Ce e de facut cu un copil-problema?

Este vorba despre nepotul meu in varsta de 4 ani jumatate. Sora mea l-a nascut prematur cu niste complicatii care au facut ca la nastere sa ni se spuna ca sansele sunt fff mici, tomografia arata multiple necroze, dr au zis ca vom avea o leguma.... Dar leguma s-a incapatanat si nu numai ca a trait, dar a si recuperat neasteptat. La 1 an, la repetarea tomografiei raspunsul a fost ca 10% din capacitatea motorie mai e de recuperat in rest totul fiind ok, lucru care s-a si intamplat, el mergand ceva mai tarziu dar merge.
O alta problema au fost racelile repetate, internarile repetate, tratamente prelungite...cel mai grav fiind ca a facut si o convulsie in urma careia encefalograma a avut rezultatul NORMAL.
Din ce vad eu, ca nespecialist, copilul e cu probleme de socializare, fiind tinut mai izolat (de teama de a nu raci), face niste "crize" cand nu primeste ce vrea (se loveste peste cap) si nu vorbeste asa clar...vorbeste prost pentru varsta lui dar spune cate ceva, insa mai multe repeta ce aude, nu ca dialog. Daca sun imi raspunde la telefon, ieri de exemplu il intrebam ce a facut la gradinita si mi-a zis "la gradinita, pupici, pa". Dar daca il cearta cineva sau nu are ce vrea si plange, tot el spune "de ce plangi Stefan?", deci spune ce stie ca i se va spune de catre cei din jur....
Sora mea a fost cu el si la logoped care i-a zis ca nu are ce lucra cu el, ca isi va da drumul singur. A fost si la Psiholog (psihiatru?), vreo 2 de fapt, care i-au spus ca Stefan e un copil care are nevoie de multa afectiune si de atentie, dar fara sechele neurologice.
Daca stai de el, ii citesti, te joci cu el....reactioneaza normal.

Eh, si acum vine problema: gradinita. A inceput de 2 zile si de 2 zile sora mea plange incontinuu. Educatoarele nu "coopereaza" desi a incercat sa le "unga". Suntem constiente ca intr-o grupa de 30 de copii educatoarele nu au timp/putere/disponibilitate sa se ocupe de un copil problema, asa ca o preseaza pe sora mea sa il retraga bagand texte de genul: "ati fost doamna cu el la psihiatru?" si daca i s-a spus ca da au zis ca ii vor face ele o evaluare si il vor trimite la alt consult. Nu e bagat in seama pentru ca nu vrea sa stea pe scaun cand spun educatoarele, si se plimba singur si deranjeaza. La joaca a spionat sor-mea prin gard si la fel nu era atras in joc, pur si simplu il lasa singur educatoarele, in sensul ca nu incearca sa il atraga si el bantuia singur prin curte.
Intrebarea e ce sa facem? Sora mea avea dimineata asta un gand sa nu-l duca si sa caute o gradinita de copii cu autism. Eu nu sunt de acord...mi-e teama ca dus la o astfel de gradinita nu va mai vorbi deloc si nu va evolua. Sa il tina acasa pana la scoala...ce ar face, ar amana problemele. Copilul trebuie integrat in societate si lucrat cu el.
Nu stim nici daca la o gradinita particulara i se va acorda atentia necesara dar o sa incercam. O sa incercam sa gasim si o "pila", o educatoare care sa fie pusa in tema si "rugata" din timp.
Dar totusi e un copil normal, cu ceva probleme, care nu vorbeste ca pentru varsta lui dar dr care l-au vazut spun ca nu are nevoie decat de atentie. Stiu ca practic atentia acordata lui ar diminua atentia acordata restului grupei dar totusi...ce e de facut? Copilul poate fi recuperat, e nedrept si inuman sa il ducem la scoala speciala...
Ce e de facut? Sper ca ati inteles ceva din ce spun....sunt si eu suparata ca m-am trezit in plansul sora-mii...si nu stiu cum sa o ajut.

Cristina si ghighiloi

ancamironiuc spune:

Atata timp cat puiul nu are nimic din punct de vedere neurologic eu zic sa continue gradinita "normala". Copilul este practic normal insa, ca multi alti copii, are particularitatile lui. Faptul ca vorbeste repetand ceea ce ii spui se intampla la multi alti copii la fel si faptul ca vorbeste despre el ca o persoana distincta. Parera mea este ca are nevoie de un pic mai multa atentie decat alti copii si dragoste. In rest nu este bine sa fie crescut ca un copil cu prbleme atata timp cat este sanatos.

Cat despre educatoare..Eu inteleg care este situatia cu 30 de copii insa si ele ar trebuie sa fie mai cooperante si nu sa descarce totul la psiholog. Faptul ca nu sta pe scaun este semn de normalitate, nu cred ca exista multi copii care sa stea cuminti inca din prima zi de gradi. Gandeste ca sunt multi care nu se adapteaza nici dupa saptamani asa ca nu cred ca este ceva diferit. Eu nu am rezistat mai mult de 2 saptamani timp in care nu ma jucam deloc, in semn de protest. Crezi ca sora ta ar putea totusi sa-l mute la alta gradi? Conteaza foarte mult si educatoarea nu numai numarul copiilor care este peste tot prea mare. Cu unsul n-a tinut deloc?


