copil dificil...ce ma fac?
Raspunsuri - Pagina 3
Cricor spune:
Eu n-am vazut o gradinita in Romania, singurele mele experiente sunt in Canada. Probabil ca ti-e foarte greu cu un asa copil in grupa pentru ca ai multi copii in grupa. Aici de ex. la 4 ani e o educatoare la 8-10 copii parca. Cu toate astea mi se pare ca e abordare ciudata a problemei: Dumnezeu i-a dat asa o sansa si el isi bate joc de ea (de parca la 4 ani el stie pe ce lume e), iar in final cand toti adultii isi termina rezervele de rabdare exista orfelinatul unde poate fi livrat inapoi ca n-a corespuns asteptarilor parintilor.
Edit: nu stiu cat de mult il poti ajuta tu pe copilasul asta, in conditiile in care parintii il trateaza ca pe un bun returnabil. Poate ca ei ar trebui sa mearga la un psiholog cu copilul sa vada cum il pot ajuta ei in primul rand ca de aia se cheama parinti. Daca cineva ar fi avut probleme cu copilul natural, banuiesc ca asta ar fi fost abordarea, eventual isi luau concediu, incercau sa petreaca cat mai mult timp cu el.
Cristina_C spune:
Narcisa, multumesc
!
Acum are 3 ani si jumatate si la control o sa-l duc la toamna-iarna chiar. Sa mai prinda 2-3 luni de gradi dupa vacanta.
0 ora de teste mi se pare si mie foarte mult. Dar avand in vedere ca la 3 ani n-a fost control...
Am citit si ce scrie in carnet despre U8.
Te gasesc eu undeva pe forum dupa ce mergem la U ca sa-ti spun ce-am facut
.
Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...
mnarcisa spune:
Copilul are nevoie de timp sa se obisnuiasca cu "statutul" de copil al ciuva. Pentru el totul este nou si pana la toata urma si copiii care au parinti sunt dificili. Si totusi e indca micut. are nevoie de afectiune mai mult decat ceilati copii care au avut parintii langa ei de cand au deschis ochii, are nevoie de certitudini. Parintii lui au mult de lucrat aici si cred ca si ei trebuie sa se obisnuiasca cu faprul ca sunt parinti, ca au adoptat un copil si nu au cumparat un caine care nu arspunde dresajului si se de descotorosesc de el ca nu sunt multumiti.
De ex Narcis abia acum sa dat pe brazda, pana acum nu vroia sa numere sa invete poezii sa scrie sa cante si ma rog cam tot ce fac copi la gradi. Pentru el erau "chesti de care nu are nevoie" si daca ar fi fost dupa mintea lui ar fi stat numai la calculator. Am incercat sa il pedepsim, sa ii interzicem sa faca lucruri care ii plac, sa se mai vada cu prietenul lui, dar toate aste nu au dat nici un rezultat. Pana acum a avut ma a grija de el (de la 3 ani pana in prezent)-si asta poate fi un motiv ca e destul de razvatit ....... eu vb in fiecare zi cu el la telefon (aici veti zice ca un copil nu se creste de la distanta, dar nu am alta sol momentan). Am vb cu educatoarea si a stat cateva zile la grupa mica, el fiid la grupa mare, dar pentru el a fost indiferent, sia facu o prietena acolo si restul nu mai conta. Acum de vreo doua luni a inceput sa cante ceata lui pitigoi o sapt intreaga ( au capiat toti pe langa el), dupa care a inceput sa zica toate poeziile carei-au fost spuse de cand avea 1 an si stie exact de cand lea auzit.
Aici se vad clar roadele si rabdarea educatoarei ca ia acordat mult mai multa atentie decat celorlalti copii. La un momet dat la comparat cu un mar stricat care le strica si pe celelalte. Acum toate se indreapta pe drumul cel bun, a mai crescut si el si percepe lucrurile alt fel,are 6 ani.
Multa bafta
Narcis George 
si Narcisa
"Cu cat e mai intuneric cu atat stelele stralucesc mai tare."
http://pg.photos.yahoo.com/ph/smnarci2000/my_photos
buli spune:
Ioana, chiar nu vreau deloc sa te supar, dar am recitit mesajele tale si parerea mea e ca problema e a adultilor de linga el si nu a copilului (a parintilor in mod deosebit).
1. - faptul ca a fost adoptat poate fi norocul lui, cum zici, dar, daca va fi dus ianpoi, poate fi o trauma rea de tot, cred ca esti de acord
2. - nu mi se pare corect sa tot schimbe gradinitele pentru ca "nu se integreaza". ramin la parerea mea, ca un copil trebuie integrat, nu trebuie sa se integreze el.
