Sunt ipohondra
Raspunsuri - Pagina 3
iarina spune:
Eu zic ca ai luat o decizie buna sa mergi la medic. Ceea ce n-am inteles eu: ai avut o afectiune banala si ai inceput tu sa-ti inchipui tot felul de boli - de aici mersul la doctori, "autodiagnosticarea"(nu stiu daca e chiar corect cuvantul)sau doctorii te-au suspectat de toate aceste boli? Caci daca intr-adevar ai fost suspectata de aceste boli, ipohondria ar fi explicabila. Nu poti sa fii diagnosticat de 2 ori la rand cu cancer, apoi de hiv si sa nu ramai socat, macar o vreme.
monica-elizabet spune:
alecsxa, nici eu nu am inteles daca chiar ai fost diagnosticata de medic cu toate cele eneumerate sau ti le-ai "inchipuit" tu
este f bine sa mergi la medic daca ai observat ca ceva nu este in regula dar daca 3 medici ti-au spus ca nu este cazul de biopsie poate asa este...ti-au recomandat ceva tratament?
in legatura cu fostul iubit, putea sa se casatoreasca si cu "femeia de servici" nu cu un psiholog... daca tu inca mai tii la el tot la fel de mult suferi...eu zic ca ce-a fost a fost...sa nu te mai intorci in trecut.
si actualul daca se pregateste sa-ti dea papucii(si esti sigura de asta)de ce nu incercati sa discutati sa vedeti ce se mai poate recupera din relatia voastra, daca mai merita inca o sansa...daca nu... de ce nu-i faci tu lui bagajele...fa-i o surprizasi ia-l pe nepregatite.
poate ca ai nevoie un timp sa-ti pui ordine in ganduri si-n viatza, vezi in primul rand ai grija de sanatatea ta(mergi la medici competenti care sa nu-si mai dea cu parerea ci sa-ti puna un diagnostic SIGUR, incearca sa urmezi tratamentul, sa mergi si la un psiholog care sa te ajute sa treci mai usor peste aceste "probleme" de sanatate(in cazul in care ele chiar exista)
nu ne-ai spus de ce te-ai despartit de fostul iubit si nici de ce actualul se pregateste de despartire...barbatii(iertare pentru cazurile ce fac exceptie), multi dintre ei nu au rabdare sa stea si sa ne asculte off-urile, de cele mai multe ori ei fug de probleme...dar asta inseamna ca ei nu erau barbatii potriviti pentru tine....asa ca nu ai pierdut nimik.
poate si tu trebuie sa te schimbi putin si orice "boala" ai avea sa incerci sa traiesti viatza la maxim, daca un om sufera chiar si de o boala incurabila el trebuie sa lupte pentru viatza lui atat cat i-a fost data si sa incerce sa si-o faca cat mai frumoasa.
noi suntem aici, alaturi de tine si asteptam sa ne dai vesti bune in primul si-n primul rand despre sanatatea ta...sigur toate se vor rezolva incet, incet.
numai bine
monica
alecsxa0208 spune:
Fetelor,in primul rand,multumesc mult pt incurajari!Intr-adevar,m-am exprimat eu gresit:totul a inceput de la o afectiune nu banala,dar tratabila,iar eu,facand imediat conexiuni cu ce citisem pe net si in carti,am inceput sa ma suspectez de acele boli.Bine,am pornit de la niste simptome,dar simptome pe care le aveam de mai mult timp,pe care le ignorasem,si care acum brusc devenisera "boli grave".Si am inceput sa merg pe la diversi medici,sa-mi investighez toate organele,sa cer(EU,de buna voie si nesilita de nimeni)diverse analize mai mult sau mai putin complicate,in speranta ca o sa-mi iasa din cap.Dar daca nu mi se gaseste nimic la un organ,trec la altul.Si o tin asa de 2 luni.Pana acum,in afara de acei ganglioni putin inflamati,pt care am fost deja la 3 medici si toti mi-au spus sa revin peste 1 luna,nu mi s-a gasit nimic concret.
Problema e ca nici nu mai am incredere in medici,cu cat consult mai multi,cu atat sunt mai nelamurita,si ma invart intr-un cerc vicios.Nu am consultat cine stie ce somitati,ci medici obisnuiti,dar ma gandesc ca daca suspectau ceva grav,macar unul dintre ei,ma alarmau si ma trimeteau imediat la biopsii si alte chestii...Ori toti mi-au spus sa revin!De saptamana viitoare o sa incep niste sedinte de psihoterapie,pt ca se pare ca nu ma pot ajuta singura...Teoretic,stiu ce am de facut,dar nu ma pot mobiliza sa ies singura din starea asta.
Si,colac peste pupaza,au mai intervenit si problemele "cu barbatii",ce poate fi mai mununat decat sa afli ca fostul iubit se insoaraStiu ca e de domeniul trecutului,dar nu e chiar asa de veche povestea,ne-am despartit in vara,pt ca oricum nu ne mai intelegeam,ne certam tot timpul,si el gasise deja pe altcineva,am aflat ulterior.E a doua oara cand mi se intampla-se pare ca dupa ce se despart de mine,se insoara dupa cateva luni,dar NU CU MINE
In ceea ce priveste actuala "relatie",se pare ca nu mai e nimic de facut,a fost vorba de lipsa de seriozitate si implicare din partea lui,cu toate ca prin comportament m-a lasat sa cred altceva.Mi-am facut iluzii,pt ca mi-a placut tipul,dar n-a fost sa fie nici de data asta.
Acum,ce pot sa zic?O sa lupt sa ma remontez,sa ma reechilibrez psihic,sa nu ma mai cred tot timpul amenintata de toate cancerele posibile,si asta sa ma impiedice sa duc o viata normala,atat cat o sa dureze ea.Iar cu viata personala,probabil ca lucrurile se vor rezolva de la sine.Intr-adevar,sanatatea mea e pe primul loc acum.
Va multumesc inca o data din suflet pt sfaturi,m-ati ajutat enorm!Sper sa redevin "normala",asa cum am fost,si sa postez si la alte subiecte,sa mai vorbim si despre alte lucruri.
Va pup!