Nazdravani de aug-sept 2003 (73)
Raspunsuri - Pagina 5
dana_ene spune:
Imi vine sa-mi dau palme 
.
Am uitat ceva foarte important:
FELICITARI ROXANA ! Sa va traiasca copilasii !
Daniela mamica de Oana Maria (2 sept. 2003) si Roxana Elena (7 febr. 2006)
www.copilasi2006.3x.ro/" target="_blank">BEBELUSI DE IANUARIE/FEBRUARIE 2006
mihaela_s spune:
"Poti sa nu fii o mama perfecta" o am si am citit-o. E foarte interesanta, puncteaza multe din lucrurile pe care le greseste un parinte si arata ca da, nici o mama/parinte nu e perfect.
In fapt, greseli facem toti. Sigur ca ideal ar fi sa nu ne sara tzandara si sa explicam cu rabdare si calm de sute de ori copiilor ce greseli fac si cum pot sa se corecteze. Succesul nu vine dintr-o data, mai ales ca puterea lor de intelegere, chiar daca exista, inca nu se manifesta, ei sunt la varsta negatiei(silvia la orice explicatie pe care o primeste are un raspuns invariabil:NU!). Insa cel mai grav e daca parintii trec in partea cealalta...rasfatul. Una e dragostea si alta e rasfatul...ei, atunci ti se urca in cap copiii si nu mai respecta nici o regula, parintii nu mai inseamna nimic pentru educatia lor. Una e sa-i rasfete bunicii(uneori cred ca pentru asta sunt facuti ei, bunicii)...copiii cresc si inteleg de pe acum, chiar daca nu accepta, ca daca cu bunica ii merge, cu mama nu . La un moment dat, vor accepta! Va spun din experienta...si va dau un exemplu: la mama, fetele au voie uneori sa manance in camera la tv, la noi acasa nu. Toata lumea mananca in bucatarie, la masa, indiferent ce e la tv. N-am facut absolut nici o exceptie, niciodata. Diana a inteles acum 5 ani cum sta treaba(ea avea 5 ani atunci)...mai cu car, mai cu mar, dar a priceput. Desi atunci cand era singura acasa, am prins-o mancand in camera...deh, stiti cum e cu soarecii cand pisica nu-i acasa :)). Ok, am certat-o, i-am repetat regula, a si primit o mica pedeapsa. Acum a fost randul Silviei sa "cerseasca" acest drept, urmare a faptului ca "de ce la buni avem voie?" Dar a inteles ca doar la buni are voie si gata!
Nu spun ca eu nu ma enervez pe ele si nu tzip, anul trecut chiar am avut o discutie serioasa pe tema asta cu Diana, care era atat de stresata deja si mi-a reprosat ca strig la ea din orice. Silvia era prea mica si pentru orice se intampla, Diana "primea" strigatele mele. 
Silvia, atunci cand strig incepe sa planga, probabil nu intelege inca aceste manifestari. Incerc atunci sa reduc tonul, incerc sa ii explic unde a gresit...uneori merge, alteori nu. Intr-o zi am stat 15 minute pe strada, in fata caminului, la plecare. I se nazarise ca vrea guma "acum" si urla pentru asta, degeaba tonul meu era calm, ii explicam ca nu am, dar mergem la magazin si cumparam...a vrut apoi in brate si pana n-am luat-o, nu s-a linistit...dupa vreo 50 de metri s-a calmat, a inceput sa povesteasca, sa rada si atunci abia am schimbat eu foaia: i-am spus cat sunt de suparata pe ea, ca face isterii din astea gratuite...ca acum intram si cumparam de la magazin ce doreste, dar data viitoare, daca face iar o criza de isterie fara motiv, nu vom mai intra in magazin. A tinut minte, pentru ca in ziua urmatoare cand am mers dupa ea, a apucat-o iar o criza din nu stiu ce motiv...dar printre lacrimi mi-a spus: "mami, gata nu mai plang, vreau sa intram la magazin!". Si s-a linistit.
