Schizofrenia
Raspunsuri - Pagina 3
lorelei_19 spune:
wow, m-am mai linistit putzin. deja o vedeam pe prietena mea in spatele gratiilor intr-o clinica de psihiatrie 
Diana11, Malina_Mircu, Mihaela_S, aelita, blue eyes, Giulia si tuturor va multzumesc pentru randuri 
. Am sa vad neaparat filmul. Si ma bucur ca-mi dati exemple pozitive, ma gandesc ca poate se mai poate indrepta ceva la ea. Mi-ash dori atat de mult...
"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi
iren spune:
De Nash am intzeles ca de fapt a mai avut o sotzie, cu care a avut unul sau doi copii de care nu i-a pasat niciodata.
Io shi plozii turbulentzi
In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.
aelita spune:
Lorelei,scumpa,in ziua de azi schizofrenia e o boala controlata . Trebuie sa animi si familia ei si ea trebuie sa fie pe maini bune si NICIODATA sa nu intrerupa tratamentul dat de medici .Daca va constientiza asta,cu tratament poate avea o viata absolut normala .Inchisa in spatele gratiilor,IN NICI UN CAZ, pt ca se va interna de buna voie,inca nu este de camasa de forta .Acolo ajung cei care nu sunt tratati niciodata,pt ca lumea ii ignora,ii declara nebuni ,si ii lasa asa pana cand fac ceva ,o criza si atunci sunt internati 8unii devin violenti,dar se spune ca oamenii care aufost tot timpul buni,si au un fond minunat,doar traiesc in lumea lor si inventeaza vrute si nevrute ).Filmul ala o sa te ajute mult,pioate chiar si pe ea.
Ii tin pumnii si sunt convinsa ca va invinge boala !
Stii ,problema cu oamenii cu o inteligenta peste medie,ca se spunea ca numai ei sunt atinsi.Nu ei sunt atinsi,dar doar de ei se afla pt ca ei sunt adevaratii luptatori,ei sunt printre putinii care constientizeaza cu aceasta boala, ei sunt printre putinii care pot studia in amanuntit si pot lua singuri informatii ,atunci cand sunt bine si asa pot lupta cu boala ! Adica devin proprii lor vindecatori la un moment dat . Ca orice boala,trebuie a se informeze stiintific ,sa ia carti de asa ceva si sa stie exact cu ce se infrunta .
Multa sanatate!sI SA NU UITI CA NU E SINGURA !
paraluta spune:
...nu stiu cum sa va spun, dar eu chiar traiesc langa un bolnav psihic, sotul meu. A fost internat acum 2 ani in camasa de forta in spital, a urmat tratament cu diverse medicamente, iar de ceva mai bine de o luna a spus ca si asa nu-l ajuta prea mult (lua numai 0,5ml Fluanxol la 2 saptamani), asa ca a renuntat la ele. Cam la cateva luni de la imbolnavirea de acum 2 ani, a intrat intr-o faza depresiva, iar eu am suferit enorm.N-am avut cu cine povesti de problemele prin care am trecut ca femeie singura, socru-meu m-a acuzat ca din cauza mea s-a imbolnavit si nu ma are la inima deloc, ba chiar nu pierde ocazia sa ma umileasca in fel si chip.
Ce sa mai spun? Ca acum este afundat in depresie pana in crestetul capului, si incepe deja cu idei de sinucidere, care il "iau" din 5 in 5 minute? Ca nu vrea nici un ajutor din partea nimanui? ca eu sunt singura cu el intr-o tara straina, si trebuie sa fiu "Pe faza" - daca chiar vrea sa puna in practica ceea ce ii trece prin cap?
Traiesc zi de zi intr-o teroare psihica pe care numai cei care sunt apartinatori la un astfel de om pot intelege.
Habar n-avetzi ce inseamna sa traiesti cu un astfel de om, sa te vezi la 33 de ani,cum ma vad eu, fara copii, ca efectiv mi-ar fi prea mult, si si cu o oferta foarte buna de job pe care am primit-o zilele trecute, dar pe care el nu o accepta, pentru ca nu poate sta singur acasa???
Ascultati-ma pe mine. Ceea ce s-a intamplat in "Beautiful Mind", film pe care l-am vazut si eu, este doar fantezie, desi atinge im unele faze tragedia sotiei care traieste
alaturi de el.
Va intreb doar atat: voi ce ati face in locul meu? L-ati parasi sau ati trai o viata intreaga alaturi de un om cu probleme psihice?
