind ma compar, ma compar cu mine in aceeasi situatie, dar cu starturi mai bune. In functie de rezultat, ma declar satisfacuta sau nu. Pentru ca acest start in orice conteaza foarte mult, de el depind multe in viata noastra, partial sau chiar al modul general. Si mai conteaza si puterea de discernamint cu care iti alegi anturajul, omul linga care traiesti, punctele de reper, mai ales cele umane, in functie de care iti stabilesti relatiile cu ceilalti si cea cu tine insati. Subevaluarea, lipsa de incredere in tine, vin atunci cind ori iti propui standarde mai sus de limita fiintei tale, ori - de cele mai multe ori - din lipsa puterii de discernamint cu care ti-ai stabilit prioritatile, relatiile si pina la coada viata care te inconjoara. Pentru ca, sintem ca o saminta, intr-un pamint bun, cu apa dedesupt, cu soare deasupra, va creste o planta cu o puternica radacina cu pamintul... si aceeasi saminta, intr-un pamint arid, fara apa, fara soare, va creste poate, daca nu va muri, dar nu va avea nici o putere sa stabileasca un termen de comparatie cu prima, chiar daca, poate, ar fi fost mai de buna calitate decit prima sa zicem. De aici pina la felul in care infloreste omul, dar mai ales femeia, in complexul acesta care se numeste viata, e un pas foarte mic pe care te las pe tine sa-l faci.
Concluzie: e bine sa-ti faci autocritica, dar ca s-o faci in cunostinta de cauza si constructiv, ai nevoie de foarte multe elemente, cele mai multe dintre ele fiind de cele mai multe ori in afara persoanei tale. Pentru ca, facind abstractie de acestea, critica nu-si are rostul, nu ajuta, nu repara, nu construieste... darima si nu pune nimic in loc.
CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA
patriciaRO spune:
Salutici pe seara!
Gusta ai mare grija de tine.. Te pupam dulce si te asteptam cu vesti bune!
Mai nici Alex al meu nu face la olita decat foarte rar.. Vrea in baie primul lucru cum se trezeste, dar sa se spele pe dinti. Avem un suport in baie, se urca pe ala si isi ia periuta. Eu ii deschid apa si incepe joaca!
In rest stie si el destul de multe comenzi insa pe unele se face ca nu le aude... Ii zic sa nu se duca la gunoi ca e murdar si cand ma duc in bucatarie, se face ca inchide usa repede... Si pleaca de acolo..
Toate prostioarele din lume le face... Dar este un scumpel!
Este pasionat foarte tare de carti. Ii plac la nebunie, in schimb. Se uita, le cerceteaza, balmajeste pe limba lui...Zice niste cuvinte de nedescifrat ca nu-mi dau seama desi arata cu mana spre acel lucru, dar nu prea-mi suna deloc cu ce zice el... Se joaca singur cand imi fac treaba, doarme destul de mult in timpul zilei... Timp in care fac absolut de toate in casa...
In schimb nu-mi place ca nu are rabdare sa se joace nici 5 minute.. Stie sa bage cuburi in forme insa cand vrea el si apoi se plictiseste. Isi ia masinile si le plimba prin casa! ce sa mai, avem de tras cu copii, dar asta-i farmecul...
Eu nu-mi fac griji deloc din pricina ca nu zice mai multe cuvinte. Eu zic ca pentru varsta lui zice destule, plus ca nu a ajuns nimeni in clasa I fara sa nu zica vreun cuvant...Invata toti mai devreme sau mai tarziu!
Cea mai tare faza este cand trebuie sa-l pun in pat. Doarme vreo cateva ore bune de la 22.00 si pe la 3 dimineata ne trezim cu el la mijloc... Si nu avem incotro il lasam in pat la mijloc intre noi.. Cand mai reusesc, il duc iar in pat la el.. S-a facut un jmecher, ceva de neimaginat... Este un mare rusinos cand vorbeste cineva cu el, se ascunde dupa mine... In schimb se joaca cu toti copii, ii plac la nebunie...
Gabitz, abia asteptam sa vedem surpriza!