Nu stiu cat de bune sunt metodele mele, incerc si eu sa le perfectionez citind una-alta, imi sunt de ajutor.
iuliana76, bine ati ajuns pe continent american! Sa ne mai dai vesti despre cum v-ati acomodat voi, fetele, cum vi se pare viata acolo...
Mihaela si fetele mele
craita spune:
Dragelor, iau putin o pauza la saptamana asta de cosmar si ma bag si eu in vorba.
Scuze celor care au vrut sa vada pozele si nu au reusit. Nici nu aveau cum, pentru ca le-am scos sa le prelucrez (scos ochii rosii, etc) si sa le inlocuiesc, dar ce, am mai avut timp? Nu, pentru ca tot timpul apare cate ceva.
In legatura cu educatia copiilor nici eu nu sunt prea mandra. Cate odata chiar ma gandesc ca bona le-ar fi intr-un fel o mama mai buna... Pe ea o asculta, nu-i fac mofturi, manaca, iar la mine numai figuri si plansete pentru orice. Am incercat si eu tot felul de metode - e si o emisiune pe TVR2 cu tot felul de cazuri rezolvate din care m-am mai inspirat - dar sincer, de cele mai multe ori ma simt depasita. De cele mai multe ori ma blocheaza in progresele mele cu una dintre ele tocmai cealalta. Un simplu exemplu: Crina nu mai bea din biberon laptele, il bea din cana, cu lingura si cu biscuiti - evident in bucatarie, la masa. In timpul asta Craita vrea laptele in pat, pentru ca ea nu vrea din cana si nu o oblig pentru ca ma gandesc ca fiecare are ritmul ei, daca sunt gemene nu sunt aceeasi persoana, fiecare are dreptul la felul lui de a fi si la ritmul lui. Bucataria e jos, dormitorul la etaj. Cu cine ar trebui sa aleg sa stau? Invariabil ies discutii si gelozii. Uneori am succes si Craita o asteapta pe Crina sa termine, dupa care mergem sus sa bea si ea... E doar una din zecile de situatii in care sunt pusa si la care nu intotdeauna pot sa raman calma cand una sau chiar amandoua incep sa planga.
Mai nou, problema Crinei cu laptele se accentueaza seara cand trebuie sa ma rog de ea sa manace si ma plimba cu cana de-mi sar capacele. Cu 2 seri in urma i-am spus ca nu ma mai rog de ea, ca daca nu vrea nu mananca nici felul 2. A bocit, pana la urma s-a potolit, a mancat, DAR peste noapte, in somn, mi-a facut o criza de plans de vreo o jumatate de ora de m-a speriat. Ca urmare am citit si eu in Dr. Spok (imi mai facusera si una si alta asa, dar nu asa violent) si am ajuns la concluzia ca daca nu vrea lapte asta e, aseara i-am dat iaurt, l-a mancat, nu ne-am mai certat si a dormit bine.
Doar ca nu intotdeauna poti sa faci ce vor ei. Li se pune pata pe diverse chestii, ale mele chiar se cearta in somn cand una cand alta cu cealalta, in functie de cat de tare au considerat probabil ca au fost nedreptatite peste zi in favoarea celeilate.
Deci ce vreau sa spun e ca e asa de greu sa poti sa trasezi o linie, nu doar sa te tina nervii, creierasul lor e pur si simplu diferit de al nostru. In plus au tot felul de temeri - referitor la chestia cu casatoria pe care o spunea Iuliana, Crina mea a zis si ea ca nu vrea sa se casatoreasca, asta dupa ce m-au pus sa le spun "povestea" mea. Pe care le-am spus-o, cu "floricele", bineinteles, cum m-am cunoscut cu tati, cum ne-am indragostit si casatorit...tra la la.
Si care a fost rezultatul? In loc sa se veseleasca ca la o poveste cu printese si printi, cum am incercat eu sa o conturez, Crina a inceput sa zica ca ea nu vrea sa se casatoreasca si ca nu vrea sa ma casatoresc nici eu. Ce o fi in mintea lor? Cum poti sa stii si sa poti sa fii pe faza tot timpul? Sau mi-au zis ca nu vor ca eu sa imbatranesc ca bunica. Si nu doar zis ci bocit cand am incercat sa le explic cum merge treaba, cat mai optimist posibil. Iar maicamea chiar se tine bine, nu ar avea de ce sa se sperie chiar asa...