Va salut -din cea mai neagra vagauna a nefericirii in care imi traiesc zilele.
Crinutz spune:
paraluta sa stii ca te inteleg intr-o oarecare masura. Eu nu am un astfel de bolnav langa care sa traiesc dar cum am spus am lucrat cu aceste persoane si am vazut parinti devastati, care erau la limita puterilor. imi pot imagina macar ce simti iar decizia de a-l parasi saunu e doar a ta. Noi cei care nu traim o astfel de drama nu putem raspunde. Eu poate ca as ramene alaturi de el dar nu bag nici mana in foc. Trebuie sa traiesti ca sa iti dai cu parerea despre ce ai face.
Dar inteleg din ce spui ca sotul tau nu mai face tratament de nici un fel. De-asta are aceste ganduri. Eu zic sa il duci cumva la doctor chiar daca nu vrea. Va fi spre binele lui sa ia tratament. Ai sa vezi ca vor disparea acele ganduri de sinucidere si vei fi si tu mai linistita. Fluanxolul nu e singurul medicament eficient. Mai sunt o groaza si cred ca in Germania este si mai bun sistemul sanitar decat la noi.
apoi gaseste-i ceva cu care sa isi ocupe timpul pt ca si asta e important. Daca nu face nimik toata ziua e normal sa aiba ganduri negre. Poate gasesti o fundatie, un centru pt persoane cu dizabilitati unde sa stea o parte din zi cat esti tu la munca.
Ai sa vezi ca exista o rezolvare dar doar daca urmeaza tratament adecvat. Eu am vazut oameni "vindecati" cumva, care cel putin nu mai aveau ganduri de sinucidere, care se descurcau f bine singuri, care si-au facut si familie si chiar copii. Asta cu copii e mai greu ca trebuie intrebat medicul in ce conditii, pt ca e o boala care se mosteneste se pare.
Te rog si insist sa il duci la medic. Asa iti va reveni si tie zambetul si fericirea care iti lipsesc.
Iar socrul tau ar face bine sa dea o mana de ajutor in toata povestea asta in loc sa puna paie pe foc si sa dea vina pe tine. Ar trebui sa vb serios cu el si sa ii expilici ca nu puteai sa ii provoci tu o astfel de boala si sa il ajutati pe sotul tau.
multa sanatate si puetre sa treci cu bine peste greutati!
"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"
nuschu spune:
quote:
Originally posted by paraluta
...nu stiu cum sa va spun, dar eu chiar traiesc langa un bolnav psihic, sotul meu. A fost internat acum 2 ani in camasa de forta in spital, a urmat tratament cu diverse medicamente, iar de ceva mai bine de o luna a spus ca si asa nu-l ajuta prea mult (lua numai 0,5ml Fluanxol la 2 saptamani), asa ca a renuntat la ele. Cam la cateva luni de la imbolnavirea de acum 2 ani, a intrat intr-o faza depresiva, iar eu am suferit enorm.N-am avut cu cine povesti de problemele prin care am trecut ca femeie singura, socru-meu m-a acuzat ca din cauza mea s-a imbolnavit si nu ma are la inima deloc, ba chiar nu pierde ocazia sa ma umileasca in fel si chip.
Ce sa mai spun? Ca acum este afundat in depresie pana in crestetul capului, si incepe deja cu idei de sinucidere, care il "iau" din 5 in 5 minute? Ca nu vrea nici un ajutor din partea nimanui? ca eu sunt singura cu el intr-o tara straina, si trebuie sa fiu "Pe faza" - daca chiar vrea sa puna in practica ceea ce ii trece prin cap?
Traiesc zi de zi intr-o teroare psihica pe care numai cei care sunt apartinatori la un astfel de om pot intelege.
Habar n-avetzi ce inseamna sa traiesti cu un astfel de om, sa te vezi la 33 de ani,cum ma vad eu, fara copii, ca efectiv mi-ar fi prea mult, si si cu o oferta foarte buna de job pe care am primit-o zilele trecute, dar pe care el nu o accepta, pentru ca nu poate sta singur acasa???
Ascultati-ma pe mine. Ceea ce s-a intamplat in "Beautiful Mind", film pe care l-am vazut si eu, este doar fantezie, desi atinge im unele faze tragedia sotiei care traieste
alaturi de el.
Va intreb doar atat: voi ce ati face in locul meu? L-ati parasi sau ati trai o viata intreaga alaturi de un om cu probleme psihice?
Va salut -din cea mai neagra vagauna a nefericirii in care imi traiesc zilele.
