Sunt ipohondra
Raspunsuri - Pagina 2
himera spune:
Ipohondria, din cate stiu eu este atunci cand iti cauti boli, cand te duci pt orice durere la medic, cand ai senzatia somatica ca suferi de nu stiu cate boli.Din ce-am inteles eu de la tine Iarina, atunci cand te doare ceva pe tine sau pe cineva ff apropiat tie te gandesti la ce este mai grav si intri in panica.
Din punctul meu de vedere asta este cu totul altceva sau poate am inteles eu gresit.
betiana spune:
Cand am citit aceste scrisorici mi-a venit sa rad si sa plang in acelasi timp.Eu sunt o enciclopedie a bolilor si nu una inchipuita,ci reala.La 35 ani am facut un accident vascular cerebral,in 2000 doua preinfarcturi,in 2002 ulcer perforat.Stressul este de vina.Dar niciodata nu mi-a fost frica de moarte.Cat ti-e dat atata traiesti.Dar mi-e frica sa nu i se intample ceva mamei,fatitei sau sotului meu.Ipohondria se vindeca prin autosugestie.Mergeti la Targul de Psihologie si cumparati casete de relaxare si in clipe de cumpana ascultati-le.In clipe de cumpana ascultati muzica divina si vorbele inregistrate pe caseta.Scrieti in jurnale senzatiile pe care le traiti.Exista clisee negative de gandire.Ele trebuie infruntate.Fara teama mergeti prin labirintul vietii.Sa va spun o chestie haioasa.In vara aceasta,la o clinica, o domnisoara doctor rezident completandu-mi foaia mi-a spus ca...ma pot pensiona.Eu cred ca odata cu pensionarea poate interveni declinul.Cat o sa traiesc o sa fiu o persoana activa.Pentru ca asa vreau.Simti- ti-va puternice si cei din jurul vostru va vor admira pentru felul in care faceti fata surprizelor vietii.
miria_cristina spune:
Betiana, scrie, maicutza, mai des!
Ca cine stie ce destine schimbi!
Cristina si D
amiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."
Lemoni spune:
O prietena de-a mea este "bolnavul inchipuit "toata ziua citeste pe internet sa gaseasca o boala ,in fiecare zi merge la analize si nimeni nu ii gaseste nimic .Oricum toti doctorii sunt incompetenti dupa cum spune ea.
Eu cred ca vrea din tot dinadinsul sa aibe ceva.
Principesa spune:
Ipohondria inseamna o preocupare exagerata fata de boala. Insa in functie de ce stabilim daca este exagerata?
Asa incat si la acest topic se poate ajunge la ideea ca pentru fiecare persoana, ipohondria are o semnificatie specifica.
Multi oameni duc pe picioare grade variate de ipohondrie si multe altele. Pe unii insa ii deranjeaza si aleg sa modifice aceste aspecte si sa traiasca ingrijorandu-se mai putin. Pentru asta sunt bune tehnici psihoterapeutice care ajuta la modificarea sau inlocuirea gandurilor si se pot combina cu tehnici de relaxare.
Ipohondria se dezvolta pe un teren anxios si pentru anxietate exista multe medicamente. Dar ca si in cazul altor forme de anxietate, medicatia psihiatrica amelioreaza simptomul dar nu actioneaza asupra cauzei.
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
iarina spune:
Himera, din cate am citit eu, exista diferite grade...cele mai grave sunt intr-adevar cele in care persoana, fara cel mai mic simptom, incepe sa-si caute cele mai grave boli. De asemenea tot ipohondrie este considerata si reactia exagerata in fata unei dureri. Este o diferenta in a-ti face griji pentru sanatatea ta si a-ti inchipui tot felul de boli incurabile. Eu intr-adevar reactionez asa doar in momentul in care apare o durere. Principessa are dreptate, sunt oameni care traiesc asa toata viata si altii care vor sa lupte cu teama asta. Eu una as vrea sa scap de acest...obicei/temere. Poate suna ciudat, dar uneori am senzatia ca nu reactionez asa numai de teama ci din obisnuinta de a cauta boli, de a ma informa....