Dar v-am zapacit din nou, ca asa sunt eu, ori nu scriu, ori desert tot sacul... Cert este ca nu ma consider o mama buna, nu stiu daca poate fi cineva perfecta, dar eu clar simt ca si cateva din voi - cel putin in anumite momente - ca as putea fi mai buna, dar probabil ca vom invata din mers. Oricum nu avem alta solutie...
, mama Craitei si Crinei
liliac1 spune:
Of, mai fetelor, o sa caut si eu cartile cu pricina...si poate o sa ne foloseasca. Dar asa cum spuneti si voi ca procedati, cred ca tot pe-acolo canalizez si eu discutiile, dar parca vorbesc la pereti.
Sa va spun faza...mai nou fii-mea e f indragostita de tot ce inseamna haine de vara sau mici. In concluzie, dupa ce am incercat cu vorba buna sa-i explic ba ca sunt nepotrivite, ba ca-s mici, ba ca trebuie sa le dam unui bebelus care n-are cu ce sa se imbrace... si le-a scos pe toate dintr-un raft si a venit la mine cu cerseala: "mami, te rog frumos sa ma inveti cum sa ma imbrac cu astea!!" Sa pice cerul pe mine, dar...avem deja o regula: cand se vorbeste cu "te rog frumos", trebuie sa fim receptivi...asa ca o "ajut", ii arat ca e caraghioasa, ca nu "intra" ca nu se poate....ei ash, de unde-atata intelegere??? Inseamna ca toate explicatia mea a fost in van, pentru ca a doua zi a luat-o de la capat. Am vazut ca nu se poate, le-am luat si le-am strans pe toate intr-o cutie...le cauta ca disperata prin casa, i-am zis ca nu mai sunt dar tot le cauta. Si ieri, triumfand eu ca nu mai avea ce sa gaseasca, a scormonit pana a gasit pe un umerash un costumash de bebelush pe care il aveam si eu in casa, nou, in tzipla. Ei, cu ala dom'le sa se imbrace!!!! Si s-a imbracat!!! Eu ma straduiam sa o conving ca trebuie sa ajungem pana la ora X la banca sa achitam cateceva, ea nu si nu, si da-i cu urlete si cu trantit pe jos si cu istericale...ca ea trebuie sa mearga cu chestia aia pe ea, dar nu chiar oricum, sa-i pun si rochita pe deasupra si nu chiar orice rochita ci aia care zace in cosul de rufe ca doar cu o zi inainte avusese aceleasi pretentii la rochita aia, dar a reusit s-o faca pamatuf....
Mai, si stau cu ochii pe ceas, si ma gandesc la cat de multe am de rezolvat, si-o vad cum mi se tavaleste la picioare si cum se da cu curu' de pamant si cum tipa ba ca n-o iubesc, ba ca sunt o mama rea ca nu-i iau ciupaciups si alte minuni, ba ca ei nu-i place nu'sh ce pantofi...Am obosit fetelor, pe cuvant ca am obosit!!
Am adoptat tehnica cu "nu mai vb cu tine ca-s suparata"...o doare fix in pix!!! Ca ea isi vede de treaba ei in continuare. Si ce daca nu vorbesc EU cu ea, ea vorbeste cu mine, si-mi zice, si ma toaca la cap...pot sa fiu muta ca nu-i pasa.
Asa cum spunea si dana_ene, poate ca mi-am pus sperante in gradinita, dar sper sa se intample ceva in directia asta...