Paraluta, e cumplita situatia prin care treci si eu cred ca TU, in primul rand ai nevoie de sprijin. Cat de ciudat ar parea, mie asa mi se pare. Cred ca in locul tau as avea grija de el cum ai avut tu pana acum (am urmarit topicul tau) si la un moemt dat n-as mai putea !! Poate pare egoist, dar mi s-a rupt sufletul citind acolo "cea mai neagra vagauna a nefericirii in care imi traiesc zilele".
Si da, fanteziile raman pe ecran, noi traim viata reala.
Pisica
Elise spune:
quote:
Stii ,problema cu oamenii cu o inteligenta peste medie,ca se spunea ca numai ei sunt atinsi.Nu ei sunt atinsi,dar doar de ei se afla pt ca ei sunt adevaratii luptatori,ei sunt printre putinii care constientizeaza cu aceasta boala, ei sunt printre putinii care pot studia in amanuntit si pot lua singuri informatii ,atunci cand sunt bine si asa pot lupta cu boala ! Adica devin proprii lor vindecatori la un moment dat . Ca orice boala,trebuie a se informeze stiintific ,sa ia carti de asa ceva si sa stie exact cu ce se infrunta .
A, da.... ce frumos!
Da' esti sigura ca asa e in realitate?!
Pentru ca stiu pe cineva care e schizofrenica, a luptat cum spui tu, anul viitor va avea o diploma in psihologie si doarme pe tratate stiintifice din psihiatrie despre schizofrenie, psihoze, tulburarea schizofreniformă sau schizoafectivă etc.
Nu retin, dar numai kestii care au legatura cu boala.
Asta face toata ziua - invatza.
Stii de ce?
Ca sa se vindece?!
Nu.
Ca sa se apere!
De lume, de doctori.
Inamicul nu mai e de mult boala.
Nu!
Inamicul sintem noi, toti ceilalti.
Si asta e forma ei de rezistentza.
Daca la inceput a avut momente de normalitate, acum e acaparata aproape total.
Nu face urit, pare sanatoasa.
Dar daca sapi putin descoperi ceva paralel.
E in lumea ei urmarita din motive obscure de entitati si mai obscure, cu care ne confunda din cind in cind.
E, iar lumea aia a ei, asa cum am spus, e foarte bine documentata.
Toba de carte.
Sint sigura ca avea sanse sa zapaceasca complet un medic care nu i-ar cunoaste istoricul.
Elise
Elise spune:
paraluta,
Dar el accepta faptul ca e bolnav?
Il poti duce la dr?
Poate a intrat intr-o alta faza a bolii, trebuie schimbat tratamentul...
Trebuie sa lupti cumva, se distruge el si te distruge si pe tine.
Elise
Jocelyn spune:
Lorelei, si mie imi pare rau pentru prietena ta, e cumplit dar poate se va vindeca macar in mare parte daca va face un tratament potrivit si va avea suportul celor din jur.
paraluta, nu aveam nici cea mai vaga idee ca traiesti o asemenea drama
inteleg ca pe tine te termina psihic acest lucru si nu stii incotro s-o apuci. Crezi ca ai putea pentru moment sa accepti acea oferta de job si sa-l lasi pe sotul tau (daca are nevoie de cineva permanent langa el) in grija altei persoane? Daca te-ai duce la serviciu presiunea sub care esti s-ar putea diminua zic eu...
Edit: paraluta, uite chiar acum am vorbit si cu cineva care se pricepe la astfel de cazuri. sugestia a fost ca sa il duci neaparat la un (alt) psihiatru de preferat si terapeut, sa ii schimbe grila de medicatie daca e nevoie si sa inceapa un proces de terapie cu el. are schizofrenie de tip maniacal depresiv?
If you don't stand for something, you'll fall for anything.
marius spune:
Paraluta,
nu-i asa ce deosebire colosala este intre imaginatie, vise, scenarii si realitate? Doar experienta practica poate aduce un om in pozitia de a spune (daca mai poate sa spuna), ceva in mod obiectiv. Altfel devine desueta insasi ideea.
E tragica situatia in care te afli si dramatica pentru ca desi ai dori sa mergi mai departe, tot tu stai in planul doi pentru a nu-l parasi pe cel care tu stii ca nu are variante. Si doare, si ai merge si stii ca nu poti sau poti dar nu vrei... restul tine de scenariile imaginative, constructive si devorative ale unor randuri asternute pe un ecran alb.
Cu sincera parere de rau si cu pumnii stransi pentru voi. Atat cat se poate. Curaj!
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro