Ce e de facut cu un copil-problema?
Raspunsuri - Pagina 2
betiana spune:
Primele zile de gradinita sunt un cosmar, atat pentru copii,cat si pentru educatoare.E perioada de adaptare dupa concediu, iar pentru copii este intrarea intr-o noua lume,cu reguli.Intrebati-l mereu ce face la gradinita, ce i-a p[lacut mai mult..Interesati-va ce teme are de studiu..Jucati-va cu el si incurajati-l sa vorbeasca.Stati cu el la masa 10-15 minute si faceti diverse activitati (lipiti colante din carticele cu colante, urmariti labirinturi,colorati,faceti colaje cu lucruri decupate din reviste...)Treptat se va obisnui sa stea la masa linistit.Si tot timpul cand face ceva bun rasplatati-l cu o vorba buna."Bravo" este un cuvant care dezvolta increderea in sine.Spuneti-i ca este baietel mare si vreti sa va dovedeasca acst lucru.Cat despre doamnele educatoare...cele tinere sunt putin experimentate, iar cele cu experienta sunt obosite.Greseala este omeneasca si ea poate fi iertata.Poate isi vor revizui atitudinea daca o sa vada interes din partea dumneavoastra.Intrebati-le cu ce le puteti ajuta (materiale didactice),cand va fi sedinta cu parintii,cum considera dansele ca il puteti ajuta mai bine pe copil.Ele trebuie sa va dea solutii pedagogice, sa va ajute sa depasiti situatia prezenta.
AniaMaria spune:
eu nu mi-as mai lasa copilul pe mana unei educatoare care mi-ar recomanda psihiatrul pentru ca nu sta pe scaun cand i se spune si bantuie prin curte. probabil ar fi bun psihiatrul, dar pentru ea.
aissa, ziceam ca e pentru prima data in colectivitate referindu-ma strict la gradinita, pentru ca in parc ei nu au sentimentul apartenentei la un grup, de obicei se joaca unii langa altii, mai putin impreuna, nu se intalnesc mereu cu aceiasi copii etc, pe cand la gradi lucreaza, se joaca impreuna.
Principesa spune:
Aissa, cu copiii mai bolnaviciosi este si mai greu pentru un parinte sa puna limitele necesare si se ajunge foarte usor la fortarea lor, cum sunt acele manifestari de autoagresivitate. Absenta limitelor face ca gradul lui de socializare sa fie probabil sub nivelul varstei lui si peste asta se suprapune ghinionul unor educatoare indisponibile.
Pentru integrarea lui sociala armonioasa este nevoie de un efort simultan, al parintilor, de a pune limitele sanatoase si al unei educatoare competente care sa sustina si sa continue socializarea lui.
Din mesajul tau nu inteleg daca a fost vazut si de psiholog si nu doar de psihiatru si daca i-a fost facuta vreo evaluare a nivelului de dezvoltare.
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
aissa spune:
Principesa trebuie sa recunosc ca nu stiu exact ce fel de medici a consultat, se poate sa confund eu termenii, asa ca pana nu discut cu ea nu ma mai pronunt. Ai insa mare dreptate....cred ca nu i s-au pus nici un fel de limite baiatului, pentru ca la externare, atunci cand a venit cu el acasa de la maternitate i s-a spus sa nu il lasam sa planga (probleme respiratorii). Asa ca toata lumea s-a facut pres ca Stefan sa nu planga, metoda care se aplica si azi. Si intr-adevar acea autoagresivitate apare la primul semn al unei interdictii. Si iar adevarat este ca eu, cu un copil de 2 ani, il vad cam la acelasi nivel de socializare, doar ca vorbeste ceva mai bine decat a mea, in rest e cam la acelasi nivel.
Azi se duc la un consult si am sa va spun mai tarziu la ce fel de specialist a mers si ce i s-a spus.
Cristina si ghighiloi 
dianaintruder spune:
Iata inca un copil ca al meu care se loveste singur in cap, am sa urmaresc subiectul, am crezut ca numai la fata mea exista acest tip de manifestare, dar se pare ca m-am inselat.
La fetitza mea a coincis inceputul acestui tip de autopedepsire cu un eveniment violent dintre mine si sotz, sau cel putin eu am asociat autopedepsirea ei cu acel eveniment, ca de eatunci am vazut ca s-a manifestat asha.
Intreaba-ti sora daca exista astfel de episoade intre ei.
Faptul ca face "urat" cand i se interzice ceva este echivalent cu santajul sentimental, el stie ca va pasa si ca nu vreti sa faca asha si foloseste aceasta metoda ca sa va distraga de la esentza problemei, faptul ca trebuie sa i se puna niste limite.
Nu stiu de ce se loveste sau de ce vorbeste despre el la persoana a treia. Probabil imita comportamentul parintilor.
Fata mea de exemplu cand cade sau se loveste sau face buf la un obiect se loveste in cap, fara sa-i interzic eu nimic, si se cearta singura "pe limba ei", si chiar daca eu ii zic "nu mamica, nu ai facut nimic rau" ea continua. Se opreste, intr-un final, dar se opreste mai repede daca nu insist sau o distrag, dar oricum apuca sa-si de vreo doua.
Problema socializarii. Daca poate sta cu el acasa sa nu-l mai duca la gradi pana la anul, el o poate interpreta, mai ales ca a fost cocolosit sau izolat de frica bolilor, ca il indepartati de voi, si sa se socializeze si mai greu, chiar deloc, am vazut cazuri.
Stati cu el enorm de mult afara, si angajati-l in activitatile celorlalti copii, dar azi langa el, maine la un metru, poimine la cinci metri, si tot asha.
Daca refuza cu desavarsire sa se joace cu ceilalti copii, mergeti, cu el in bratze si angajati-va chiar voi cu copii respectivi din parc.
Cu sigurantza ca va fi gelos pe atentia data celuilalt copil, si se va juca si el cu dumneavoastra alaturi de celalalt bebel, sau va imita comportamentul dumneavoastra, sau, ma rog, al parintilor lui.
In tot acest timp incurajati-l permanent, gen: "Asha mami, joaca-te cu copiii, uite ce fetitza/baietzel mic si frumos, ca tine. Uite el se joaca in nisip, incearca si tu, ui-te ce face el,...bravooooooo" si fiti mereu alturi de el, gata sa il aparati cu vehementza daca un copil il nedreptatzeste cu ceva, daca ii ia jucariile.
La gradi, el nu e pregatit inca, pentru ca la el e prea mare discordantza intre atentia de acasa unde se simte centrul universului si atentia din mediul acela. El simte ca nu poate face fatza atator copii, nu se poate lupta sa distraga atentia educatoarei de la toti acei copii, sunt prea multi, si el stie asta.
Atunci se departeaza, se diferentiaza de ei prin atitudine, gandeste ca educatoarea va vedea ca el e altfel si cu sigurantza vor venie ducatoarele dupa el. Dar se izbeste de indiferentza lor, si atunci automat ca el nu se va incadra, devine frustrat si va ura acel loc.
Puteti sa afaceti altceva, duceti-l la gradi doar cateva ore, doua trei, cat rabda el.
Voi nu luati de buna tot ce zic eu, poate ma insel amarnic, dar eu asha ash face.
Stiu ca psihologii sunt cam elevati in limbaj si cateodata dau raspunsuri cam generale la situatia voastra concreta, dar daca nu intelegeti ce spune, intrebati clar ce vrea sa zica.
De exemplu: cum adica copil chinuit? La ce se refera acel chinuit? Ca are mai multe valentze. Chinuit prin spitale si izolat sau psihologul intuieste ca el traieste intr-un mediu violent acasa, sau ca e certat prea des sau prea rau sau chiar articulat.
Eu una asha ash face, ash lamuri tot ce zice respectivul psiholog, eventual l-ash pune sa repete pana inteleg.
diana
aissa spune:
Diana, in primul rand sa lamurim problema, copil chinuit in sensul ca a tras multe dpdv al sanatatii. A avut speranta de viata egala cu zero la nastere, au urmat 2 luni de incertitudini, apoi o recuperare spectaculoasa, dar primele luni de viata au marcat sanatatea lui astfel ca in mod constant se imbolnaveste, trebuie sa ia tratamente pe care le refuza - "puf"-uri cu un aparat, un fel de aerosoli, i se pune ceva ca o masca pe fata si se da un puf, chestie care il sperie de cand era mic, siropuri de tot felul pe care nu le mai accepta, branule in manuta cand nu inghite siropul si are nevoie de tratament... toate astea au facut ca cei din jur sa il accepte cu multa ingaduinta - in nici un caz copil chinuit nu se refera la un mediu violent acasa si credeam ca e clar la ce ma refer.