Ii mai zic cateodata: mama draga, cu tine...am s-o iau intr-o zi la padure!!! si ea f senina, "pai mergem, cum sa nu, ca e frumos si ne jucam" Ei, cred ca nici acolo n-o sa ma pot duce linistita 
Sper ca in curand sa vin cu povesti mai vesele...
cristinamh spune:
maaamaaa, ce subiect fierbinte la noi aici!! "cum sa fii o mama buna si sa nu-ti iesi din minti".
sa incep cu inceputul, noi jucam leapsa cu raceala. andrei a fost pe antibiotic. i-a trecut, acum e ok. iris a inceput ea cu muci si tuse, iar eu mor pe baricade. am avut gatul ca curcanii, a trecut cu augmentin, dar tusea ma omoara. si din toate prostiile de pe piata, nu pot lua decat stodal.. care nu-si face nici un efect, si tantum verde, dar nu pot lua mai mult de 3 pe zi, si dureaza maaaaxim o ora efectul de calmare...
asa ca alaptez si tusesc ca fumatorii...
tati se pune si el pe picioare, ca na, el poate sa ia toooaaate medicamentele alea interzise in alaptare!
partea frumoasa a imbolnavirii... a fost prima vizita la doctor in care andrei n-a urlat. a stat sa ascultam cum face inima tic-tac, care va sa zica nu m-am jucat degeaba cu el cu stetoscopul. si, l-am instruit de-acasa ca 
o sa vrea sa se uite in gat... si mai ca nu l-a aplaudat dr cand a binevoit sa scoata singur limba la el...
acum, inainte de a intra in subiectul zilei, uite o faza dulce de ieri, cu cei doi frati...
iris pe balcon, cu trenul lui andrei in gura (roade tot)
andrei se duce, ia trenul... "iis, andei tenu, da??? andei tenu!!!"
iar sora-sa il privea f f serioasa... am repetat si io faza c-o papusa... andrei, asta e papusa lu iris, da?? papusa lu iris! raspuns... "nuuuuuuu"
acum... cat de mama buna sau (ne)buna sunt... pai in primul rand sunt franta de oboseala, nervoasa si se pare ca transmit asta si copiilor. intai trb sa ma calmez eu, dar cum si cand!? roisinu mi-a adus aminte de magneziu... daaaa... uitasem complet de el, anul trecut m-am simtit tare bine! o s-o incerc iar. sa dorm mai mult... hihi, aici e o gluma buna. noaptea ma tine iris treaza, m-a zapacit cu dintii si mancatul, acum mai are si cu ce sa muste, mi-a facut rani... diversificarea merge greu.
iar ziua ma omoara andrei. doamne, cat imi doresc sa trecem scapam de pe lista de asteptare de la gradi si sa-l duca cristi, macar sa nu mai am si grija lui.
nu mai stiu cum sa le impac pe toate... casa, bucatarie, copil mic, copil mare cu alte nevoi. cate ore sa gasesc dimineata, sa fac si curat, si mancare pt pranz, sa ma joc si cu plastilina sau acuarele
? singur se plictiseste...
pedepse... nici eu nu mai stiu... inchis in baie inca il sperie. pus la colt, mai mult il amuza, numara el cu voce tare.... mai nou am inceput sa numar eu mai rar, sa stea mai mult...
bile negre si bile rosii... aici functioneaza. pe-alea negre le strange repede. cum are 5 bucati, in ziua aia nu ne jucam cu alex, vecinul. dar imi ies din fire tot mai des, tip la el... ma mai tip si la iris. desi ea saraca ce sa priceapa.. doar ca ma-sa e nebuna... bataie is palme la fund, dar n-as zice ca au decat un singur efect... de a ma face pe mine sa-mi para rau 
. ah, si mai e si un al doilea... l-am prins ca-i dadea "nana" lu iris... ca-si bagase mandra mainile in olita... of, asociaza ceva ce n-ai voie cu o palma... si vreau sa schimb asta, imi dau seama cat am gresit, incerc sa-mi gasesc scuze, ca nu mai pot nici eu, dar nu e o solutie...
acum ajung la cartile lu anca. cum tot nu mi-a luat cristi nimic de ziua mea... l-am scutit de efort cu o comanda pe net.. mai lipseste sa scrie dedicatia. na, ca tot mi-a placut mie mereu sa primesc carti cadou, anul asta am rezolvat-o! dar tragedia vine cand stii ce ai de facut, ce-ar trebui sa schimbi... si te lovesti de un mare DAR.
dar nu ma dau batuta... ca doar ce altceva mai bun am de facut?
