Schizofrenia
Raspunsuri - Pagina 5
aiamoni spune:
Am si eu nevoie de un sfat, sper sa nu deranjeze pe nimeni ...
Mama sotului meu a suferit de schizofrenie, bolala care a aparut pe la 33 de ani. A murit intre timp.
Sotul meu are 36 de ani. Un tip inteligent si echilibrat, desi a trecut prin foarte multe greutati. In ultima vreme insa datorita unor probleme si nemultumiri, multe legate de serviciu, e intr-o stare mai depresiva. Isi iese mai repede din sarite (nu e violent, binenteles, doar se enerveaza mai usor) si pare cam tot timpul prost dispus. Dar isi vede in continuare de treburile lui, se joaca cu copiii, se uita la meci...deci nu sta intr-un fotoliu privind in gol sau chestii de astea.
Mi-e putin frica sa nu apara probleme, avind in vedere situatia mamei lui. Eu il tot intreb ce are si incerc sa vorbesc cu el, dar nu prea am succes, zice ca nu stie de ce se simte asa.
Cum as putea sa-l ajut? Sa-l las in pace sa-si revina singur? Sa-l tot bat la cap incercind sa aflu ce-l deranjeaza nu tine, mai tare il enervez si ajungem la cearta. Sa ma prefac ca totul e ok si sa-l atrag in diverse activitati de familie?
Nu stiu, poate imi da cineva un sfat.
Cred ca o sa-i treaca, dar nu vreau sa fac nimic care sa agraveze lucrurile.
Crinutz spune:
Parerea mea este ca ar trebui sa nu il stresezi si mai tare cu intrebarile dar nici sa neglijezi simptomele. Ereditatea este importanta insa nu e neaparat nevoie ca sotul tau sa mosteneasca boala mamei sale. Eu zic sa fi mereu cu ochii pe el sa vezi daca aceste stari se agraveaza, se schimba pt a lua din pripa o eventuala boala. Incearca sa nu il intrebi tot timpul de ce are o anumita stare sau de ce face asa si nu invers. Poate ii poti distrage atentia de la aceste stari iesind mai des la plimbare, avand activitati cat mai diverse si care sa va ocupe timpul placut. Ar fi bine si daca ai identifica cauzele starilor lui depresive poate asa vei gasi si raspunsul.
Chiar si o discutie cu medicul de familie ar fi folositoare. Poate ii prescrie niste antidepresive usoare desi nu stiu cat de bine e sa iei aceste medicam daca nu exista un diagnostic clar.
Oricum stai linistita, poate e doar o stare generata de stress si nimik mai mult.
sanatate si mai scrie daca simti nevoia.
"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"
aiamoni spune:
Iti multumesc pentru raspuns. Asa sper si eu, sa fie o stare trecatoare. Pina la urma perioade de proasta dispozitie are toata lumea, dar eu imi fac griji datorita mamei lui.
Voi incerca sa ma abtin de la intrebari si sa-i distrag mai mult atentia. Uneori simt ca e nedrept sa ma abtin de la comentarii sau critici doar ca sa nu-l imping pe directia asta, dar n-am ce face, daca asta e situatia.
marius spune:
Cea ma potrivita metoda pe care o vad eu este sa il faci sa rada, nu aiurea, ce sa il binedispui, sa fi joviala atunci cand poti, sa faci cate o poanta, sa-i spui cate o gluma, sa iesiti la plimbare, sa doarma cat are nevoie, sa evitati certurile, discutiile in contradictoriu... si scoateti din cap chestia cu mama lui asa si pe dincolo si tie ti-e teama sa..... etc. etc. Inceputul este din start gresit.
Ca sa poti sa faci ceva din ce am enumerat mai sus (si uneori este al naibii de greu) trebuie sa incepi din start ... cu tine. Ceea ce vei fi tu, se va transmite si in jurul tau. E ca un magnet.
Zambeste! Acum de exemplu zambesti? Daca da fugi repede la o oglinda si uita-te la tine in timp ce zambesti. Nu-i asa ca e cea mai frumoasa imagine? Acum ce ar fi sa iti spun ca aceasta imagine va vedea si el? Daca vei zambi cat mai des, nu numai ca vei avea cea mai frumoasa imagine, dar o vei darui si celor din jurul tau. Sigur vor avea de castigat si asta doar datorita tie si pentru simplul motiv ca ... zambesti.
Daca totusi nu zambesti (poti fi suparata, obosita pot sa existe atatea motive pentru ca tu acum sa nu zambesti), nu-i nimic.
Du-te in fata oglinzii, uita-te la tine si te intreb in timp ce te uiti:
- Oare cum ar arata acest chip daca ar zambi?
Incearca si ai sa vezi ca nu e deloc greu sa zambesti. Este atat de simplu. Iti largesti buzele.... cat de tare poti. Sa nu-mi spui ca acum zambesti. Desi probabil tocmai asta faci. Nu-i asa ca este reconfortant sa zambesti?
Sunt convins ca poti sa-i faci asta si sotului, si vecinului sau vecinei, si oricarui copil sau oricarei persoane de pe strada. E atat de bine si de relaxant sa zambesti. Si emani atata frumusete zambind. Nu crezi? Mai du-te o data in fata oglinzii si convine-te singura. Mai incearca si azi si maine... si ori de cate ori poti. Merita! Nu uita sa zambesti cat mai des! Zambetul tau face totul uneori. Zambeste!
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
aiamoni spune:
Marius, mesajul tau a fost ca un miracol pentru mine. M-a facut sa zimbesc, sa pling efectiv si sa vad totul din alta perspectiva. Tendinta mea era sa fiu si eu prost dispusa, adica daca el e asa eu cum sa fiu altfel?? Si vad acum ca e gresit. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate!
adi2003 spune:
Am testat. E atat de usor sa zambesti si cata bucurie poti avea cand ti se raspunde tot cu un zambet.
Florile mele
aiamoni spune:
Va multumesc mult, voi incerca. Deja l-a sunat si l-am facut sa rida cu o gluma 
Mai greu va fi acasa, daca il vad din nou asa sau si mai rau, daca se enerveaza pentru vreun amanunt neimportant, atunci va fi mai greu sa tac si sa zimbesc. Se spune ca nici sa taci si sa stringi nemultumire in tine nu e bine. Dar voi incerca cu gindul ca daca voi reusi sa-l scot din depresie si sa primesc un zimbet in schimb atunci chiar merita.
Va voi tine la curent.
aiamoni spune:
Cred ca lucrurile s-au imbunatatit putin, nu stiu daca datorita mie...dar oricum, e mai bine. Ieri l-am "silit" chiar sa danseze citeva minute cu mine, n-a vrut la inceput ca n-are chef, dar la insistenta mea s-a supus si apoi chiar s-a distrat putin.
Dar ceva mai tirziu iar avea figura aia de-mi venea sa-l intreb :"Pentru Dumnezeu, zi-mi si mie cine a murit??", dar mi-am muscat buzele si-am tacut, m-am intors cumva la treburile mele. Seara mai tirziu si azi dimineata parea aproape la fel ca inainte de perioada asta, aproape glumet chiar. Ma mai astept la momente triste, dar sper ca mai putine acum si sper sa-mi pot pastra atitudinea pozitiva.
Multumesc tuturor, inca o data. Si multa tarie celor care se confrunta cu astfel de probleme!!