Beatrice, mami de Alex pifos
www.dropshots.com/day.php?userid=117763&cdate=20060521&ctime=143705" target="_blank">
omustata spune:
Nelia-daca tot este sa fim off topic, hai sa o facem lata. Sper sa nu ne injure fetele. Eu am avut o revelatie week-end-ul trecut cand ne-a vizitat un var al sotului meu, medic psihiatru. Si el m-a intrebat ce vreau eu sa fac mai departe. I-am zis ca prea multe optiuni nu am pentriu ca orasul in care locuim este mic si nu prea sunt posibilitati si apoi eu nu am fost niciodata o femeie de cariera. La care el m-a intrebat : "bine, bine, dar ce ti-ar place sa faci, asa chiar idealistic vorbind, care este your wildest dream?". Si atunci mi-am dat seama ca am incetat de multa vreme sa mai visez la ce as vrea sa fac, ca de cand imi urmez sotul peste tot in lumea asta am incetat sa ma mai gandesc la mine ca la cineva care ar putea realiza ceva in viata asta. I-am raspuns cam tamp ca m-a luat pe nepregatite si ca nu pot sa-i dau un rapuns. Realitatea cruda este ca nu am un raspuns la aceasta intrebare. Nu stiu ce as vrea sa fac, nu stiu incotro sa o apuc. Am cochetat cu multe pasiuni la viata mea si pe toate le-am lasat de izbeliste. Am facut in Romania o facultate care nu prea mi se potriveste (ASE-ul), iar apoi am fost pasionata de psihologie si sociologie. Am citit cateva carti, si am incercat sa invat singura, dar dupa ce s-a nascut maya s-a dus totul de rapa. Acum trebuie sa-mi gasesc un job neaparat, pentru ca nu mai am incredere ca ma pot baza pe sotul meu, deci trebuie cumva sa fiu independenta. Nu am timp de visuri si de pasiuni care nu duc nicaieri. Trebuie sa-mi castig o paine, sa fiu pe picioarele mele. Sotul meu ma numeste "matter of fact". Sincera sa fiu nu sunt prea sigura ce inseamna termenul, dar eu il asociez cu a fi practic.
Spuneam ca sunt mediocra pentru ca am placeri extrem de simple, sunt lucruri foarte marunte care m-ar face fericita. Nu am gusturi rafinate, nu am hobby-uri aproape deloc (faptul ca-mi place sa gatesc are un aer prea de "gospodina"), am o cultura care lasa foarte mult de dorit (si aici trebuie sa-i multumesc sotului meu ca datorita lui am mai citit si eu cate ceva, pentru ca parintii mei nu prea s-au ocupat de cultura noastra), nu sunt diplomata deloc, ba uneori fac gafe cat mine de mari si exemplele ar putea continua, dar ma opresc aici. Eu nu sunt deloc multumita cu mine si cu ceea ce sunt, dar, ce-i drept, vorba OlgaT, decat sa ma plang poate ar trebui sa fac ceva in sensul asta. Dar aici intervine lipsa mea de ambitie (alta trasatura a mediocritatii), care ma tine pe loc sau chiar ma da in jos.
si stiu ce zici legat de faptul ca la un moment dat te-ai supraapreciat. eu eram in scoala generala cea mai buna din clasa (asta pentru ca toti ceilalti erau la un nivel foarte scazut, fara nici un fel de falsa modestie). Am intrat la un liceu bun si acolo am nimerit intr-o clasa de oameni unul si unul, cu o cultura impecabila (printre care si sotul meu) si am avut un soc. Nu mai eram nici pe departe buricul pamantului. Mi-am dat seama ca eu eram, fara exagerare, jos de tot comparativ cu ei, dar asta cumva m-a ajutat sa cresc, sa ma dezvolt. Mi-am dat seama ca daca vreau sa ma imprietensc cu ei trebuie sa incep sa citesc si sa-mi fac cat de cat o cultura generala, pentru ca altfel nu am ce cauta printre ei. dar acum am printre ei prieteni de o viata si au fost cei mai frumosi ani din viata mea.
Imi cer scuze pentru celelalte fete daca au citit pomelnicul meu. sper ca nu. Nu stiu ce m-a apucat.
Olga si Maya (28.05.2005)
Poze Maya
nelia spune:
OlgaM, am simtit eu ca te inteleg si am avut dreptate. Asa am patit si eu cu scolile primare si generale. E usor sa fii cea mai buna, cind nivelul celorlalti e destul de jos. Dar, totusi, aceasta „bunatate“ a noastra in aceste scoli a avut si o latura realistica, nu? Am intrat la un liceu bun, fara pregatire, fara nici un alt suport decit ceea ce ne invata la scoala si studiul nostru individual. Si eu am ajuns intr-un liceu bun, cu o clasa unde aproape toti elevii erau copii de 8-10 pe bune, foarte studiosi, cu parinti care le plateau preparator pentru materiile dificile. Mi-a fost foarte greu, dar la prima vedere aveam marele atuu al unui bagaj de cunostinte generale un pic peste medie. Nu am reusit niciodata sa-i ajung la matematica, chimie, dar pentru ca punctul meu tare a fost literatura, gramatica, lectura nu porneam chiar de jos. Asa ca, dupa un an de munca efectiva, am inceput sa stralucesc un pic la materiile umaniste, mai scoteam citeva raze si pe la fizica, in schimb daca se pornea o discutie la nivel de cultura generala, mai ales cel pe care ti-l da lectura (intotdeauna mi-a placut sa citesc si la 22 de ani eram la nivelul la care trebuie sa fie un tinar de acea virsta, poate chiar putin mai sus - nu ma intreba unde sint acum, ca imi pun cenusa in cap: tot acolo! sau, ma rog, pe-acolo) faceam cit de cit fata, desi erau multi colegi care statea nu bine, ci foarte bine si la acest capitol. Si pentru mine anii de liceu au fost frumosi, si datorita colegilor, dar si datorita devenirii mele. Si mie mi-a placut filozofie, psihologie... dar am ales o meserie tehnica, pentru ca aducea bani, imi si place recunosc, si eu aveam mare nevoie de ei, nu avea cine sa ma intretina penru altceva. Acum am sansa abia sa fac ce vreau cu adevarat, dar nu stiu daca ma mai tin puterile si neuronii, nu mai e creierul de acum 10-15 ani, asta e sigur. Eu zic a nu e timpul pierdut, cu atit mai mult cu cit cred ca esti mai tinara decit mine si ai sansa ca deja ai barbat, copil, esti intr-o tara unde poti sa inveti la orice virsta, nu se uita nimeni chioris la tine. Dar sa stii ca la fel de bine poate sa te fericeasca si acele lucruri marunte, urmarea sotului, copilul... eu nu vad nici o problema. Totul este sa fii tu impacata cu tine insati, problema apare din momentul in care in tine esti nemultumita si vrei altceva.