Cristina 
Andrei-Razvan(2.08.2003) si 
Iris-Sabina(17.11.2005)
www.andreirazvan.home.ro" target="_blank">Andrei si www.iris-sabina.home.ro" target="_blank">Iris
www.nazdravani.ro" target="_blank">Nazdravani de august-septembrie 2003
Sasha.p spune:
Cristina - cred ca e o solutie foarte buna cu dusul la gradinita, dar pana cand mai esti pe lista de asteptare ca suntem deja in octombrie spre sfarsit ??? oricum sper sa reusesti ca iti va fi mult mult mai usor. Si scapi si de gatit la pranz ...
.
La noi s-au mai linistit un pic lucrurile la gradi si, cum nu prea cred in coincidente, ma gandesc ca pana la urma nu copilul meu a fost cel mai rau de acolo. Sa va explic : ca la orice gradinita care se "respecta", te duci cu recomandari, nu ? Bun. Cand se aude ca "recomandarea" s-ar putea sa plece, brusc Sasha e cel mai rau copil din gradinita. Cand se afla ca "recomandarea" pleaca, dar "mai sus" de fapt, se linistesc lucrurile. Coincidenta, nu ??? Nu zic ca Sasha nu a facut prostii si nu a vorbit urat, dar nu e singurul frateee, in prezenta mea si a educatoarei o alta fetita din grupa cu Sasha il facea pe un baietel, amandoi peste 4 ani, " ca....cios". Relevant ...
MA rog, prostii si barfe si intrigi ca la "stat" nu sunt nicaieri. Si asta include si locurile de munca la stat.
Anka - de unde de pe net ai luat cartile (intrebarea coresta este de fapt cum le-ai luat, ca eu nu prea le am ...)?
Anca si Sasha
Nazdravani de Aug-Sept. 2003
ankalaura spune:
Sasha - dai un search dupa titlul complet, si o sa iti dea in rezultate numai sit-uri de edituri sau carte online. De acolo urmezi pasii - e simplu. daca totusi nu te descurci, lasa un mesaj pe skype si ti le comand eu daca doresti.
E drept, mama perfecta nu exista, dar tot e bine ca ne straduim, nu? Eu una, care oricum n-am timp nici de TV, nici de reviste, si mai nou nici macar de forum, in cartile astea ma inspir.
Cat despre TV, la supernanny m-am uitat o singura data, si ce vorbe si ce tipete s-au auzit, mi-am spus ca mai bine PASS, ca acuma ma trezesc ca imita si Eliza. Am inteles ca pe TVR2 martea la 7 seara e o emisiune faina, pe astfel de teme, dar pana acum n-am urmarit-o. oricum, eu ma inspir de peste tot, cat de mult pot.
La noi, am avut si contributia maica-mii, careia chiar nu-i pot reprosa nimic in cum a educat-o, cum s-a ocupat de ea, cu somn, cu masa, cu joaca, tot tacamul... atat doar ca nu-i poate refuza nimic. Nu pica in extreme, dar chiar si asta e suficient. Daca Eliza nu obtine ceva de la noi, se duce la ea. Daca ea nu e la noi sau noi nu suntem la Cta, pune placa "O sa ma duc la Ica, la Constanta" Sau, acum doua seri "Tati, pe tine nu te iubesc, doar pe Ica o iubesc" Ca Ica cica o lasa sa se culce cand vroia ea. Lucru care nu e adevarat - deci ca sa vedeti ce mica escrocherie avem la usa - numai ca la mama, fiind vara, statea mult in parc, si venea obosita, deci la 9 jumate oricum era in pat, la poveste, si la 10 nani.