3. - tare cred eu ca parintii l-au luat, dar au crezut mereu ca va fi asa cum vad in filmele siropoase, adica toate bune si frumoase.
lasa-l in pace, sa impinga masina pe jos cit vrea, abate-te un pic de la programa si fa ceva sa-i stirnesti interesul, nu se poate sa nu gasesti, fa-l sa se simta important si vobeste cu parintii sa-l convinga ca nu-l vor duce inapoi, altfel totul va fi degeaba.
de fapt el intinde coarda cit poate ca sa vada ce-o sa fie.
cred ca de fapt nu face decit sa implore o certitudine.
mai multa dragoste si mai putina exigenta ar fi mai de folos cred.
Principesa spune:
Ioana, intrebi ce sa mai faceti ca sa ajungeti la inima lui.
Un copil, crescut intr-o familie normala are nevoie de 2-3 ani pentru a dobandi constanta figurii de atasament, adica pentru a intelege ca o despartire nu inseamna o separare si un abandon.
Si acest copil, poate ca dpdv al atasamentului este un nou nascut. Deci el are nevoie in primul rand de timp, iar in acest timp sa i se dezvolte ideea de constanta si de predictibilitate. Deci din parte adultilor care intra in contact cu el e nevoie de multa rabdare si multa consecventa.
Insa cu siguranta ca respectand aceste nevoi, rezultatele vor aparea atunci cand copilul se va convinge de siguranta relatiei.
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
GD spune:
sa spui unui copil infiat ca il duci inapoi la casa de copii mi se pare o cruzime grozava. daca e copilul tau propriu si personal si nu se poarta bine, ce faci? il duci inapoi la magazin???
nu cred ca cine vrea sa fie parinte vrea sa fie parintele unui copil perfect, asa cum nu cred ca cine s-a pregatit sa fie educator s-a pregatit sa educe numai copii intelegatori.
Sunt pe deplin de acord cu asta.
GD
filofteia spune:
Eu cred ca intradevar parintii au facut o alegere gresita... In sensul ca au infiat un copil... indiferent de ce varsta.
Au crezut ca iau un copil, iar acesta va sta cuminte intr-un colt si poate ii va distra din cand in cand....
Faptul ca dupa 3 luni i-au spus copilului ca-l duc inapoi deja mie mi se pare ca nici macar nu incearca sa ajunga la inima lui...
Si eu cred ca unui astfel de copil ii trebuiesc ani ca sa capete incredere in parinti...
Oricum si daca ar fi luat un copil mic tot aia era.. sa nu creada ca un copil mic sta intr-un loc... si nu le creaza probleme.
Eu am un nazdravan acasa, care se catara peste tot,a spart masuta, a pus apa in CD ROM, etc... etc....... nu stie poezii pentru ca nu-i plac, dar canta foarte frumos si stie cantece.... pana de curand a incurcat albastru cu verde, are momente cand nu asculta nimic din ce-i spun sau imi spune "mami ce naiba esti" si educ la el de 5 ani iar voi vreti in 3 luni sa fie smirna?
Cred ca asteptarile sunt prea mari si ca voi ar trebui sa va adaptati un pic la el...
numeioana spune:
Fetelor, nu ma judecati gresit. Asa cum am spus, imi doresc din toata inima sa fac ceva pentru acest beietel si pentru parintii lui. Si, in nici un caz, nu se pune problema sa nu-l mai primim la gradinita! Nu vreau sa stea numai pe scaun, vreau sa stea si pe scaun cel putin 10 minute fara sa-i distraga pe ceilalti. Vreau sa vad din partea lui interes si dorinta de a invata. Ati spus ca gresesc cand spun ca la 4 ani nu trebuie sa se joace toata ziua. M-am referit la faptul ca se joaca singur (se taraste pe jos cu o masinuta in mana) si nu vrea sa participe la jocul in grup. Normal ca la aceasta varsta totul se invata prin joc si asta fac si eu cu ei. Ii stimulez, ii recompensez si ii pedepsesc cand gresesc, dar pentru el nimic nu are importanta. Aveti vreo solutie pentru injuraturi? Cum sa-l fac sa nu mai vorbeasca urat si sa-i ameninte pe ceilalti ca le "trage una peste capul/curul ala prost"? Ce ati face daca copilul vostru ar veni acasa si ar spune "pi... matii", pentru ca asa a auzit el la un baietel la gradinita?! Ma gandesc la el, dar nu trebuie sa-i pierd din vedere pe ceilalti, care sunt mai numerosi. Este o gradinita particulara.
