copil dificil...ce ma fac?
Raspunsuri - Pagina 5
LindaZ spune:
Ceva ma face sa presupun ca parintii lui l-au ales mai mare tocmai ca sa scape de ingrijirile acordate unui copil mic (colici, nesomn, pasat macarea, etc) si sa le fie mai usor. Cum au aflat in primele trei luni ca nu le este mai usor, pentru a-si satisface aceasta nevoie si fiindca probabil nu stiu ce sa faca altceva (dupa ce au delegat respobsabilitatea gradinitelor care nici ele "nu fac fata" si il schimba de la una la alta) il ameninta ca il duc inapoi. Zicea cineva in alt mail ca poate ei au nevoie de un psiholog, iar ma gandesc (desi nu am dovezi) ca poate ei nu sunt pregatiti sa accepte neconditionat un copil, ca asta e o provocare prea mare pe care nu stiu cum sa o gestioneze, desi ma intreb de ce l-au ales pe el, ca doar nu era "sfant" nici la camin, adica puteau sa stie la ce sa se astepte. Cu alte cuvinte cred ca si parintii au nevoie de un ajutor chiar daca recunosc asta, chiar daca nu.
Cat priveste baietelul ... asta a fost realitatea lui: sa primeasca atentie doar cand injura, sa aiba o jucarie doar daca o smulge de la cineva si sa aiba grija ca cei mari sa nu o smulga de la el ( cum se intampla de regula in camine si nu doar pentru jucarii ci destul de des si pentru ... mancare), sa spuna nu vreau si sa nu invete nimic. Cred ca este un copil destept si afectuos cu care inca nu s-a gasit o cale de comunicare si care e confuz de schimbarile din viata lui. Ati intins vreodata mana usor catre un caine ca sa il mangaiati sau sa ii dati mancare si el a incercat sa va muste? De vreme ce inainte mana omului a folosit doar pentru bataie, de unde sa stie ca tu vrei sa il mangai? Imaginea asta o am in legatura cu copiii care sunt crescuti in casele de copii sau scolile speciale. Nu vreau sa generalizez, dar din ceea ce am cunoscut, ei nu reactionau decat la bataie. Uneori nu reactioneaza la cuvinte sau gesturi frumoase sau reactioneaza foarte urat, cum nu te astepti si atunci ai tendinta de a nu mai reactiona nici tu frumos ci tot urat sau de a-l ignora. Iar asta nu face decat sa le intareasca convingerea ca ei nu sunt iubiti fiindca nimeni nu-i accepta. Nu stiu daca e cazul lui sau nu. Ce am observat e ca la unii copii se exacerbeaza acest comportament negativ tocmai atunci cand sunt integrati intr-o familie, adoptiva sau nu. Au nevoie sa testeze limitele, au nevoie sa verifice daca sunt acceptati neconditionat sau nu. Au nevoie de o perioada de adaptare in care sa invete ca aici se aplica alte reguli si nu regulile junglei pe care le cunosc. Acum are nevoie de siguranta si dovezi ca este acceptat asa cum e si iubit. Abia apoi va da randament maxim in plan intelectual (citeste Adele Faber - Comunicarea eficienta cu copii, editura Curtea Veche) Vestea buna e ca nu stiu nici un caz din vreo 10 cel putin care sa nu se dezvolte spectaculos atunci cand a fost integrat intr-o familie iubitoare, chiar si cazurile care erau suspecte sau chiar aveau diagnostic psihiatric. Da, dragostea face minuni care au uimit pe toti cei care cunosteau copiii aceia de cativa ani de cand stateau in camin. Dar depinde mult de atitudinea parintilor si inca sunt rezervata cu privire la asta in acest caz. Tu stai cateva ore pe zi cu el maxim doi ani, dar fa tot ce poti, mai ales ca ceilalti "specialisti"lasa de dorit (Cum sa spuna un psiholog sa pedepsesti un copil care a stat patru ani la camin si acum e "obraznic"???)Spunea cineva ca e un baietel norocos ca a fost adoptat, cred ca e si mai norocos ca te-a intalnit pe tine! Succes! Esti de admirat.
himera spune:
Copilul despre care ne povestesti,pare a fi un copil cu ADHD,dar in combinatie cu multiple carente afective.Pt. al putea ajuta pe ,dar si pe parinti,trebuie sa cunoasteti familia de origine pentru a exclude o cauza genetica.In general ,copii care provin din centre, manifesta un comportamnt asemanator,deoarece ei doresc sa mentina cat mai mult atentia asupra lor.Ei au invatat ca atunci cand sunt neastamparati toata lumea le acorda atentie. Din punctul meu de vedere sfatul psihologului a fost unul potrivit, deoarece in cazul unor astfel de copii trebuie impuse niste limite,binenteles pedeapsa nu este echivalenta cu bataia.
numeioana spune:
himera, ADHD este exclus. Copilul nu are nimic, absolut nimic. Din cauza faptului ca a crescut la orfelinat este asa. Zilele astea m-a surprins deosebit de placut. Va spuneam ca nu repeta niciodata poeziile, asa ca toti copiii, ca nu e atent... De fapt, el este atent, desi nu pare. Azi am fost in parc si in timp ce se dadeau in leagan imi cantau toate cantecelele pe care le-am invatat. El, care nu repetase niciodata cu noi, care era mereu distrat, stia absolut toate cantecele!!! Va dati seama ce bucurie imensa mi-a facut?! In nici un caz nu e bolnav... revine din urma in mod spectaulos!
Ioana
olguttza spune:
Ioana, ADHD-ul nu exclude ca un copil sa para doar neatent, dar in realitate el sa stie tot ce misca in jurul lui. El nu vrea sa repete cu voi, atata tot! e chestie de vointa, nu de neputinta.
Ca sa te lamuresti pe deplin si sa urmaresti evolutia lui, citeste www.adhd.ro/RO_ADHD_Content_1.jsp?page=14" target="_blank">aici. De fapt, tot www.adhd.ro/" target="_blank">site-ul este extrem de interesant si util.
Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data.
De la nunta...
buli spune:
aaaa ... ma doare capul!
ce tot atita insistati ca baiatul e bolnav 
dintr-o data sintem specialisti si punem diagnostice pe internet
numeioana spune:
Nu stiu...eu cred si sper sa nu aiba ADHD.
Ioana
enn spune:
Ioana,
chiar dac-o fi avīnd copilul ADHD (foarte la moda de altfel si īn Germania...), tu te ocupi de el īn mod exemplar, iar el face progrese remarcabile. Din punctul meu de vedere mai bine nu se poate.
Mult succes īn continuare!
E.
himera spune:
Draga Buli, sa stii ca intentia noastra nu este sa punem etichete ci sa ajutam acest baietel,aflat intr-o situatie speciala.De obicei ca sa fii eficient in astfel de situatii important este sa excluzi cauza organica, pentru a obtine rezultate cat mai bune in procesul de educatie si binenteles terapie. Pentru acest copil educatoarea joaca rol de psihopedagog si este f importanta pentru copil,mai ales ca se vede deja,deoarece a obtinut rezultate f bune intr-o unitate relativ scurta de timp. Binenteles in asfel de cazuri vor fi recaderi, la fel de spectaculoase,dar asta nu trebuie sa descurajeze,cred ca cel mai important lucru care s-a realizat este apropiera si increderea evidenta a baietelului fata de educatoarea sa.
himera spune:
olguttza spune:
quote:
Originally posted by buli
aaaa ... ma doare capul!
ce tot atita insistati ca baiatul e bolnav
dintr-o data sintem specialisti si punem diagnostice pe internet
Draga Buli, atunci cand ai exemple diagnosticate (de medici) in familie si vezi ca, din descrierile altora, simptomele sunt identice, nu stiu ce te-ar impiedica sa le spui acelor persoane ceva mai mult despre o anumita boala. Si, daca tu nu te confrunti cu ea, nu inseamna ca boala asta nu exista!
Nimeni nu e "specialist", nici macar virtual, dar poti fi de ajutor prin oferirea de informatii.
Deocamdata, rasforind si noile reguli ale forumului, mesajul tau este off-topic!
Sanatate!
Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data.
De la nunta...