Daca ma supar pe ea, o doare in cot 2 minute, dupa care vine trista si spune "sorry mami"
De fapt, orice ii spun, n-are nici un efect in prima faza. Apoi se gandeste ea, analizeaza, si vine cu concluzia cel tarziu a doua zi. La fel se vad si efectele. De ex imi cere ceva fara "te rog frumos" sau tipa sa ii dau, nu vede nimic, asta e clar. A doua zi spune "Mami, te rog frumos sa imi dai ... si uite, vezi, vorbesc frumos si nu tip" Deci... desi e vorba despre guma, ii dau, vorba Liliacului, am stabilit un lucru, nu?
Cat despre mancatul peste tot... noi din pacate praticam treaba asta... de multe ori, e drept... Dar nici nu prea am cum. Dimineata, macar asa mananca, altfel n-ar manca nimic. Si nu pot sa stau cu ea sa ii bag in gura, ma invart in casa, ma imbrac.... Asa ca mosmondeste la Minimax si mai baga si in gura.
Mai face si ea figuri la imbracaminte, dar nu ii merge, asa ca renunta.
Si sa va mai intreb un lucru - cum ii laudati? Asa, mereu, ca sa capete incredere? Sau daca nu e de laudat, nu ii laudati?
Noi azi am avut serbare, si Eliza, capoasa, desi stie perfect toate rimele si joculetele pe care le fac, si toti pasii si toate miscarile, n-a vrut nene, la cateva momente, n-a vrut. N-a vrut sa se tina de mana cu niste copii la un moment de dans, n-a vrut sa spuna nici o rima la un moment cu gesturi... si m-am suparat pe ea. Si bineinteles ca n-am laudat-o. Pai daca faceau toti ca ea, ce se alegea de serbare???
Si i-am spus ca daca n-are chef sa participe la serbare, mergem acasa ca eu n-am timp sa pierd vremea pe acolo, ca am treaba acasa o gramada! S-a suparat si ea.
Verisoara noastra care era cu noi, cica sa o laud, ca sa o incurajez. Eu am zis ca nu o laud decat pentru cat a participat, ca altfel o sa inteleaga ca asa trebuie sa faca si de acuma.
Asa ca in masina am avut un intreg discurs despre cum trebuie sa participe la serbari, pana a adormit in scaunel.
Evident, cu sacose cu fructe si copil adormit pe un brat, cu cheile intr-o mana si cartela de la intrare tot in aia, constat ca nu merge liftul! Am zis ca mor, deja transpirasem si aveam deja o depresie cumplita de imi venea sa raman pe scari!!!
Dar, una peste alta a fost foarte frumos, si am pus poze ca sa vedeti cam cum a fost Eliza azi
Romancuta, la Serbarea Recoltei
Va pup si sa auzim de bine. Si nu ma uitati cu noua intrebare.
Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza
cristinamh spune:
mai, da' ce romancutza ai avut!! ce mi-a placut cel mai tare... ca tu mami anka te asortai cu marama... io zic ca trebuia sa te imbraci si tu mai la costum national.
la 
raspundem asa...
da, il laud, ori de cate ori face ce l-am rugat, multumesc si dau un pupic, si mai ales atunci cand face un lucru corect. si a doua, si a treia, il laud mereu, pana il face fara sa se mai gandeasca cum anume ar trebui sa rezolve problema.
la fel il si cert, pun la colt, dau bila neagra... pt orice abatere. si aici in capul listei avem "lovit iris". mai saraca, asa isi ia cate una... da' las ca invata ea sa riposteze...
sasha, pai stam mami pe lista de asteptare, in speranta ca se vor retrage copii de la gradinita . gradi din cartier, aia unde suntem noi inscrisi, abia au inceput lucrarile, adica au eliberat locu' de pomi! si pe panou scrie 17.11.2007, asa ca aici o sa-i duc probabil pe amandoi odata! pana atunci, incercam langa serviciul lu tati. speram sa si rezolvam.
Cristina Andrei-Razvan(2.08.2003) si Iris-Sabina(17.11.2005)
www.andreirazvan.home.ro" target="_blank">Andrei si www.iris-sabina.home.ro" target="_blank">Iris
www.nazdravani.ro" target="_blank">Nazdravani de august-septembrie 2003
cristinamh spune:
mai avem un nazdravan in grup!!!
a nascut alex 2003, baietel, 3370g...
mireaf spune:
Sara buna fetele!