denizel spune:
Iarina, am trecut si eu prin asta intr-o vacanta de vara: aveam impresia ca am un nodul la un san. M-am dus imediat la dr., am fost consultata cu atentie si mi s-a spus sa stau linistita ca nu am nimic. Bineinteles ca nu m-am linistit si am inceput studiul despre cancer 
. Si fiindca asta nu era de ajuns, ma duceam cam de 2 ori/saptamana la dr. Am avut noroc, doctorita la care mergeam era tare draguta si blanda si amabila, imi explica pe indelete ca ceea ce simt eu erau niste acini glandulari etc, etc, dar nu imi era de ajuns. Cand ajungeam acasa, cred ca din ora in ora imi verificam sanul . In fine, intr-o zi cand asteptam la cabinet, iese asistenta, imi zambeste intr-un anume fel si, cand intra in cabinet ii spune doctoritei: doamna doctor, iar a venit donsorica noastra 
. Parca mi-a turnat o galeata cu apa rece in cap:)). M-am ridicat, am plecat si am terminat-o cu cancerul 
.
De atunci nu am mai avut alte episoade din astea. Ei, cand se imbolnaveste baietelul nostru mi-o mai ia imaginatia razna, dar asta mi se pare normal 
.
Eu cred ca pur si simplu trebuie sa-ti alungi gandurile astea si in nici un caz sa le mai alimentezi cu fel de fel de lecturi. Cand iti vin in minte, refuzi sa te gandesti la asa ceva. Eu stiu ca poti chiar sa te imbolnavesti daca te gandesti ca ai o anumita boala.
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
iarina spune:
Denizel, ai fost mortala. Merci mult de raspuns; stii care e ghinionul? ca sunt studioasa de felul meu si-mi place sa citesc Lasand gluma la o parte,da, ai dreptate, in primul rand sa nu mai citesti...atata timp cat nu ai informatii, nu poti face conexiuni....in momentul in care citesti anumite simptome, ai senzatia ca le ai si tu, ca te incadrezi perfect in tabloul clinic.
alecsxa0208 spune:
Buna,fetelor!Va urmaresc de mult timp,dar abia acum am gasit momentul potrivit si..subiectul potrivit ca sa postez si eu.
Daaaaaa,sunt SUPERipohondra,probabil e si o deformare profesionala,dar de vreo 2 luni ipohondria mea a atins cote alarmante.M-am programat deja la psihoterapie,iau si tranchilizante recomandate de medic,dar pana atunci m-ar ajuta si niste sfaturi din partea voastra.Pornind de la o afectiune la plamani,tratabila cu antibiotice,diagnosticata acum 2 luni,am "avut" pe rand in aceste 2 luni:cancer pulmonar,cancer la colon,tumoare cerebrala,hiv,si...nici eu nu mai stiu ce
.Am fost la n doctori,am cheltuit milioane,am facut analize de sange,ecografii,examen ginecologic,chiar si endoscopie si colonoscopie
.
Momentan ma suspectez de limfom hodgkin sau non hodgkin,nici eu nu mai stiu,din cauza unor ganglioni cervicali putin mariti,2 la numar.Din pacate,toti cei 3 medici la care am fost pana acum(mi-am facut chiar si ecografie ganglionara),nu mi-au recomandat o biopsie,spunand ca sunt totusi prea mici ca dimensiuni si sa mai astept sa vad daca mai cresc.Iar eu ma perpelesc de numa!!!!!.
In alta ordine de idei,si viata mea personala e un dezastru la ora actuala:
1.tocmai am aflat ca fostul meu iubit se insoara,la 3 luni dupa ce ne-am despartit,cumlmea....cu o tipa psiholog
2.tipul cu care sunt de vreo 2 luni,tocmai se pregateste sa-mi dea cu flit,dupa ce s-a purtat super dragutz cu mine,si mi-a dat impresia tot timpul ca e interesat de o relatie stabila,acum mi-a foarte clar ca n-a vrut decat o aventura...
Spuneti-mi si voi,ce-i de facut in situatia asta????Sunt intr-o stare groaznica din care am impresia ca nu mai pot iesi singura
Va pup!
danutza76 spune:
http://acest topic este si pe site-ul Desprecopii/articole/Psihiatrie/Hipocondria_ipohondria_332.htm