Edit: si mie imi place sa gatesc!!!
CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA
iuliana spune:
Olga, te inteleg perfect. Eu totdeauna am fost in scoala mediocra spre buna, am intrat la unul din liceele bune din oras, dar am avut noroc ca am intrat intr-o clasa de copii mai modesti, fara figuri in cap si nu m-am simtit inferioara. La fac. la fel. Nu am facut ce mi-a placut (adica nu ce as fi ales eu si nici acum nu stiu ce as fi vrut sa aleg)), dar am mers mai departe. Mi-am gasit servici (asta mi-a placut), dar marea mea problema a fost faptul ca eram timida si nu m-am tratat:) decit pe la 25 de ani (fff. tirziu) aproape de maritis. M-am maritat, am plecat si am inceput o noua viata, destul de plafonata. Am tot ce imi trebuie, copii sanatosi, un sot care ma iubeste, dar nu am prieteni, in 5 ani de zile nu mi-am gasit pe nimeni cu care sa am afinitate si m-am inchis in mine. Imi placea sa gatesc, dar dupa ce am vazut gatitul ca o obligatie oarecum (nu ca ma obliga cineva, ci ca ma simt eu), mi-a pierit cheful. imi placea serviciul meu, dar am fost nevoita sa il las ca am venit aici. Nu am pe nimeni aici, sint zile cind nu vorbesc cu nimeni decit barbat si copii, distractiile mele sint mersul la restaurant si cumparaturi si copiii. Recunosc oarecum ca mi-am cam neglijat sotul in ultimul timp (nu ca nu stam de vorba-la cap. asta sintem f. deschisi) si ca nu am nici un chef de amoruri nebune si gheboase . Recent am vorbit cu un prieten de al meu (fost oarecum boyfriend cu ccc care am ramas in relatii f. bune de amicitie) si am facut greseala sa ma uit in urma la trecut si mi-am amarit sufletul ca nu m-am distrat deloc in tineretile mele. Acum nici nu poate fi vorba de asa ceva, sotul meu nu prea e petrecaret, iar mie imi place la nebunie sa dansez. Ma vad la 32 de ani deja si imi pare rau ca nu am reusit sa traiesc si eu viata frumoasa de adolescent. Eh, dar fiecare virsta are farmecul ei si nu-mi ramine decit sa ma uit inainte si sa accept ca nu mai pot avea 20 de ani si ca nu pot schimba nimic din trecutul meu si sa incerc sa gasesc farmecul declinului (dupa 30 de anisori:).
www.geocities.com/iulyana/emma_diana1..htm" target="_blank">Emma si Diana
poze 1,2,3,4,5,6,7
loreen spune:
Olguta inainte de ati cauta drumul va trebui sa incepi sa te iubesti pe tine asa cum esti... mediocra cum spui tu...mi-a fost dat sa vad oameni in viata care traiau in medii sociale prea inalte pentru mine,dar care aveau o doza mare de mediocritate la care puteam adauga si incultura si agramaticalitatea...si totusi imi erau superiori...si-atunci am zis ca inainte de toate eu trebuie sa-mi fiu cea mai buna prietena sa ma adun de pe jos in momentele cand viata matura cu mine asflatul...mai am un hop de trec zic eu ca sa pot sa fiu pe deplin independenta si anume sa-mi infrunt trecutul si atunci am s apot sa o iau oricand e la capat fara sa-mi fie frica ...
Spui ca lucruri maruntete fac fericita... mie tocmai asta mi pare a fi un lucru important...exact cum ii spuneam Neliei ca ar putea vorbi ore intregi despre cum creste iarba...sa poti sa te bucuri in fatza lucrurilor marunte...(si sa stii ca nu orice poate face mancare)...
Nu ma simt intr-un momet de inspiratie ca sa pot sa reintregesc cele punctate de Nelia,insa cu tine sa incepi cosmetizarea vietii tale...si-ai s avezi ca poti sa intorci lumea cum vrei tu...
Loreen cu Bianca 15.10.96 si Delia 26.04.05
"Nu merge inaintea mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot urma; nu merge in urma mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot indruma; mergi alaturi de mine si fii prietenul meu"