Ioana
didita spune:
Si mie mi se pare ca i se cer cam multe acestui copil asa dintr-o data! De cand s-a nascut pana acum 3 luni a crezut despre el ca nu este demn de iubirea nimanui si dintr-o data viata lui s-a schimbat radical! Nu se poate compara comportamantul acestui copil cu al unuia crescut de doi parinti care il iubesc. Ii trebuie timp sa ajunga sa creada in el. Eu cred ca la patru ani nu e deloc tarziu ca sa se joace cu masinute (poate pana acum nici n-a avut ocazia) toata ziua. De ce trebuie musai pusi in banci sa invete poezii toti in acelasi timp in acelasi ritm? pentru ca nu sunt un educator la fiecare copil si nu se poate face altfel, dar poate in cazul lui ar trebui facuta o exceptie (mai ales ca esti atat de doritoare sa-l ajuti). Eu cred ca poti sa-l ajuti si ca orice atentie acordata nu este pierduta (chiar daca asa pare).
Cat despre parintii adoptivi , cred ca s-au gandit ca daca e mai mare va fii mai usor... ca poti vorbi si te poti intelege, dar uite ca nu e chiar asa. la 4 ani este departe de a fii matur, iar ei nu au avut timpul necesar de a invata cum sa se comporte cu copiii. Cand i-au spus ca il duc inapoi dca nu e cuminte nu cred ca au gandit-o (ca atunci ar fii intr-adevar grav) ci au sperat ca o sa se sperie si o sa se dea pe brazda. Dar cred ca nici nu isi imagineaza ce inseamna asta pt cel mic. Nu poti creste un copil, nu-i poti castiga increderea terorizandu-l. Eu cred ca in general copii trebuie sa-i asculte pe parinti pt ca au incredere in ei nu pt ca le e frica de pedepse, sau pt ca asteapta o ciocolata. Ca sa aibe incredere trebuie sa fie siguri ca sunt iubiti (indiferent ce ar face) si ca in consecinta le vrem numai binele!
tinatache spune:
quote:
Originally posted by numeioana
Fetelor, nu ma judecati gresit. Asa cum am spus, imi doresc din toata inima sa fac ceva pentru acest beietel si pentru parintii lui. Si, in nici un caz, nu se pune problema sa nu-l mai primim la gradinita! Nu vreau sa stea numai pe scaun, vreau sa stea si pe scaun cel putin 10 minute fara sa-i distraga pe ceilalti. Vreau sa vad din partea lui interes si dorinta de a invata. Ati spus ca gresesc cand spun ca la 4 ani nu trebuie sa se joace toata ziua. M-am referit la faptul ca se joaca singur (se taraste pe jos cu o masinuta in mana) si nu vrea sa participe la jocul in grup. Normal ca la aceasta varsta totul se invata prin joc si asta fac si eu cu ei. Ii stimulez, ii recompensez si ii pedepsesc cand gresesc, dar pentru el nimic nu are importanta. Aveti vreo solutie pentru injuraturi? Cum sa-l fac sa nu mai vorbeasca urat si sa-i ameninte pe ceilalti ca le "trage una peste capul/curul ala prost"? Ce ati face daca copilul vostru ar veni acasa si ar spune "pi... matii", pentru ca asa a auzit el la un baietel la gradinita?! Ma gandesc la el, dar nu trebuie sa-i pierd din vedere pe ceilalti, care sunt mai numerosi. Este o gradinita particulara.
Ioana
pai astea sunt expresii din camin, probabil, repeta ca un papagal ce-a auzit. Ce fac eu cand vin copiii cu expresii urate? Ii pun sa explice ce inseamna asta. E drept ca vin cu cuv. de genul "prostule" sau "la naiba", nu chiar ce-ai spus tu. Ii intreb: stii ce inseamna "prost"? spune-mi si mie ca eu nu stiu. Si cum nu stie, ii spun sa nu mai foloseasca cuvinte pe care nu le intelege, in plus ac. sunt cuv. urate pe care doar copiii rai si obraznici le folosesc. Sunteti cuminti, nu? daaaa
Si ii iau si ii pup si dragalesc ca sunt copiii lu' mama aia cuminti. A doua oara daca se mai "scapa" nu-i mai dragalesc ci ma supar. Fetita cel putin nu suporta sa fie cineva suparat pe ea, nu are stare pana cand nu ii zambesti si- arati ca ti-a trecut. Si cand sunt suparata le spun ca oricum ii iubesc dar nu ma mai joc cu ei, nu le mai citesc etc. pt ca acum sunt suparata. cam asa e la noi... Apropo, am o fetita de 4,3 ani si un baiat de 2,6 ani. Nu stiu daca te ajuta... Inca o data: te admir mult pt ca incerci sa faci ceva si nu-l abandonezi!
Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius