copil dificil...ce ma fac?
Raspunsuri - Pagina 6
vrabiuta spune:
ioana - te felicit din suflet pentru daruirea cu care te ocupi de acest copil! tu esti sansa lui sa isi schimbe complet viata si te admir ca ai vointa si rabdarea de a-l ajuta. mult succes in continuare si sa ne spui, te rog, cum progresati.
cele mai frumoase
numeioana spune:
Ce sa mai spun?!
Va multumesc tuturor pentru incurajari! Copilasul face progrese uimitoare si ESTE, cu siguranta, un copil normal. A invatat sa ceara scuze de la colegi cand mai greseste, acum sta si la bancuta si coloreaza aproape un desen intreg. Este mai atent, stie si el poeziile (chiar se ofera sa recite si el singur), la fel cantecele. Sunt tare mandra de el. Azi le-am spus ca trebuie sa invete si sa fie seriosi ca sa mearga la scoala, la liceu si facultate. A retinut ultimul cuvant si chiar l-a impresionat, caci mai tarziu, cand se juca de-a trenul l-a auzit spunand ca a oprit la facultate
. E tare simpatic si sunt convinsa acum ca va reusi.
Va pup!
Ioana
tinatache spune:
quote:
Originally posted by numeioana
Ce sa mai spun?!
Va pup!
Ioana
iti creste inima cand citesti de vesti bune!
Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius
buli spune:
uau, iata ca progresele sint rapide si foarte imbucuratoare
felicitari si succese
bravo, ma bucur mult. pentru copil si pentru adultii din jur
malina_mircu spune:
FELICITARI pentru progrese si MULTUMESC CA AI AVUT INCREDERE IN EL. Si asta in 2 sapatamani....sunt sigura ca de acum si parinti vor invatza ca are nevoie de intelegere si de dragoste neconditionata. Si ca trebuie extrem de multa randare.
pupici
Malina si
Danutz (5 aprilie 2004)
viviana spune:
Povesti:
1. Ieri am cunoscut in parc un om extraodrinar. Venise acolo cu fetita lui de 5-6 ani. Mi-a spus ca este infiata. La rugamintea preotului din parohia respectiva ii fusese nas cand o botezasera (la 4 ani). Fetita nu vorbea de loc, avea probleme de comunicare si nici nu putea merge. Orfelinatul a hotarat sa o trimita la o casa pentru copiii cu handicap. Atunci, au luat-o in concediu cu ei. S-au atasat de ea si au hotarat sa o infieze. Este extraordinar ce au realizat numai cu rabdare, toleranta si multa, foarte multa dragoste. Acum, acea fetita vorbeste foarte bine, isi face prieteni imediat, comunica cu oricine, merge cu bicicleta si cu rolele. Merge la gradinta si este un copil fericit. De mentionat ca cuplul respectiv mai are copii mari.
2. Fetita mea a avut la gradinita o colega infiata. Fusese data afara din mai multe gradinite. Avea mari probleme de comportament. Gen cele descrise. Mamica ei o iubea tare mult, urma cursuri de balet si avea o multime de activitati extrascolare. Educatoarea lor m-a intrebat daca sunt de acord ca fata mea sa stea langa acea copila (in timpul mesei, in patut, sa se tina de mana etc.) Am fost de acord. Fata mea a observat diferentele si m-a intrebat: " de ce atunci cand manaca isi apara farfuria cu mana? Ca doar nu i-o ia nimeni. De ce isi ascunde feliile de paine prin buzunare? Ca avem paine destula" Atunci i-am spus povestea ei. Si i-am mai spus ca ea nu este de vina pentru nimic din ceea ce i s-a intamplat. Ca daca cineva este deosebit de ceilalti asta nu inseamna ca nu trebuie sa te joci cu el. S-au inteles destul de bine. Fetita este in clasa a 4-a. Am mai vorbit cu mamica ei. A avut un hop in clasa intai cu o invatatoare care nu stia sa se poarte cu un asemenea copil. Acum merge la alta scoala si este totul ok.
3. A fost odata un baietel caruia ii murise mama. Era crescut de o matusa. Avea tulburari de comportament. Se trantea pe jos si facea crize. La sedinta, parintii au votat ca acel copil sa fie mutat din grupa. Nu il mai doreau in preajma propriilor copii.
Acum baietelul este recuperat si trece in clasa a-V-a.
Acesti copii traiesc intr-o lume trunchiata. Lipsiti de dragoste si interes. Aceasta lume trunchiata ii urmareste, ani de zile, prin ochiul vigilent al intolerantei, al lipsei de bun simt si al lipsei de educatie pe care noi oamenii mari stim sa le folosim atat de bine impotriva celor loviti de soarta.
numeioana ai toata admiratia mea pentru ceea ce faci.
vivi
numeioana spune:
Ce povesti impresionante! Abia acum, cand citesc randurile scrise de tine, imi dau seama ca Mihaita e usor de recuperat. Asta fata de alti copii, care, integrati intr-un grup, isi revin totusi in cativa ani. Am facut progrese cu acest copilas si sunt foarte incantata de el. Imi spunea mamica lui ca l-a surprins cantand in timp ce se juca singur acasa, ceea ce nu se intampla inainte. A zis si ea ca acum e altfel. Tot inainte cu Dumnezeu!
Ioana
enn spune:
Draga Ioana,
am citit de curînd despre rezilienta (engl. resilience), capacitatea individului de a surmonta traume majore, în conditiile în care reuseste sa stabileasca relatii bazate pe grija si afectiune cu cei din jur.
Atasez link-ul în engleza:
http://www.apahelpcenter.org/featuredtopics/feature.php?id=6&ch=1
si va doresc, tie si lui Mihaita, numai bine!
E.
Principesa spune:
Enn, consider extrem de oportuna sugestia ta cu informarea despre rezilienta. Exista pe aceasta tema si in lb. romana o carte aparuta la Curtea Veche, "Murmurul fantomelor", foarte bine scrisa, pe care o recomand cu incredere.
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
apollonia spune:
draga mea numeioana
ti-as putea scrie din experienta mea de 10 ani (de cand cresc un copil de la orfelinat) o multime de lucruri, doar sa ai rabdare sa citesti .<un lucru pot sa spun , ca la aceasta ora sufletul meu plange, si nu stiu sincer cum sa ies din impas