Sa o ajutam pe BARBYE


POZE: EMANUEL, LA MARE,MAMININA,MOTI, CASUTA,FLORI

aissa spune:

La fel ii zic si eu... In primul rand e in perioada de acomodare. In dimineata asta l-a luat directoarea in brate si l-a dus in camera...si le-a spus sa nu il ia inainte de masa, sa il lase acolo.
De uns le-a dat tuturor...si o sa mai dam, dar ele insista sa il retraga mai mult ca sigur ca sa scape de elemente "disturbatoare".
Si eu sunt convinsa ca se poate adapta si integra daca exista bunavointa. De aia am si zis ca ma gandesc in caz ca nu merge totusi aici sa incercam la o alta educatoare, la alta gradinita, care sa fie din vreme atentionata si "unsa".

Cristina si ghighiloi

Witchie spune:

Aissa
toti copiii au nevoie de o perioada de adaptare la gradinita. uneori e vorba de 2-3 saptamani alteori ia ceva mai mult. Nu va pripiti. 2 zile nu inseamna mare lucru.

Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Doua veri frumoase

aissa spune:

Anda..stim asta, ca e nevoie de acomodare...dar la el cum sa zic...crizele astea de plans nu sunt ca la toti copiii. Daca il vezi cum face...pare nebun... realmente. Nu ma pricep sa zic, dar are un altfel de comportamnet, te sperie, chiar pare a avea probleme. Nu stiu exact sa ma exprim. Plange, se plimba agitat, isi da palme, urla.... Noi ca il stim ne-am obisnuit, dar cei din jur il catalogheaza din start cu probleme si adevarul e ca asa pare mititelul dar ce ne face sa speram ca e ok sunt diagnosticele medicilor care spun mai multi, nu unul, ca nu e caz de medicatie, nu e caz de lucrat cu el, e nevoie doar de afectiune pentru ca a fost un "copil chinuit".

Cristina si ghighiloi

tinatache spune:

pana la un punct crizele provin din rasfat, cred eu. Orice copil le are, in fct. de reactia parintelui renunta sau nu la ele. Nici cu educatoareel nu ki-e rusine, ca ele ar tb sa-si dea silinta sa-l integreze, si in nici intr-un caz sa nu-l trimita acasa dupa 2 zile!! Ce bine stim sa fim profesionisti atata vreme cat nu avem nici o problema:((
Apoi, scrie te rog la numeioana, ea avea un copilas la gradi cu probleme de comportament, numai ca a avut rabdarea si puterea sa-l socializeze.
Si apoi: nu poate sa faca un sport? Copiii la vasrta asta au f multa energie, sunt in stare sa alerge non-stop, dar au si nevoie de o directie in care sa-si orienteze gandurile/proecuparile, ceva la care sa se gandeasca si sa povesteasca. Sunt ca un burete si le tb ocupatii. Poate inot, sau ceva care sa nu-l... bruscheze dar nici sa-l izoleze... ceva de echipa eventual. La inot de ex. se merge cu grupa, nu e competitie dar totusi sunt impreuna.
Ref. la joaca: si eu i-am mai pandit de dupa colt si acsa ii trageam de limba: cu cine te-ai jucat? poate cu... icsulescu, sau nu...y. Adica ce am vazut eu in gradina. Sau cu leaganu, sau cu ceva ce face el acolo. Si apoi ma arat f entuziasmata de ce fac ei acolo, iar ei sunt mandri ca au reusit sa-mi spuna.
Inca o data, 2 zile e extrem de putin, rabdare!


Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius

anaisanais spune:

Daca medicul/medicii consultati au spus ca baietelul este sanatos, iar daca pana acum a stat izolat de ceilalti copii, de teama sa nu se imbolnaveasca, poate ar fi bine sa incercati mai intai o ''socializare'' cu masura, vreau sa sugerez, adica, sa incercati sa mergeti mai mult in parc, la joaca impreuna cu ceilalti copii si eventual dupa asta sa-l duceti la gradinita.... faptul ca in grupa sunt 30 de copii, care, in marea majoritate nu au probleme de socializare, nu-l ajta pe baietel sa relationeze mai usor, ba chiar il izoleaza, el nefiind obisnuit sa interactioneze cu alti oameni, cu exceptia familiei.... ba chiar modul lui de reactie il poate transforma intr-o''victima'' a celorlalti; copiii sunt rai fara sa fie constienti de rautatea lor si pot actiona la un moment dat in asa fel incat sa-i declanseze tocmai mecanismele de autoaparare, care ''agesorilor'' le va provoca ras sau bucurie, Dumnezeu stie...
Eu una asa as proceda: l-as duce la gradinita numai dupa ce socializeaza sau as cauta o gradinita particulara, deoarece aici numarul de copii/ cap de educatoare este de 6-8 si atentia acesteia se poate concentra mai mult pe copil.
Bafta multa in alegerea deciziei corecte pentru baietel!

axia spune:

Parerea mea ar fi sa nu insistati sa-l duceti acolo unde stiti sigur ca nu va primi atentia necesara.
Incercati o gradinita unde grupele sunt mai mici.
Crizele de afect pe care le face pot si trebuie sa fie gestionate, astfel incat sa inteleaga ca nu obtine nimic facand asa.
Nu trebuie sa obtina ceea ce vrea niciodata cand face crize si mai ales nu trebuie sa aveti reactii afective puternice : fie nervi, fie mila, pupat, luat in brate. E greu, dar singura cale ca sa inteleaga ca este inutil sa faca crize este ignorare si distragerea atentiei catre activitati permise.