Ca noutati as avea ca - minune mare - pare sa se acomodeze...sau macar nu mai face asa rau. Plange inca atunci cand vede gradinita dar apoi se linisteste. Ieri l-au spionat mama si bunica si la joaca in curte au observat ca se tine scai de educatoare, cum se misca aia 1 cm cum si el dupa ea.
Iar azi dimineata, contrar obiceiului, s-a asezat la masa si a zis ca el vrea sa manance...probabil pentru ca asa este programul la gradinita.
Inca speram sa se acomodeze.
In paralel i s-a dat un tratament: tanakan am retinut eu dar si niste injectii...stimulatori ceva. Am mai spus ca el a primit astfel de tratament si inainte de a avea convulsia, dar de teama (putand fi un factor in declansarea convulsiei), dupa acel episod i s-a intrerupt acea medicatie.
Cristina si ghighiloi
tinatache spune:
, ma bucur ca se acomodeaza. Tb multa rabdare, din partea parintilor si a educatoarelor. Dar o sa fie bine, copiii depasesc mult mai usor situatii dificile (pt ei) decat adultii.
Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius
numeioana spune:
Am citit si eu despre nepotelul tau. Asa cum spunea si Cristina si eu am avut un copilas-problema, desi problemele lui proveneau din mediul in care a crescut pana la 3 ani jumatate (orfelinat).
Aissa, asculta-ma ce-ti spun din experienta proprie: o educatoare care sa-i inteleaga problema, sa-l indrageasca, sa-i acorde mai mult timp decat unui copil obisnuit si sa vrea sa-l ajute, asta e cheia spre rezolvarea problemei de acomodare. In rest, sunt sigura ca daca se integreaza in colectiv se vor estompa cu timpul toate acele "calitati" care fac din el un copil-problema.
Ioana
Pentru BARBYE - una dintre noi. Trebuie sa ajuti!
simina2005 spune:
Draga Aissa,
Fiecare copil are problemele lui...nimeni nu-i perfect 
Ce pot sa spun:
-nu duceti la gradinita nici un act medical care sa demonstreze "problemele" copilului (vor fi folosite de educatoare drept motiv ca sa scape de copil)
-cautati o educatoare care a mai lucrat cu astfel de copii(mai sunt cazuri) si au reusit sa-i integreze (existau anul trecut subiecte pe aceasta tema) 
-nu trimiteti copilul cu forta la gradinita...va fi traumatizat...iar colectivitatea il va respinge
-vorbiti cu logopeda de la acea gradinita sa aiba grija de el
-nu-l fortati sa stea mai multe ore din prima...daca o sa-i placa se poate mari nr de ore
-cautati o educatoare care sa-l laude si sa-i implice si pe ceilalti copii
sa-l accepte si sa-l ajute pe copil 
-daca schimbati gradinita sa nu povestiti dincolo ce probleme ati mai avut 
-cu forta sau cu legea nu o sa rezolvati problema copilului...ba chiar lumea se intoarce impotriva lui
Va doresc toate cele bune si multa dragoste ...
TEO
POZE CU NOI
Simina
cu Teo (7.06.2006)
,Diana (30.05.2003) 
si Andrei (10.04.2001)
Fiecare om pe care l-am iubit si pe care nu mai pot sa il iubesc e pentru mine un pas spre moarte. Asa ca voi aceea ce stiti ca meritati dragostea mea aveti grija sa nu ma ucideti!!!!
aissa spune:
Fetelor vesti:
- cea rea e ca a racit, e cu febra mare asa ca pauza de gradinita
- cea buna este ca a scos deja cea mai lunga fraza din viata lui.
Aseara vorbeam cu sor-mea si imi povestea ca tocmai ce o intrebase dr daca face fraze si ea raspunsese ca doar propozitii simple. Si acum 2 zile i-a zis ceva de genul (problema se punea daca sa coboare si el cu maica-sa si cu cainele la plimbare): "nu vin cu tine cu cainele, cobori singura, eu stau aici pe canapea si injur..." A zis si injuratura (invatata de la taica-su 
), insa importanta pentru noi este fraza....recordul vietii lui.
Plus ca tot acum 2 zile pentru prima data, fiind la Posta s-a gasit cu un alt baietel si el, pana acum timid si in fusta maica-sii, l-a abordat pe ala si s-au jucat cat a stat ea la coada, pur si simplu sor-mea nu-l recunostea....
Deci ni se confirma ca are nevoie doar de timp si ceva atentie. Speram ca dupa boala sa evolueze si mai bine.
Multumesc tuturor de sfaturi.
Cristina si ghighiloi