In primul rand, asta ca sa nu uit ca-s cu mintea vraiste,urez Roxanei sa-i traiasca nazdravanul si sa fie sanatos! Mami, te asteptam cu poze.
Noi am fost bolnavi, chiar mai rau din pacate. Va povesteam ca suntem la a nu stiu cata serie de antibiotic, din nefericire a facut pneumonie si am ajuns la spital. Asta dupa nu stiu cate vizite la urgente la spital la budimex, la un medic bun chipurile si care senin ne zicea ca are bronsita si sa mergem acasa sa ii mai dam inca o saptamana antibiotic. Si fata era sfarsita, dupa ce vomase o noapte intreaga si cu febra mare, abia se mai tinea pe picioare. Noroc ca dintr-un instinct matern am dus-o la un alt spital si ne-a internat de urgenta dupa ce a gasit-o cu pneumonie. I-au gasit leucocitele 37000, ceea ce insemna o infectie f puternica si ne-a zis ca am ajuns la limita. Asta insemna ca dc Doamne-fereste mai stateam acasa pierdeam copilul. A fost ingrozitor, nu-mi venea sa cred ca am ajuns in stadiul asta. Acum suntem acasa, pe tratament injectabil cu 2 antibiotice , mergem dim si seara la spital si si-a mai revenit. Inca stau ca pe pioneze si sper din tot sufletul sa fie bine, pt ca a slabit f mult, e palida, are cearcane. Plus ca e speriata de spital, doctori, injectii.
Si ca si cum nu era suficient s-au imbolnavit si baietii, sunt si ei pe antibiotic, desi sunt mai bine decat ea. Este cumplit sa ai 3 copiii bolnavi deodata, fiecare vrea in brate, se vaita pe limba lui, nu dorm noaptea.
Asa ca sunt cu nervii la pamant, plus oboseala din treburile casei si servici, incat ma gandesc serios sa mai stau acasa inca un an. Cu gradinita probabil vom mai amana, nu stiu cat vom mai putea, si-asa a fost doar 2 zile.
Experienta cu gradi nu e nici ea una fericita, nu mai vrea sa mearga, are cosmaruri noaptea cu : "eu nu mai merg la gradinita mami, eu stau acasa, cu fratiorii", am ajuns chiar sa-i zicem ca mergem la plimbare cand de fapt mergem la gradi, pt ca pur si simplu nu o putem imbraca.
Si la noi crizele de isterie sunt prezente, tipete si tavalit pe jos ca nu mai stiu ce metoda sa adopt. Am incercat cu pedepse si mai rau face. Asa ca o las sa-si faca numarul, dupa care incepe morala. Uneori nu stiu cum sa mai procedez, eu dau vina pe rasfatul de la bunici, care in mod sigur este, dar este si o mare vina a noastra ca n-am avut copilul cu noi. Asa ca am zis ca nu voi repeta experienta si cu baietii. Plus ca in momentele grele ea o striga pe mamaie, nu pe mami si atunci imi dau seama cat de mult am gresit. Sper sa putem rezolva problema in timp, desi pt ea e greu, e un stres de adaptare aici, unul la gradi, mai nou atatia doctori si spitale.
Offf, ma scuzati ca m-am pornit ca o moara stricata, am o pasa f proasta, sper sa ma intelegeti.
Asa ca, in concluzie eu ma consider un parinte in devenire pt ca invat din propriile greseli(din pacate), cu toate ca citesc si eu dar de mute ori actionez impulsiv si ma corectez apoi, dar scot porumbelul din gura.
Craita, citesc ce fac fetele tale si ma gandesc ce ma asteapta peste cativa ani. Oare o sa ma tina capul pana atunci? Mi se pare deja ca o iau razna.
Va las si va doresc multa sanatate si multa putere de intelegere cu nazdravanii vostri.
Va pup,
Flori, fetita Alexandra (22 sept 2003) si baietii Mihai si Gabriel (28 sept 2005)