Pe de alta parte in Romania medicii gresesc diagnosticarea afectiunilor de tip ADHD din lipsa de cunostinte si , din pacate, de preocupare. Ar fi interesant unde ati fost.

Educatoarele pot fi nesimtite pana la Dumnezeu, dar pot avea - pe de alta parta - si mai multa experienta si ochiul format. Este greu sa-ti dai seama la ele, pentru ca nu le dau profesionalismul si implicarea afara din curte.....

Andreea, mama lu' Tiberiu
Micul Print

Uita-ti intotdeauna dusmanii - Nimic nu-i enerveaza mai mult.

AniaMaria spune:

aissa, cred ca VOI (tu, parintii) aveti o problema. in sensul ca il tratati pe micut, fie si numai inconstient, ca pe un copil cu probleme, influentandu-i chiar si pe cei din jur in adoptarea unei astfel de atitudini fata de el. iar educatoarele pe care ati avut ghinionul sa le intalniti habar nu au sa lucreze cu copiii. oricum, nu-l mai lasati la o gradinita de stat, fie si numai pentru ca sunt grupe foarte mari. sa stii ca sunt multe gradinite unde copilul ar fi tratat foarte bine si unde educatoarele ar sti sa-l apropie, dat fiind ca e primul lui contact cu colectivitatea. dar primul lucru pe care cred ca trebuie sa-l schimbati este sa-i oferiti voi copilului multa, multa afectiune, sa petreceti mult timp cu el (nu pe langa el) si sa aveti si de la ceilalti asteptari normale, ca pentru un copil normal, asa cum si este.

aissa spune:

AniaMaria nu e asa...tocmai ca noi il tratam si consideram ca un copil perfect obisnuit si prin prisma reactiilor celor din jur am inceput sa credem ca, cumva suntem orbiti si nu ii vedem problemele reale. Asta e de fapt si unul dintre lucrurile pe care i le reprosez sora-mii ca a luat prea in "usor" gradinita si a sperat ca toti il vor privi ca noi cu ingaduinta.
Cat despre timpul petrecut cu el...ce sa zic, e in permanenta cineva cu el, adica se joaca, ii vorbesc, casa e cu multi adulti (2-3 bunici plus cei doi parinti)+1 caine .
Iar despre izolare a nu se intelege ca nu s-a jucat cu copii pana la 4 ani, merge in parc, are prieteni...dar e foarte atasat de adulti, in special de mama si bunica. Insa fiind mai bolnavicios s-au evitat aglomeratiile...
Oricum, azi l-a dus altcineva la gradinita, o prietena a sora-mii care le cunoaste pe educatoare si tipa a stiut probabil mai bine cum sa puna problema pentru ca a obtinut numai raspunsuri de genul: "e perfect in regula, o sa se acomodeze, nu ne deranjeaza...." e adevarat mai mult de la directoare decat de la educatoare dar tot e un pas inainte. In paralel o sa mearga si la o gradinita particulara sa incerce si acolo.
Va multumesc mult tuturor!

Cristina si ghighiloi

himera spune:

Draga Aissa intr-adevar copii care au o serie de intarzieri respectiv cei cu elemente autiste sunt imediat respinsi de educatoare si mai tarziu de invatatoare,dar asta se intampla deoarece sunt f multi copii si ele nu reusesc sa faca fata situatiei de aceea parerea mea este sa gasiti o educatoare care in primul rand lucreaza cu sufletul.
Eu personal am ramas profund dezamagita de profesionalismul educatoarelor,am senzatia ca sunt ffffffffffffff false si de multe ori ipocrite. Pe de o parte le inteleg pt ca sunt frustrate atat din cauza salariilor cat si din cauza statutului social actual. Spun asta pt ca am constatat ca 80% din educatoarele de la oras apartin vechii generatii in care ele reprezentau ceva, aveau un statut privilegiat, pe cand acum nu se simt suficient apreciate, de aceea au un astfel de comportament pt ca doresc sa se impuna. Binenteles, nu vreau sa generalizez,dar asta a fost senzatia care mi-au creat-o in ultimii ani.
Sfatul meu este sa-ti muti nepotul de la o gradinita in care acesta nu este acceptat pt ca asa cum ti-au spus specialistii el are nevoie de afectiune si acceptare nu de respingeri si constrangeri.
Pt un copil cu astfel de nevoi, ar fi bine sa gasesti o educatoare plina de viata, copilaroasa si fara prea mari pretentii.